Mierea un dar al albinelor

in Educational/Sanatate

Fagure de miere 1

Hidromelul    Într-o sticlă de jumătate de litru se pun 3-4 linguri miere lichidă, un sfert linguriţă polen de albine şi se completează restul cu apă de izvor. Se închide sticla ermetic şi se lasă la macerat 2 zile, la temperatura camerei, agitându-se din când în când. Rezultă o băutură acrişoară, foarte slab alcoolizată, cu efecte stimulente şi tonice.
Mierea propolizată Este un remediu antiinfecţios excepţional pentru gât şi căile respiratorii , având şi efecte imunostimulatoare foarte puternice. Se obţine punând în 8 linguri de miere polifloră – 4 linguriţe tinctură de propolis, se amestecă bine, până se omogenizează. Se ia câte o linguriţă din acest preparat de 4-6 ori pe zi, pe stomacul gol. Fiecare linguriţă de miere se ţine în gură până se dizolvă şi alunecă încet pe gât, aşa încât să-şi exercite din plin efectele antiinfecţioase asupra acestei zone.
Unguentul cu miere Un pachet de unt este încălzit într-o cratiţă, la foc mic, până se încinge, apoi se fierbe 10-15 min. până devine limpede. Se ia de pe foc şi se toarnă fără sedimentele de pe fundul cratiţei într-un vas separat. Cât untul este fierbinte, se mai adaugă o linguriţă ceară de albine, după care se lasă la răcit. Cu puţin timp înainte să se întărească, se adaugă 4 linguriţe miere şi se amestecă bine, după care se pune într-un borcan. Este un excelent unguent de întreţinere a pielii. Se poate combina şi cu diferite tincturi, din care se amestecă câte 10 picături la o linguriţă unguent: muşeţel pentru afecţiuni alergice, sunătoare pentru arsuri, arnică pentru sensibilitate la frig, tătăneasă pentru entorse şi luxaţii etc.

Oboseala, iritabilitatea psihică – mai ales după un efort intelectual sau fizic intens, 2 linguriţe de miere luate cu puţină apă fac minuni în recăpătarea forţelor şi în îmbunătăţirea tonusului psihic.
Insomnia – un leac tradiţional pentru un somn bun şi odihnitor este o cană de lapte cald, îndulcit cu 2-3 linguriţe de miere lichidă. Dacă adaăugăm şi o jumătate de linguriţă de praf de seminţe de fenicul, somnul va veni negreşit.
Obezitatea – în timpul curelor de slăbire, 2 linguri de miere lichidă luate pe stomacul gol, cu puţină apă, accelerează procesul pierderii în greutate şi diminuează considerabil stresul curelor de înfometare. Pe termen lung, înlocuirea zahărului cu miere ajută la dobândirea şi păstrarea unei greutăţi corporale echilibrate.
Ciclul menstrual dureros sau cu sângerări abundente – cu 5 zile înainte şi pe toată perioada ciclului, nu consumaţi deloc zahăr sau produse cu zahăr, ci folosiţi doar miere. Dacă în acest interval de timp renunţaţi şi la prăjeli, la produsele de origine animală, este foarte posibil ca ciclul să se regleze de la sine, fără nici un alt medicament.

Boli care se vindecă cu mărar

Dureri menstruale -măcinaţi fin, inflorescenţe de mărar. Luaţi în fiecare zi, de 3 ori, pe stomacul gol, câte o linguriţă, ţineţi-o sub limbă câteva min., după care înghiţiţi cu apă. Digestie dificilă, vărsături –se pun într-o cană de apă fierbinte seminţe de mărar cât se pot lua cu 3 degete, se lasă la infuzat 20 min. după care se administrează caldă. Eczema cauzată de disfuncţii cortico-suprarenale –se pisează 10 inflorescenţe de mărar, se pun într-un borcan, se adaugă alcool cât să le acopere, după care se închide borcanul şi se lasă la macerat 10zile. După care se filtrează şi se ia o linguriţă într-un pahar de apă, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru mai multă eficienţă, în borcanul în care se face maceraţia se mai adaugă 2-3 inflorescenţe de ţelină şi un fir de ceapă verde. Lăuzie –lăuza se va interna mai repede şi va avea sân bogat, dacă va bea o cană de lapte în care s-a pus cât era fierbinte o linguriţă de seminţe de mărar. Retenţie de urină –considerat drept un diuretic excelent, mărarul este indicat tuturor acelora care urinează picătură cu picătură. Se consumă frunzele proaspete, nefierte.

