Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Mijloce de îmbogăţire a vocabularului. Mijloace externe. Neologismele.

in Limba romana

biblioteci-muzee

Împrumuturile lexicale prezentate în cursul anterior (elemente lexicale slave, maghiare, turceşti sau greceşti) au contribuit la îmbogăţirea vocabularului românesc, însă nu au avut o contruibuţie însemnată la modernizarea acestuia. Conform înregistrărilor din Dicţionarul limbii române (DLR), Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Micul dicţionar enciclopedic (MDE), Dicţionarul de cuvinte recente (DCR) sau Dicţionarul de neologisme (DN), se poate spune că limba română actuală dispune de aproximativ 50.000 de neologisme, pe lângă termenii de strictă specialitate.

Etimologic vorbind, prin neologism (gr. neos „nou” şi logos „cuvânt, vorbă”) înţelegem orice cuvânt nou apărut într-o limbă oarecare, indiferent dacă acesta este un împrumut sau reprezintă o creaţie internă a limbii respective prin derivare, compunere etc. În lingvistica românească, prin neologism se înţelege împrumutul din limbi occidentale sau direct din latină, pe cale savantă. Există însă şi neologisme create în interiorul limbii române. Iată câteva exemple: apoetic < prefixul neologic a– + adj. neologic poetic (împrumutat din franceză); nefavorabil < prefixul de origine slavă ne– + adj. neologic favorabil; sămănătorism < revista românească Sămănătorul sufixul neologic –ism. Observăm că în exemplul al doilea (nefavorabil), baza de derivare este neologică, iar prefixul este unul vechi, de altă origine decât cea occidentală, însă derivatul format pe teren românesc este un neologism. În cel de-al treilea exemplu, baza de derivare este strict românească, iar sufixul este unul nou; şi în acest caz, rezultatul, cuvântul derivat pe teren româ-nesc, este un neologism.

Procesul de modernizare a vocabularului românesc a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi s-a intensificat la mijlocul secolului al XIX-lea şi după realizarea Unirii de la 1859. În mai mult de 100 de ani, foarte multe cuvinte din limba turcă şi din limba greacă au dispărut, fiind înlcouite cu neologisme de provenienţă latino-romanică, în general, şi franceză, în special. Iată câteva exemple: ipochimen a fost înlocuit de persoană sau individ; olac a fost înlocuit de curier sau mesager; evghenicos a fost înlocuit de nobil; ucaz a fost înlocuit de ordin sau comandă; vistavoi a fost înlocuit de ordonanţă; doclad a fost înlocuit de raport şi referat, iar cinovnic a fost înlocuit de funcţionar.

Secolul al XIX-lea a fost şi perioada în care s-a discutat aprins asupra utilităţii neologismelor şi asupra surselor principale din care limba română trebuia să se alimenteze pentru a-şi îmbogăţi vocabularul. Se ajunsese până acolo încât se respingeau orice împrumuturi neologice, chiar dacă acestea erau de origine latino-romanică. Puriştii lingvişti propuneau variante hilare: gât-legău (cravată), nas-suflete sau nas-ştergău (batistă), stelământ (astronomie), departe-vorbitor (telefon), de-sine-mişcător (automobil), însă niciunul dintre acestea nu a rămas în limbă.

Influenţa latinei savante

Începuturile acestei influenţe se regăsesc în secolul al XVII-lea, în activitatea cronicarilor. Ulterior, reprezentanţii Şcolii Ardelene şi cei ai curentului latinist au contribuit la îmbogăţirea vocabularului limbii române cu un număr apreciabil de neologisme, preluate direct din latină, pe cale livrescă. Uneori, datorită vechimii foarte mari, unele cuvinte moştenite au evoluat şi s-au schimbat foarte mult atât din punct de vedere fonetic, cât şi din punct de vedere semantic. Spre exemplu, lat. clarus a dat în limba română, conform legilor fonetice specifice, adverbul chiar. A doua oară, când a fost împrumutat pe cale livrescă, a dat clar. Putem spune că cele două cuvinte, chiar şi clar, sunt dublete etimologice: primul element este moştenit, cel de-al doilea este împrumutat. Iată alte câteva exemple: frupt – fruct, băşică – vezică, femeie – familie, bătrân – veteran, arină (reg. nisip) – arenă (în acest caz, evoluţia semantică este remarcabilă).

Împrumutul unor cuvinte nu s-a realizat exclusiv prin intermediul unei singure limbi occidentale, al francezei, spre exemplu, ci, uneori, cuvintele noi au intrat în limba română pe filieră multiplă, franco-italiană. În acest caz, vorbim despre etimologie multiplă.

