Mega-laser puternic cât o zecime din Soare construit in Romania. Imagini rare din orasul atomic

in Curiozitati

Am vizitat orașul atomic Măgurele și am aflat care-i treaba cu jucăria aia imensă despre care nimeni nu știe la ce o să folosească.

Probabil ai auzit deja că la Măgurele se construiește „cel mai mare laser din lume”, motiv de mândrie pentru toți românii verzi care sunt și acum convinși că în 1968 le-am topit rușilor tancurile, undeva pe Siret, cu un megalaser construit probabil încă de pe vremea dacilor. Decis să mă conving cum stau lucrurile, am ales calea cea mai simplă: m-am deplasat direct la sursă, adică fix în locul unde niște oameni în halate pun cap la cap, ca într-un imens puzzle, niște cutii metalice cărora le atașează un soi de burlane, asemănătoare conductelor de aerisire din clădirile corporatiste de birouri: așa se prezintă, pentru un neofit, laserul de la Măgurele. Nimic din măreția și oroarea Stelei Morții sau din noblețea și delicatețea fazelor startrekiene.

În plus, e bine să știi că respectivul laser este, de fapt, fabricat în Franța, de către o ditamai firmă specializată în aplicații cu laseri civile și militare. De acolo, el ajunge până la noi cu tirul, frumos ambalat în niște cutii din lemn. În cazul ăsta, drumul de la Nădlac până la Măgurele ar putea inspira un remake la „Salariul Groazei”.

Gurile rele spun că într-una din cutiile alea s-ar afla „Chivotul Legii” al lui Moise. Dacă îl atingi, vorbești direct cu Dumnezeu. Mai ales dacă-i băgat în priză. Fotografii de Mircea Topoleanu

De fapt, oamenii de știință de aici nici măcar nu îi spun laser, ci sistem laser. Mă lămurește chiar Nicolae Zamfir, președintele Institutului Național de Fizică Nucleară (IFIN) „Horia Hulubei” și șeful proiectului ELI-NP de la Măgurele.

„E un sistem pentru că e făcut din mii de componente, care se asamblează aici, se pun cap la cap”, spune Zamfir. „E o platformă de o sută de mii de tone, cu o suprafață de două mii de metri pătrați, separată complet de restul construcției. Toată platforma stă pe o mie de arcuri și amortizoare seismice, astfel încât să vibreze identic: aceste vibrații nu trebuie să difere de la un colț la altul al platformei cu mai mult de un micron. O foaie de hârtie are zece microni”, spune șeful IFIN.

Încerc să-l închid cu o întrebare ascuțită: Doamnele vor avea voie să poarte pantofi cu toc?

„Inițial am crezut și eu că e o glumă. Dar nu e”, spune Zamfir.

„Într-o clădire, tocurile doamnelor produc vibrații critice”. Mă uit la el și încerc să-mi dau seama dacă mă ia peste picior. Nu, omul vorbește cât se poate de serios. Tocurile doamnelor chiar produc „vibrații critice”. Chestia asta o știu toți savanții. Și cei sovietici, dar și cei americani. „Sigur, când spun critice mă refer la nivel de microni”, adaugă el. Așa da, mai merge. Tot ce sare peste un micron, dă alarma. La Măgurele nu sunt permise cochetăriile.

În prezent, locul a devenit pentru cercetătorii români un fel de combinație între Disneyland și Ikea. Cei care lucrează aici trebuie, pur și simplu, să-și asambleze singuri instrumentele de lucru. Clădirea „care va adăposti cel mai mare laser din lume” (ca să folosesc clișeul preferat de presa mainstream) e deja finalizată. Aici, decorurile sunt mai degrabă spartane, semn că savanții au un soi de predispoziție pentru birourile de tip open spaces.

Mega-laserul de la Măgurele are ștecher

Componentele laserului au început să vină din septembrie. De atunci, inginerii șurubăresc zi și noapte la el. Când va fi complet montat, în cazul în care cineva nu a uitat vreun șurub sau o piuliță p-afară, jucăria asta pentru savanți ar trebui să genereze o putere de zece petawați. Adică zece milioane de miliarde de wați. Cam cât zece la sută din puterea Soarelui.

Da, sunt niște numere bombastice, aproape apocaliptice pentru un om care a fost cel mai aproape de a înțelege fizica atunci când se uita la Big Bang Theory. „Cum se alimentează laserul ăsta, de la priză?”, am întrebat eu mai mult ironic.

Răspunsul lui Zamfir m-a dat pe spate: „Da! E prima dată când s-a construit un asemenea laser de mare energie, dar care funcționează băgându-l în priză, ca să zic așa!”

Mai mult, energia asta colosală e eliberată într-un interval de timp măsurat în femtosecunde. Evident că te întrebi: ce naiba e aia o femtosecundă? Dacă vârsta Universului ar fi comprimată într-o secundă, viața unui om (să zicem Ion Iliescu) ar fi măsurată în femtosecunde (a mia bilioana parte dintr-o secundă).

Dacă un puls de o asemenea energie ar dura – să zicem – mai mult de o secundă, pe lângă faptul că ar sări siguranțele la Palatul Victoria, pentru a fi alimentat, laserul ar avea nevoie de energia produsă de toate centralele de pe planetă. Răspuns final: femtosecunda e OK. Atât trebuie să știi, de fapt.

De la fanta de lumină la felia de lumină

Și, pentru ca dezamăgirea să fie cruntă, nu va fi deloc vorba de o „rază laser”, cum vezi în filme. Intervalul de timp e atât de scurt încât fizicienii preferă să folosească termenul de „felie de lumină”. Platforma de la Măgurele e, de fapt, o gigantică mașină de feliat.

Îmi mai încerc norocul cu o întrebare premium: E laser d-ăla, de culoarea fisticului, așa cum vedem în filme?

„Nu e laser d-ăla ca în filme”, mă dezamăgește (a câta oară?) domnul profesor Zamfir. „Este la limita vizibilului, la nivel de infraroșu, nu e detectabil cu ochiul liber. Va fi o fâșie de lumină. Nu o vedem, dar materia o simte”.

În schimb, „camera curată”, locul unde ia naștere „lumina de la Măgurele”, aduce a decor de film SF de mâna a doua. CITESTE MAI MULTE AICI

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.