Contraindicaţii: inflorescenţele, frunzele şi seminţele, mai ales în cantităţi mari, sunt contraindicate persoanelor cu stomac foarte sensibil. Seminţele sunt contraindicate în cancer (mai ales ovarian şi mamar), chist şi fibrom uterin, mastoză, ciclu menstrual abundent. Se administrează cu prudenţă femeilor cu sindrom premestrual. Câteva secrete –seminţele de mărar au un efect hormonal extrem de puternic. La femei produc creşterea sânilor, subţierea vocii, lărgirea bazinului şi subţierea taliei. Mai conferă pielii fineţe, încetinesc ritmul de creştere şi împiedică apariţia de noi fire de păr pubian, facial, în regiunea axială etc.

Boli care se vindecă cu tarhon

Anorexie – contra lipsei poftei de mâncare (inclusiv la convalescenţi şi la anorexicii cronici) se mestecă 2-3 frunze, crude sau uscate, pe stomacul gol, cu câteva min. înainte de masă. Este un leac popular care nu dă greş.
Ascita – se mănâncă frunze de tarhon crude, pe stomacul gol, 7 frunze pe zi. Bătrâneţe – frunzele de tarhon, tocate fin şi puse în salata de crudităţi sau adăugate în ciorbe, după ce s-au răcit, au efect întineritor. Ele ajută la regenerarea ficatului, reduc colesterolul, curăţă vasele de sânge şi au efect antireumatic.
Colecistita, colici biliare – peste o linguriţă de frunze uscate sau 2 linguriţe de frunze proaspete se toarnă o cană de apă fierbinte şi se lasă să infuzeze 20 min. Se bea fierbinte, pe stomacul gol. În colecistită cronică este mai bun maceratul – în loc de apă fierbinte folosim apă rece în aceeaşi cantitate şi lăsăm la macerat, la temperatura camerei, 4 ore, frunzele bine mărunţite cu apă.

Tulburări de creştere la copii manifestate prin: deficienţe de vorbire, pubertate precoce, diferite tulburări hormonale – ideală este o cură de o lună, în care se beau înainte de fiecare masă 3 linguriţe de suc. Dacă nu avem la dispoziţie tarhon proaspăt, se foloseşte un macerat din tarhon uscat în oţet de mere: peste 10 linguri de tarhon bine mărunţit se pun 40 linguri de oţet de mere şi miere. Se lasă la macerat 2 săptămâni, după care se filtrează. Se iau 3-6 linguriţe din acest oţet medicinal înainte de fiecare masă.
Reumatism, dureri reumatice – peste 3 mâini de tarhon mărunţit se pune un litru de rachiu de drojdie. Se astupă, se lasă la macerat o lună, după care se filtrează. Se iau în fiecare zi 5 linguri din acest preparat diluate în apă. Cu acest preparat se fac şi frecţii pe locurile dureroase. Sughiţ – peste o linguriţă de tarhon se pune o jumătate de ceaşcă de apă fierbinte. Se lasă câteva min, după care infuzia astfel obţinută se bea caldă, înghiţitură cu înghiţitură. Valori crescute ale colesterolului (dislipidemie) – cu 15 min înainte de fiecare masă, se consumă 3-4 frunzuliţe mature de tarhon, mestecându-le bine înainte de a le înghiţi. Viermi (paraziţi) intestinali – 3 mâini de tarhon nemăcinat se pun cu jumătate de litru de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează. Maceratul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă o jumătate de litru de apă, după care se lasă la răcit şi se filtrează. Se combină cele 2 extracte, obţinându-se un ceai care se bea în 2 reprize – jumătate din cantitate dimineaţa şi jumătate seara. Tratamentul se repetă zilnic, 2 săptămâni. Este valabil pentru ascarizi, oxiuri şi tenie.

