Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Moartea taravenciului Dimitrie — asasinat sau accident?

in Istorie

Moartea taravenciului Dimitrie — asasinat sau accident?

La moartea lui Ivan IV cel Groaznic, care a survenit în anul 1584, tronul Rusiei a revenit fiului sãu Feodor Ivanovici, ultimul reprezentant al dinastiei Riurk. Sotia defunctului rege, þarina Maria Nagoi, împreunã cu fiul lor Dimitrie precum si cu toatã Curtea sa a fost mutatã de la Moscova în orasul Uglici. Aceastã mutare a fost hotãrâtã de Sfatul boierilor din Capitala Rusiei care de fapt, o puneau pe þarinã sub o supraveghere stricã, exilând-o departe de Moscova.

Þarul Feodor Ivanovici, care avea 27 de ani la urcarea pe tron, era o fire bolnãvicioasã ºi cam slab la minte. El se temea de intrigile mamei sale care ar fi dorit sã-l vadã pe tron pe prinþul moºtenitor Dimitrie care în anul morþii lui Ivan cel Groaznic nu avea decât doi ani. Se pare însã cã în spatele acestui exil al þarinei cu întreaga sa Curte la Uglici se afla de fapt mâna celui care avea frânele puterii imperiului rusesc, a marelui boier Boris Godunov, cumnatul þarului, sora sa fiind soþia lui Feodor, þarina Irina.

Boris Godunov era inteligent, cultivat, ambiþios, fin politician dar ahtiat dupã putere. Fãcând parte din anturajul regelui, ca frate la þarinei, acesta conducea din umbrã toate treburile statului. De altfel la o luna de la moartea þarului Feodor, în 1598, Boris Godunov se urca pe tronul Rusiei pe care avea sã o cârmuiascã timp de 7 ani, pânã în aprile 1605, când moare fulgerãtor.

La câtva timp de la sosirea la Uglici a þarinei Maria Nagoi ºi a Curþii sale prinþul Dimitrie moare în mod tragic. Asasinat sau accident? Aceasta este o întrebare la care s-a cãutat multã vrreme rãspuns, fãrã însã a se putea ºti cu adevãrta ce s-a întâmplat atunci, la reºedinþa din Ugligi a þarinei exilate.

Pe baza documentelor existente, a cercetãrilor întreprinse în eoaca respectivã, publicisticii vremii, a mãrturiilor strãine ºi a cercetãrilor întreprinse în secolele ce au urmat, spcialiºtii ruºi au încercat sã reconstituie în lumina adevãrului istoric acest moment din viaþa dinastiei Riurk. Acest eveniment tragic de la sfârºitul secolului al XVI-lea l-a inspirat pe Puºkin în drama Boris Godunov ºi pe compozitorul M.P. Musorgski, creatorul operei cu acelaºi nume al cãrui libret are la bazã drama lui Puºkin.

Moartea prinþului Dimitrie, la 15 mai 1591, a ocupat un loc important în scrierile vremii. Ea este consemnatã de cronicarii vremii dar ºi de cei aflaþi întâmplãtor în mijlocul evenimetelor . Iatã deci ce scria un oarecare Jerome Gorsey cãlãtor englez aflat în capitala Rusiei, lordului Barly la 10 iunie 1591: „… s-a întîmplat o foarte mare nenorocire : tânãrul prinþ de numai opt ani, fiul fostului împãrat ºi fratele împãratului actual, a fost asasinat cu cruzime ºi trãdare; i s-a tãiat gâtul în preznþa scumpei lui mame, împãrãteasa; s-au mai întâmplat încã multe fapte, unele la fel de neobiºnuite, pe care eu nu îndrãznesc sã le descriu…… Dupã aceea s-au produs rãzmeriþe ºi nelegiuri.“

Deci sã urmãrim firul evenimentelor.
În ziua de 15 mai 1591, în Curtea princiarã a palatului din oraºul Uglici, prinþul Dimitrie a murit înjunghiat cu un cuþitaº cu care se juca. Totul pãrea un accident: prinþul într-o crizã de epilepsie a cãzut peste cuþit ºi s-a rãnit mortal. Dar de la bun început gura lumii a decretat cã þareviciul a fost asasinat ºi a stabilit cã fãptaºii ar fi fost fiul ºi nepotul diacului Mihail Biteagovski,– ce fusese trimis de la Moscova – cât ºi fiul doicii prinþului, Osip Volohov. S-a numit o comisie de cercetare a morþii prinþului Dimitrie, sub conducerea boierului V. I. ªuiski ºi au început cecetãrile evenimetelor ce au avut loc la 15 mai 1591. Comisia a înaintat actul privitor la aceste evenimente þarului Feodor Ivanovici la 2 iunie ºi l-a prezentat în aceeaºi zi ºi Sfântului Sinod. În acest document se susþinea cã în joaca sa, în cadrul unei crize de epilepsie þareviciul s-a strãpuns cu un cuþit. Din dispoziþia guvernului membrii familiei Nagoi, acuzaþi cã nu au avut grijã de copil, au fost întemniþaþi.

