Misterul rocilor care se deplasează singure

in Curiozitati

piatra mergatoare

Timp de peste o sută de ani, cercetătorii au încercat zadarnic să afle cum se deplasează singure pietrele din Valea Morţii. Abia acum un om de ştiinţă are o explicaţie care pune capăt misterului.

În Valea Morţii, din Deşertul Mojave, California, pe fundul unui lac secat numit Racetrack Playa, are loc un fenomen ciudat, observat de aproape un secol: pietre foarte mari, unele cântărind chiar şi peste 300 de kilograme, se mişcă singure pe solul mâlos, uscat şi crăpat, lăsând în urmă dâre care pot fi văzute foarte clar.

Unele din aceste urme se întind chiar şi pe 250 de metri. Multe sunt în zig-zag, ceea ce arată că aceste pietre şi-au schimnat brusc unghiul de deplasare.

Deşi au încercat să explice modul în care aceste pietre uriaşe se mişcă singure, cercetătorii nu au reuşit până acum, pentru că nimeni nu le-a văzut vreodată în timp ce se deplasau.

Ralph Lorenz, de la Universitatea Johns Hopkins, a început să studieze fenomenul încă din anul 2006 şi a realizat un experiment care arată modul în care rocile se pot deplasa.
El a pus o piatră pe fundul unui container care avea în interior puţină apă şi apoi a lăsat containerul în congelator.
La final, a observat că piatra fusese practic acoperită cu un strat de gheaţă.

Ulterior, piatra a fost pusă pe o suprafaţă cu nisip ud şi, printr-o simplă suflare, a fost făcută să se mişte, lăsând în urmă dâre similare celor din Valea Morţii.
Astfel se deplasează şi rocile mari, care sunt practic încrustate în gheaţă. În Valea Morţii, în lunile de iarnă, există gheaţă, astfel că teoria lui poate fi susţinută. Cercetarea a fost publicată în American Journal of Physics.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.