S-a întâmplat ca unele neologisme să poată fi explicate formal prin raportarea la limba latină, însă din punct de vedere semantic, neologismele păstrează caracteristici franceze, italiene sau chiar germane. Spre exemplu, efect, impozit, spirit sau virtute seamănă cu lat. effectus, impositum, spiritus, virtutis, însă din punct de vedere semantic aceste cuvinte corespund unor substantive din limba franceză: effet, impot, esprit, vertu. În acest caz, vorbim despre o etimologie dublă, latino-franceză.

Influenţa italiană

În epoca primelor contacte culturale italo-române (secolul al XVII-lea), a început şi schimbarea la faţă a lexicului românesc. Unii cărturari consideră că influenţa italiană s-a manifestat chiar mai înainte de perioada menţionată, devansând-o cu patru secole. La sfârşitul secolului al XIII-lea, o serie de negustori genovezi şi venţieni au ajuns cu corăbiile lor până la gurile Dunării. Astfel se poate explica faptul că una dintre primele monede menţionate în documente slavo-române este ducatul, cuvânt de origine italiană.

Epoca fanariotă a favorizat procesul de occidentalizare a culturii şi limbii române, iar dintre personalităţile care şi-au adus contribuţia la acest proces merită să îi amintim pe: I.H. Rădulescu, C. Bolliac, Gh. Asachi, Al. Odobescu, N. Filimon, G. Călinescu.

O mare parte a cuvintelor provenite din limba italiană aparţin terminologiei muzicale şi au caracter internaţional. Deoarece nu s-a putut stabili cu siguranţă dacă aceste cuvinte au fost primite exclusiv din italiană, trebuie să admitem o posibilă etimologie multiplă. Iată câteva exemple: adagio, allegro, allegretto, alto, arpegiu, bariton, cantabil, chitară, duet, flaut, intermezzo, operă (muzicală), partitură, solfegiu, solo, tenor, trio etc. Tot limbii italiene îi datorăm o serie de termeni care aparţin domeniului economic şi financiar-bancar: acont, agenţie, bancă, bilanţ, casă (de bani), casier, contabil, falit, a gira, scadent, speze (cheltuieli), valută, virament.

Influenţa germană

Această influenţă este mai veche şi mai accentuată în Transilvania. La nivelul limbii literare, cele mai serioase influenţe se regăsesc în terminologia tehnico-ştiinţifică: boiler, bomfaier, bormaşină, diesel, duză, fasung, gater, matriţă, şaibă, şină, ştecăr, ventil, wolfram. Mulţi termeni împrumutaţi din germană sunt cuvinte compuse, după cum reiese şi din următoarele exemple: abţibild, balonzaid, capel-maistru, bildungs-roman, crenvurşt, glaspapir, glasvand, laitmotiv, lebărvurşt, mişmaş, oberliht, rucsac, şpilhozen. Unele neologisme primite din limba germană au rădăcini de origine latină: adresant, laborant, recenzent, repetent, dictat, unicat, gladiolă, agentură, corectură etc. Alte cuvinte sunt chiar latineşti (servus, a sista), ele intrând în limba literară din vorbirea ardelenilor culţi influenţaţi de germani.

Influenţa franceză

Cea mai puternică dintre toate influenţele moderne exercitate asupra limbii române în secolul al XIX-lea rămâne influenţa franceză. Româna s-a îmbogăţit cu câteva mii de cuvinte, modernizându-şi vocabularul în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale. Traducerile făcute pe tot parcursul secolului al XIX-lea, dezvoltarea relaţiilor de ordin politic, economic şi mai ales cultural au determinat amploarea acestei influenţe.

Influenţa franceză s-a manifestat atât în domeniul vocabularului, cât şi al frazeologiei. Unele unităţi frazeologice sunt împrumuturi directe (sintagme stabile), iar altele reprezintă calcuri sau imitaţii după modelele franţuzeşti corespunză-toare. Iată câteva exemple din prima categorie: artist liric, bal mascat, calcul renal, cordon ombilical, critic literar, director general, decret guvernamnetal, jurnal de bord, monolog interior, placă turnantă, petrol lampant, tonus muscular etc.