Þarina Maria a fost cãlugãritã la o mânãstire. Sute de locuitori care participaserã la rãzmeriþa ce a avut loc dupã moartea prinþului au fost deportaþi în Siberia. Cu aceasta se pãrea cã problema asasinãrii prinþului nu mai era luatã în seamã. Însã dupã sute de ani problema este luatã din nou în consideraþie cercetându-se toate documentele epocii precum ºi ale perioadei care a urmat. S-a conturat tot mai mult ideea implicãrii lui Boris Godunov în asasinarea þareviciului Dimitrie. Comisia de cercetare a morþii prinþului condusã de ªuiski a pus la baza consideraþiilor sale depoziþiile martorilor ºi anume: relatarea Vasilisei Volohova doica lui Dimitrie, scurtele mãrturii ale doicii Orina Tucikova, ale postelnicesei Maria Kolobova ºi ale celor patru copii care se jucau cu prinþul în momentul morþii sale.
Volohova a povestit cã Dimitrie era bolnav de epilepsie, cã ultima crizã a avut-o în aprilie; la 15 mai, dupã o scurtã boalã, primise permisiunea mamei sale de a ieºi în curte însoþit de cele douã doici ºi de postelniceasã, pentu a se juca cu alþi copii.

Atunci s-a întâmplat accidentul. Martora a adãugat cã, þarina Maria a venit în „goana mare“ . Un martor, membru al familiei Nagoi a declarat cã þarina când a venit în curte a început sã strige. Cuprinsã de disperare a spus cã „fiul Volohovei, Osip, cu feciorul ºi nepotul diacului Mihail Biteagovski, l-au înjunghiat pe þareviciul Dimitrie“. Clopotele au început sã batã ºi s-au adunat o mulþime de oameni de pe domeniu. Þarina a dat dipoziþie sã fie uciºi Biteagovski cu fiul ºi nepotul. Osip Volohov, care era acasã a venit ºi el dar auzind „gãlãgie mare“, a fugit la Mihail Biteagovski . De aici l-au luat oamenii administraþiei ºi l-au dus împreunã cu mama ºi cu surorile lui în faþa þarinei . Aceasta l-a numit ºi pe al asasin . Osip a fost ucis pe loc.

Aceasta a fost în esenþã relatare Volohovei, repetatã de mai multe ori în cursul cercetãrilor, cu completãri ºi schimbãri nesemnificative.

Copiii cu care se juca þareviciul, s-au limitat la un rãspuns colectiv cum cã acesta jucându-se, cuprins de o crizã de epilepsie s-a prãbuºit peste cuþit. Ei au spus cã împreunã cu ei, în curte, se afla doica Orina Tucikova ºi postelniceasa Kolobova. Ei nu au pomenit-o pe Volohova. Deci este posibil ca ei sã nu-ºi fi amintit nici de alþi oameni care ar fi fost în curte.

Relatãrile doicii Orina ºi ale postelnicesei Maria au fost scurte ºi laconice. Mai târziu dupã hotãrârea Sfântului Sinod doica ºi bãrbatul sãu au fost chemaþi la Moscova ºi pe drum au fost escortaþi ca sã nu fugã.

Depoziþiile celor douã doici nu sunt convingãtoare. De altfel Vasilssia, al cãrui fiu, presupus asasin, fusese ucis sub ochii ei nu era intersatã în stabilirea adevãrului iar toþi ceilalþi martori aflaþi în curtea interioarã a palatului în ziua de 15 mai 1591 erau ameninþaþi cu pedepse grele dacã s-ar fi stabilit cã nu au intervenit cu nimic pentru salvarea copilului.