Câteva secrete În ciorbe şi supe nu se pun frunze de tarhon albăstrite, pentru că le strică gustul. Tarhonul este adesea folosit în preparatele din carne, deoarece le diminuează toxicitatea şi le face mai uşor de digerat. O rămurică de tarhon pusă în oţet îi dă acestuia un gust mult mai bun şi asigură păstrarea îndelungată. Pentru persoanele care au regim fără sare, tarhonul este cel mai bun înlocuitor al acesteia. Prezenţa tarhonului în mâncare o face mai săţioasă şi mai digerabilă. Tarhonul este un condiment salvator pentru bucătari, deoarece câteva frunze de tarhon pot schimba total gustul unei mâncări fade. Tarhonul se pune la uscat în buchete, care se atârnă de o sfoară. Din 4 kg de tarhon umed se obţine un kg uscat. În medicina magică i se atribuiau tarhonului virtuţi purificatoare, el putând să scoată răutatea din trupul bolnav. Când bolnavul nu mai dădea semne de întremare şi nu mai putea mânca, i se dădea să bea pe inima goală zeamă proaspată de tarhon, ca să scoată răutatea şi să-i vină puterea.

Brânca ursului – ginsengul românesc Se folosesc de la ea rădăcinile, care se culeg primăvara, florile, seminţele şi frunzele, care se recoltează , la începutul lui august. Seminţele de brânca-ursului redau tinereţea biologică şi fertilitatea, reglează activitatea sistemului nervos, ajută la refacerea capacităţii funcţionale a rinichilor, previn şi combat cu o eficienţă extraordinară hipertensiunea, având multe alte întrebuinţări .

Tinctura de brânca-ursului Este cel mai eficient preparat obţinut din brânca-ursului, fiind o formă de administrare în care planta acţionează nu doar foarte puternic, ci şi extrem de rapid. Se obţine prin măcinarea inflorescenţelor şi seminţelor cu raşniţa electrică de cafea, după care pulberea obţinută se pune într-un borcan care va fi umplut până la o treime cu ea, restul fiind completat cu alcool de 70°. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat 8-10 zile, agitând din când în când conţinutul. Preparatul se filtrează prin tifon, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici şi închise la culoare.
Se administrează pe stomacul gol, de 3 ori pe zi, câte o linguriţă de soluţie diluată în jumătate de pahar de apă.

Pulberea de brânca-ursului  Planta se macină , după care se pune la păstrare într-un borcan de sticlă închis ermetic. Se ia o linguriţă de pulbere pe stomacul gol de 3 ori pe zi. La copiii peste 12 ani doza va fi înjumătăţită, cei cu vârsta între 6 şi 12 ani vor lua un sfert de linguriţă, iar sub această vârstă doza va fi de un vârf de cuţit. Planta se ţine sub limbă câteva min, după care se înghite cu apă. Este o formă de administrare folosită mai ales atunci când tinctura nu este tolerată.


Uleiul de brânca-ursului      10 linguri de pulbere din planta uscată se pun în jumătate de litru de ulei rafinat de floarea-soarelui şi se lasă să se macereze la soare vreme de 3 săptămâni, într-un borcan închis ermetic, după care se filtrează prin tifon. Se va obţine un ulei ceva mai închis la culoare şi puternic aromat, care va fi păstrat în sticluţe mici, în locuri întunecoase, fiind folosit pentru aplicaţii externe.


Cataplasmă cu frunze de brânca-ursului  Frunzele proaspete sunt zdrobite cu sucitorul pe o planşetă de lemn, după care sunt aplicate pe zona tratată, unde se lasă 3-4 ore (eventual se fixează cu tifon prins cu leucoplast). După îndepărtarea cataplasmei, pielea se spală bine cu infuzie de muşeţel, după care se lasă să se zvânte la aer, evitându-se însă contactul direct cu razele solare.


Menopauza prematură – se face un tratament progresiv cu tinctură. Se începe cu 20 picături luate de 3 ori pe zi, în prima săptămână, şi se creşte doza cu câte 10 picături pe săptămână, până când se ajunge la 50 picături, luate de 3 ori pe zi, în a 4 săptămână. Se face o lună tratament cu 10zile de pauză. Această gradare a tratamentului este necesară pentru a preveni fenomenele neplăcute date de relansarea activităţii hormonale (bufeuri, nervozitate, sângerări menstruale prelungite). De asemenea, eficienţa tratamentului este sporită de o dietă lacto-vegetariană şi cu multe crudităţi.


