Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Metode de masurare a presiunii arteriale

in Biologie/Sanatate

Metode de masurare a presiunii arteriale

Presiunea e determina prin metode ivazive si noninvazive. Primele sint eterminare exacta, dar prespun cateterizarea endovasculara, din acest motiv au un uz restrans intraspitalicesc sau in laboratoarele expreimentale. Inregistrarile indirecte sunt mai putin exacte, dar a arie mult mai larga de utilizare datorita caracterului noninvaziv.

Masaurarea invaziva- investigatie sangeranda, fiind necesara penetrarea pielii si vasului arterial si din acest motiv este rareori utilizata doar pentru masurarea TA. Metoda este considerata „standardul de aur” in determinarea PA avand o foarte buna sensibilitate s specificitate s posibilitatea monitorizarii tensionale a pacientului

Masurarea nonivaziva-culeg semnalul de suprafata provocat de expansiunile peretelui vascular la trecerea undei pulsatile, fluxului arteria si desi nu sunt atat de riguroase, sunt intrebuintate insa la scara larga pentru determinarea rapida, reetata si cu o acuratete satisfacatoare a PA.

Toate metodele noninvazive au in comun faptul ca utilizeaza ca dispozitiv de compresie vasculara o maseta pneumatica conecata cu o para de cauciuc si un dispozitiv de masurare a presiunii aerului din manseta, reprezentat fie de o capsula aneroida cu cadran , fie tuub inalt gradat ce contine mercur.

Intreg ansamblul poarta denumirea de Sfigmomanometru( tensiometru) cu mercur, deoarece furnizeaza valori absolute si evita erorile de calibrare, este utilizat pentru masurarea expreimentala a TA si in cadrul studiilor clinice, prentu evaluare unor categorii de pacienti cu risc hipertensiv inalt sau pentru calibrarea primei categorii de tensiometre.

Imunitatea

Cuprinde totalitatea mecanismelor de eliminare a nonselfului
NONSELF = orice particulă străină, microorganisme, proteine sau celule/proteine modificate
Apărarea imună este organizată pe 3 niveluri:

1. Bariere naturale
2. Mecanisme de apărare nespecifică
3. Mecanisme de apărare specifică
1.Bariere naturale
1. Secreţia gl.exocrine : salivare, sudoripare, sebacee
2. Secreţiile mucoaselor: -mucus = strat protector ce înglobează microorganismele şi inhibă motilitatea, multiplicarea, avand rol bacteriostatic
– acid sialic = antimicrobian, antifungic
– HCl – rol antiseptic
– lizozim – descoperit de A. Fleming

Conţinut în salivă, lacrimi, suc gastric, sudoare, urină

3. Temperatura corpului: 37C, inhibă multiplicarea microorganismelor
4.defecaţie, urină, tuse, strănut – eliminare de germeni
5. Germeni naturali, nepatogeni (intestinali, cutanaţi)
2.Mecanisme de aparare nespecifica
1. Mecanisme celulare: 3 tipuri de celule:
a.neutrofile
b. macrofage
c.celule dendritice
a. neutrofile- Neutrofilele sunt primele leucocite care intervin în cazul invaziei microbiene a organismului.

Ele se găsesc intravascular, ataşate pereţilor vasculari.În timpul infecţiilor, ele ,traversează peretele vascular (diapedeză) şi se orientează spre focarul microbian(chemotactism).În continuare fagovitează germenii, îi digeră şi eliberează enzime, radicali liberi de oxigen, factori chemotactici, factori de creştere, PAF.

– Creşterea numărului = NEUTROFILIE

Are loc în timpul infecţiilor acute bacteriene – 2 mec.:
Creşterea mobilizării din depozite
Creşterea sintezei din progenitori

Leziunile tisulare + plus PMN moarte+ germeni= puroi
Defectele de adeziune si de distrugere a germenilor duc la infecţii piogene severe.

Bazofile- Sunt granulocite. Conţin un număr mare de granule cu mediatori chimici (histamină, heparină, serotonină) implicaţi în reacţii alergice.Bazofilele circulante se numescMASTOCITE.
În ţesuturile ţintă se activează şi devin bazofile. Granulaţiile lor prezintă mare afinitate pentru coloranţi bazici.

Eozinofile- Conţin granule cu mare afinitate pentru eozină
Nucleu dublu ( în desagă);

Creşterea % de eozinofile din sange (EOZINOFILIE) poate indica:
1. Infecţie parazitară
2. Reacţie alergică (astm, dermatită, eczemă).
•Monocite- Necesită mai mult timp ca PMN să ajungă la locul infecţiei, dar vin în număr mai Monocitele circulante ajung în ţesuturi, se activează şi devin macrofage.
•Macrofagele au o capacitate uriaşă de fagocitoză (200 germeni, detritusuri celulare, particule inerte etc.)
•5 – 10% din FL
•Nucleu reniform
•Agranulocite
•Precursorii macrofagelor tisulare
•Macro = “mare”; phage = “mancător”

Limfocite-

1.responsabile cu răspunsul imun specific

2. Împărţite în 3 mari clase:

– limfocite B – secretă anticorpi – răspuns imun umoral = 10%
– limfocite T

2. Mecanisme umorale

UMORAL
1. opsonine/chemotaxine
2. Sistemul complement
3. interferon
4. lizozim

CELULAR
1. PMN
2. macrofage

1. Opsoninele= substanţe care facilitează fagocitoza = fibronectină
2. Chemotaxine = leucotriene,
3. Sistemul complement – un grup de proteine (30) care se activează în cascadă pentru a produc eliza germenilor.
4. Interferon – antiviral, anticancerigen
5. Lizozm – bacteriostatic, creşte vulnerabilitatea germenilor
2.Raspunsul Imun specific