Deci relatãrile martorilor oculari pot fi puse sub semnul îndoieli.
Pe de altã parte din dosarul întocmit de comisia numitã pentru cercetarea morþii prinþului lipsesc aproape total mãrturii care sã demonstreze versiunea rãspânditã imediat dupã moartea prinþului ºi anume cea a a asasinatului. De asemenea din dosar lipseºte ºi mãrturia þarinei Maria, cu toate cã fusese prezentã la interogarea doicii ºi postelnicesei.

Dupã unii cercetãtori aceastã lacunã se explicã doar prin faptul cã þarina a fost interogatã la Moscova de cãtre þar ºi boieri, de patriarh ºi Sfântul Sinod; comisia, condusã de ªuiski nu avea dreptul sã o facã. Însã despre ºediþa din 2 iunie unde s-au tras concluziile cu privire la cercetãri aflãm tot din materiale cercetãrilor ºi în ele nu se spune nimic despre mãrturia þarinei. Mitropolitul Ghelasie Krutiþki a declarat în acea ºedinþã cã a fost rugat de þarinã sã dea el þarului „jalba sa“ însã aceasta nu se gãseºte nicãieri.

Din dosar lipsesc de asemenea ºi alte mãrturii, care ar fi putut lãmuri una sau alta dintre versiuni, cum ar fi aceea a paznicului de la Catedrala Spasski, primul care a tras clopotul ºi care ar fi putut relata ce a vãzut în curtea interioarã înainte de venirea împãrãtãsei.

În cercetãrile fãcute în legãtura cu moartea þareviciului Dimitrie, nicãieri nu se menþioneaazã numele lu Boris Godunov, deºi printre cei care susþin ideea asasinatului ar fi putut exista persoane care sã facã legãtura dintre moartea tragicã a copilului de 8 ani, ce-i drept moºtenitor al tronului Rusiei, ºi cumnatul þarului Feodor.

Dar se pare cã în totalitatea ei alcãtuirea comisiei de anchetare a morþii þareviciului Dimitrie era cu totul tendenþioasã. Toþi membrii ei fãceau parte din administraþia localã sau erau oameni de la Curte. Nimeni nu ar fi îndrãznit sã pronunþe numele celui care de fapt conducea destinele Rusiei, Boris Godunov, deoarece toþi cei care au încercat sã lanseze ideea unui asasinat au fost deportaþi în Siberia din porunca aceluiaºi Boris Godunov.

Astfel cã la vremea respectivã a devenit oficialã versiunea autoînjunghierii þareviciului.
La 15 ani de la consumarea întâmplãrii de la Curtea împãrãtesei Maria Nagoi, în 1606 la Mânãstirea Troiþo-Sergheevo s-a alcãtuit Povestirea despre rãzbunare, o lucrare publicisticã în care se spune cã Boris Godunov a trimis în oraºul Uglici pe Mihail Biteagovski pentru a-l omorî pe þarevici.

Noul letopiseþ din 1630 cuprinde ºi el o serie de date suplimentare despre întâmplãrile din 15 mai 1591. Se consemneazã cã Mihail Biteagovski a comis omorul înþelegându-se cu doica Volohova. La început Osip Volohov l-a tãiat pe Dimitrie la gât însã fãrã sã atingã laringele. Vãzând aceasta doica a început sã strige ºi sã-l apere pe copil cu trupul sãu. Mihail Biteagovski ºi vãrul sãu însã au snopit-o din bãtaie ºi tot ei l-au omorât pe prinþ. Vestea a fost trimisã la Moscova, þarului. Dar de acolo Boris a poruncit ca versiunea acceptatã sã fie aceea cã prinþul s-a înjunghiat singur, într-o crizã de epilepsie, nefiind corect supravgheat de familia Nagoi.

Pentru elucidarea cazului este oportun sã se studieze ºi contextul istoric în care a avut loc moartea þareviciului Dimitrie.

Astfel ºeful comisiei de cercetare,V.I. ªuiski fusese ºeful „Despãrþãmãntului juridic“ al Moscovei, apoi guvernator general al Smolenskului. Familia ªuiski a cãzut în dizgraþie, apoi a fost înlãturat din aceastã funcþie ºi deportat în Galiþia. Nu se mai ºtie nimic de el pânã în momentul numirii în funcþia de ºef la comisiei de cercetare. Se pare cã revenise din exil de curând, cu puþin timp înaintea evenimentelor din 15 mai 1591 ºi pentru redobândirea vechii situaþii era gata de orice mãsluire.
Al doilea membru al comisiei A.P. Kleºnin membru la Curþii þarului, apare prima datã în listele de ranguri în 1585, an dupã care devine din ce în ce mai mult un apropiat al þarului. Despre legãturile strânse dintre el ºi Boris Godunov s-a scris mult.