Insuficienţa ovariană, insuficienta dezvoltare a sânilor şi a altor caracteristici feminine – o lingură de miere se amestecă bine cu o linguriţă de tinctură şi se ia pe stomacul gol înainte de masă. Se iau 3-4 asemenea doze pe zi.
Epilepsia – se fac cure succesive, de 40 zile, cu 10-20 de zile pauză. Se ia pe nemâncate câte o linguriţă rasă de pulbere de brânca-ursului, de 3-4 ori pe zi.
Hipertensiunea – 50 de picături de tinctură se administrează de 4 ori pe zi, înainte de mesele principale.
Insuficienţa renală, adjuvant în boli venerice – se ia o linguriţă de tinctură diluată în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi. Tratamentul se face minimum 40 zile şi are un efect de stimulare a circulaţiei sanguine şi a imunităţii locale, de restabilire a funcţiei renale.

Adjuvant în scleroza în plăci – se aplică frunze zdrobite de brânca-ursului pe coloană, de 3-4 ore pe zi. Tratamentul se repetă cât de des pe timpul verii, când se găsesc frunze crude din această plantă. În sezonul rece se fac masaje pe coloană cu ulei de brânca-ursului.
Răceli frecvente ale rinichilor, anexită şi metroanexită – tălpile se masează de 2ori pe zi energic, cu ulei de brânca-ursului. Suplimentar se fac masaje cu ulei cald pe zona bazinului, după care se acoperă cu o pânză de bumbac şi o pătură de lână, pentru a păstra căldura. Tratamentul are un excelent efect de stimulare a imunităţii locale luând cu „mâna” răcelile de tot felul.

 Supradozarea acestui remediu produce reacţii de tip alergic, vasodilataţie periferică şi hipotensiune.
Afecţiunile prostatei În cazul în care apare o jenă la urinare, se va întrerupe tratamentul cu brânca-ursului şi se va trece la o cură cu ceaiuri din plantele: pufuliţă şi ghimpe, după care se va putea relua tratamentul iniţial. În caz de hipotensiune, planta va fi administrată împreună cu maghiranul, care are rol compensator.

Planta este contraindicată femeilor gravide. După tratamentul extern cu brânca-ursului este interzisă expunerea la soare, deoarece are proprietăţi fotosensibilizante.

Le recomand tuturor celor care au probleme legate de epilepsie să apeleze la virtuţile acestei plante”


„La vârsta de 3 ani, băieţelul meu a făcut prima criză de epilepsie, după o răceală severă, care l-a pus la pat pentru mai multe săptămâni. S-a întâmplat brusc, într-o noapte, când fiica mea a venit înspăimântată să mă trezească, spunând că Răducu tremura tot, are ochii daţi peste cap şi horcăie. Am ajuns la spital unde copilului i s-au administrat câteva medicamente calmante, după care am fost trimişi acasă. Au urmat luni de coşmar, cu crize care se succedau cu o frecvenţă tot mai mare, mers din medic în medic, internări. La un moment dat, când eram mai disperaţi, am ajuns la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, unde un preot bătrân mi-a spus să nu mai merg din uşă în uşă cu copilul şi să nu-l otrăvesc cu tot felul de hapuri, ci să merg acasă, să postesc şi să mă rog cu toată familia 40 de zile. Să caut să mă împac cu toată lumea şi să nu păstrez în preajma copilului stări de supărare sau vrajbă, să dau pomană la oameni necăjiţi, iar Dumnezeu la un moment dat o să-mi trimită un semn sau un leac. Am postit şi m-am rugat, nu 40 de zile, ci mai bine de 3 luni, iar răbdarea a dat roade: la un moment dat, am citit în „Formula AS”, despre o plantă ale cărei seminţe şi flori vindecă epilepsia – brânca-ursului.Am râşnit această plantă şi i-am administrat băiatului câte un vârf de cuţit de 4 ori pe zi, din pulberea obţinută. De obicei, i-o dădeam pe stomacul gol şi o înghiţea cu ceai de sunătoare şi busuioc, în loc de apă. După o săptămână de tratament crizele au început să se rărească, apoi, după câteva săptămâni, a început să-i crească pofta de mâncare şi să ia în greutate, lucru care ne-a bucurat foarte tare, deoarece crizele îl slăbiseră îngrozitor. După jumătate de an de tratament, abia dacă mai avea o criză la 2 săptămâni, iar acum mai are câte o criză pe lună şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca această boală cumplită să dispară complet. Le recomand tuturor celor care au probleme legate de epilepsie să apeleze la virtuţile acestei plante binecuvântate şi atât de puţin cunoscute, care pentru băiatul meu s-a dovedit salvatoare.”

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.