UMORAL
1.Anticorpi / datorită LB

Se datoreaza Limfocitelor B
LB se activează şi se multiplică generând:
A. LB Activate = PLASMOCITE care secretă ANTICORPI (răspuns imun primar).
B. O clonă de LB cu memorie (răspuns imun secundar)

Raspunsul Imun Primar – 1. Are o latenţă (10-14 z)
2. amplitudine mică ( concentraţie mică de AC)
3. Anticorpii nu sunt perfect adaptaţi la AG
4. AC sunt de tip IgM
Raspunsul Imun Secundar- 1. E foarte rapid (foloseşte LB cu memorie, fără intervenţia Mf şi a LT4H)
2. Amplitudine mare (concentraţia creşte x 4 ori)
3. Perfect adaptat structurii AG inductor
4. AC sunt de tip are IgG
CELULAR
1. LT citotoxice
2. LT Supresoare
3. LT Delate
Se datoreaza Limfocitelor T citotoxice
LTC se activează şi se multiplică, generând:
A. Activate LTC care secretă CITOKINE ( răspuns imun primar)
B. O clonă de LTC cu memorie (răspuns imun secundar)
Nu implică o substanţă eliberată în sânge.
Citokinele sunt secretate direct în corpul germenilor prin contact direct.
Ele acţionează ca perforine, dizolvând membrana celulei straine.

Mecanismul de Feedback

CLASIFICAREA MECANISMELOR DE FEED BACK
După rol feed back pozitiv (+)
feed back negativ (-)

După substanţa care îl iniţiază:
feed back hormonal
feed back nehormonal

SEMNIFICAŢIA NOŢIUNII DE FEED BACK

Feed back-ul negativ este un mecanism de reglare, de ajustare permanentă a unor parametrii în scopul menţinerii acestora între anumite limite considerate normale (reglarea glicemiei, tiroxinei, etc.)
Poate fi: Hormonal sau nehormonal

A.HORMONAL – este exercitat de către concentraţiile
plasmatice ale unor hormoni la diferite niveluri.

• Cel mai reprezentativ exemplu de funcţionare a feed-back-ului negativ este în cadrul axului hipotalamo-hipofizio-periferic

• Hipotalamusul secretă în vasele sistemului port-hipofizar un factor stimulator numit generic releasing hormon -RH

• Acesta acţionează asupra adenohipofizei, determinând
secreţia de către aceasta a unui factor trop pentru una din
glandele din subordine.

• Ca răspuns la stimulul hipofizar, glanda periferică îşi creşte
secreţia, eliberând în circulaţie un hormon specific

Activitatea fiziologică bazală a axului hipotalamo- hipofizar este de stimulare a secreţiei glandelor periferice din subordine (ex: CSR).

Atunci când nivelul plasmatic de cortizol creşte peste nivelurile fiziologie, intervine mecanismul de feedback negativ exercitat de cortizol care acţionează la 3 niveluri: CSR, hipofiză şi hipotalamus, reducând propria secreţie, ACTH şi CRH.

Când nivelul plasmatic al unui hormon scade, revenirea
la normal a concentraţiei lui NU se face printr-un feedback
pozitiv, ci prin anularea acţiunii inhibitorii a feedback-ului negativ.
Nehormonal:

Se referă la modul în care variaţia concentraţia plasmatică
a unei substanţe, influenţează secreţia unui anumit hormon.

Aceste bucle de feedback negativ intervin în reglarea:
Parathormon (hiper)Calcemie
Glucagon (hiper)Glicemie

2. Feed back-ul pozitiv este o excepţie în organism → mecanism de amplificare progresivă, continuă, a unor parametri, până la un punct critic (point of no return). Dincolo de acesta, sistemul nu mai poate reveni, iar rezultatul final este o acţiune cu semnificaţie biologică certă, (ex. ovulaţie,naştere).

Este întâlnit în două situaţii cu semnificaţie
fiziologică deosebită:

1.Relaţia estrogeni – LH care induce ovulaţia
Relaţia obişnuită dintre LH şi estrogeni, este aceea că LH stimulează secreţia de estrogeni, iar estrogenii inhibă prin feedback negativ secreţia de LH. Această relaţie este
valabilă din ziua 1până în ziua 13 a c.m.
În ziua 14, printr-un mecanism incomplet elucidat, pentru
care există mai multe ipoteze, LH stimulează secreţia de
estrogeni, iar estrogenii stimulează prin feedback pozitiv
secreţia de LH. Se ajunge astfel, la niveluri plasmatice
foarte mari de estrogeni şi LH (PEAK-uri).
Peak-ul de estrogeni produce creşterea presiunii lichidului intrafolicular, urmată de “explozia acestuia” şi expulzarea ovocitului = OVULAŢIE

2.Secreţia de ocitocină care provoacă naşterea

Numeroase mecanisme de feedback pozitiv sunt implicate
în dezvoltarea a numeroase boli (decompensarea insuficienţei
cardiace, a insuficienţei renale).

Aceste cazuri nu aparţin fiziologiei, ci fiziopatologiei.

→ Ocitocina este un hormon peptidic sintetizat de către
nucleii anteriori hipotalamici şi depozitat în neurohipofiză.

→ Eliberarea ocitocinei în sânge se face după stimularea
mecanică a mamelonului (supt) sau prin stimularea mecano- receptorilor de la nivelul cervixului uterin.

→ În timpul naşterii, fătul apasă asupra cervixului determinând eliberarea de ocitocină. Aceasta creşte forţa de contracţie a uterului, stimulând mecanoreceptorii cervicali şi mai puternic, ceea ce conduce la eliberarea unui nou val de ocitocină.

Această stimulare mecano-endocrină duce în final la expulzia fătului, după care secreţia de ocitocină scade drastic.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web