Al treilea mebru la comisiei era diacul Elizarii Vâluzgghin, ºi el persoanã sus-pusã. Din 1581 era diac al Dumei ºi participa la tratativele cu solii strãini. Între 1583-1584 a condus „Despãrþãmântul domeniilor“.

Deci componenþa comisiei de cercetare era cu totul favorabilã lui Boris Godunov, dupã cum reiese din cele de mai sus.

La 24 mai 1591, când comisia lucra încã la elucidarea evenimentelor chiar în oraºul Uglici, la Moscova au avut loc mari incendii în cartierele mai selecte al Moscovei . Se spune cã au ars 12 000 de case. Iar dupã aceea s-au rãspândit zvonuri cum cã incediile au fost comandate de cãtre Boris Godunov pentru a distrage atenþia de la moartea prinþului Dimitrie ºi a pune astfle capãt tulburãrilor stârnite de aceasta. ªi în marea sa generozitate a poruncit ca din visteria þãrii sã fie despãgubiþi cei ale cãror case au ars, potolind astfel zvonurile despre declaºarea incendiilor.

De asemenea în 1592, în timpul tratativelor cu solii lituanieni, s-a dat poruncã sã se nege astfel de zvonuri, dupã cum rãspunsul la întrebarea despre moartea lui Dimitrie trebuia sã cuprindã versiunea oficialã, autoînjunghierea, într-o crizã de epilepsie acesta cãzând în cuþitaºul cu care se juca.

Având în vederea toate acestea este foarte greu de stabilit cu exactitate ce s-a întâmplat in 15 mai 1591 la curtea Palatului din Uglici, locul de exil al împãrãtesei Maria Nagoi. Analiza cercetãrilor fãcute în 1591, a scrierilor ºi mãrturiilor lãsate de ruºi ºi de strãini, precum ºi studierea circumstanþelor istorice în care a avut loc moartea þareviciului Dimitrie, îl fac pe cercetãtorul actual sã încline cãtre asasinarea prinþului. Aceastã ipotezã este sprijinitã ºi de faptul cã Boris Godunov avea metodele sale de a fce sã disparã inamicii politici, toþi cei care stãteau în faþa ambiþiilor sale.
Prinþul Dimitrie putea fi un potenþial duºman, un adversar în lupta pentru tron.

Þarul Feodor Ivanovici putea sã lase liber tronul în orice moment, având în vedere firea sa bolnãvicioasã ºi pânã în anul 1592 când i s-a nãscut o fetiþã, nu avea nici un moºtenitor . În eventualitatea morþii sale ar fi urmat la tron prea tânãrul Dimitrie, deci þara ar fi fost condusã de mama lui, Maria Nagoi. Prin moartea þareviciului tronul ar fi revenit þarinei Irina, sora sa, deci el ar fi fost cel ce ar fi condus din umbrã Rusia.

Aceasta nu ar fi fost singura crimã comandatã de Boris Godunov. Acesta era modul de a scãpa de potenþialii concurenþi sau de cei cãzuþi în dizgraþie : trimiterea lor în exil, undeva departe de Moscova unde apoi trimiºii sãi îi omorau. Astfel, putem da câteva exemple. În 1584 a cãzut în dizgraþie influentul vistiernic N.I. Golovin ; el a fost trimis la Arzamas, unde puþin mai târziu a ºi murit ajutat de trimiºii lui Boris. În 1587 au fost exilaþi prinþii ªuiski: Andrei Suiski a fost ucis de un oarecare Maimatov iar la 8 mai 1589 a murit I. I. ªuiski de asemenea ajutat (de supraveghetorul sãu, prinþul I.S. Turenin). În anul 1600 au fost deportaþi Romanovii; la scurt timp au murit în condiþii ciudate Alexandru, Mihail ºi Vasili Nikitici Romanov.
Deci deportarea lui Dimitrie la Uglici, împreunã cu toatã familia Nagoi, familia mamei sale, þarina Maria precum ºi moartea lui se înscriu în scenariul obiºnuit al lui Boris Godunov de eliminare a adversarilor .

Moartea fiului cel mic al lui Ivan cel Groaznic poate fi consideratã asasinat sau accident ? Niciuna dintre cele douã supoziþii nu poate fi întru totul nici demonstratã nici infirmatã. Ea va rãmâne o enigmã a istoriei.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web