Alte frazeologisme româneşti moderne constituie calcuri, traduceri literale după unităţi frazeologice franţuzeşti care au o structură identică sau foarte asemă-nătoare: apă de toaletă < fr. eau de toilette; castel de apă fr. chateu d’eau; câmp de bătaie < fr. champ de bataille; diabet zaharat < fr. diabet sucre; duş scoţian < fr. douche ecossaise; focar de infecţie < fr. foyer dinfection; ipoteză de lucru < fr. hypothese de travail; materie cenuşie < fr. matiere grise; rădăcină pătrată < fr. racine carree; turn de fildeş < fr. tour d’ivoire; a se da în spectacol < fr. se donner en spectacle; a face act de prezenţă < fr. faire acte de presence.

Majoritatea împrumuturilor lexicale de origine franceză au pătruns în limba română pe cale scrisă, iar aspectul grafic s-a impus în pronunţarea românească literară. Astfel se explică faptul că rostim automobil, nu otomobil, restaurant, nu restoran etc. Cele mai multe forme pătrunse pe cale orală au fost eliminate, deoarece au fost resimţite drept inculte. În mod excepţional, când cele două forme (una pătrunsă pe cale orală, cealaltă pe cale livrescă) s-au specializat din punctul de vedere al sensului, ele au rămas definitiv în limba literară. Spre exemplu, bor (margine a pălăriei) şi bord (punct de conducere al unei nave) provin din fr. bord, rever (al hainei) şi revers (al medaliei) provin din fr. revers. Aceste cuvinte repre-zintă însă unităţi lexicale distincte din punct de vedere sincronic, altfel spus ele au pătruns în limbă în momente diferite.

Multe franţuzisme şi-au dovedit inutilitatea încă din secolul al XIX-lea, când I.L. Caragiale îi ridiculiza pe cei care erau ambetaţi (plictisiţi) şi infatigabili (neobosiţi). Astfel de neologisme de prisos se numesc barbarisme.

Influenţa rusă

După momentul 23 august 1944, influenţa limbii ruse moderne s-a făcut din ce în ce mai sesizabilă, mai ales pe cale scrisă, prin intermediul traducerilor. Când neologismele ruseşti conţineau rădăcini sau alte elemente formative de orgine latină, ele au fost asimilate foarte repede: activist, combinat, cursant, dezinformaţie, dezinformare, dezinsecţie, doctorantură, exponat, instructaj, magistrală, mecanizator, procuratură, radioficaţie.

Influenţa engleză

De mai bine de 25 de ani, asistăm la manifestarea pregnantă a influenţei limbii engleze asupra limbii române. Deşi influenţa a început timid, în anii 50-’60, cu termeni tehnici care au intrat în limba română pe filieră germană şi rusă, în zilele noastre se remarcă o influenţă puternică mai ales datorită dezvoltării domeniului tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor.

Unele anglicisme au intrat în limba română prin intermediul limbii franceze, fapt dovedit de sensul cuvintelor care coincide cu sensul etimonului francez imediat şi nu cu sensul cuvintelor englezeşti: dancing, picup, smoching, spicher, biftec (fr. bifteck, eng. beefsteak), rosbif (fr. rosbif, eng. roast beef), sandviş (fr. sandwich, atestat din 1801, eng. sandwich, de la numele unui conte din Anglia).

O mare parte a terminologiei sportive este influenţată de engleză: aut, baschet, bowling, cnocaut, corner, a dribla, dribling, fault, finiş, fotbal, ghem (scris şi game), gol, golf, henţ, ofsaid, meci, outsider, polo, presing, ring, rugbi, scor, set, start, suporter, şut, tenis, upercut, volei etc.

Mulţi termeni de origine engleză sunt prezenţi în domeniul cinematografiei al medicinii, al informaticii, al publicităţii, al diverselor ştiinţe. Uneori, este destul de greu de făcut distincţia între anglicism şi americanism, singura diferenţă între acestea fiind data apariţiei lor (americanismele sunt mai recente). Dintre cele mai cunsocute americanisme cităm: bluf, blugi, boss, campus, cow-boy, escalator, hold-up, hamburger, jazz, mass-media, motel, radar, tobogan, OK, alături de: bungalou, chicinetă, computer, design, dispecer, display, fairplay, a finaliza, gentleman, hobby, living, management, marketing, scanner, show, spici (scris şi speech), stres, supermarket, transplant, week-end, western, whisky. Observăm că numai o mică parte a acestor cuvinte sunt adaptate sistemului fonetic românesc, ele fiind încă în stadiul de „scanare”. Este posibil ca realitatea pe care o denumesc să nu mai fie de actualitate în cîţiva zeci de ani, iar aceste cuvinte să dispară din limbă aşa cum s-a întâmplat în secolul al XIX-lea cu o mare parte a cuvintelor din limba turcă şi din limba greacă.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web