Nişte rădăcini subţiri, albicioase

in Educational/Sanatate

radacinoase

Acum vreo 20 ani mă aflam internat în Spitalul militar din Piteşti pentru câteva investigaţii şi analize. Acolo pe patul de suferinţă te împrieteneşti şi cu alţi bolnavi şi auzi tot felul de poveştiri, printre care este şi aceasta pe care o voi relata.

Colegul meu de suferinţă povestea că are un frate, care era tare bolnav, suferind de ulcer duodenal. Slăbise enorm şi nu mai putea mânca nimic. Nu putea să bea decât apă. Medicul spusese familiei că trebuie operat, dar este prea slăbit şi s-ar putea să nu reziste la operaţie. L-au pus la perfuzii şi tratament ca să-şi mai revină puţin. Soţia bolnavului disperată a început să umble prin babe, să audă de vreun leac. A găsit pe cineva şi i-a povestit acesteia necazul care se abătuse asupra familiei sale. Era toamnă. Baba i-a spus că ştie o plantă care îl va vindeca pe soţul bolnav, dar o să o coste. Femeia nu a zis nimic şi a acceptat pe loc. Bătrâna i-a adus femeii nişte rădăcini subţiri, albicioase şi i-a spus să le spele şi să le piseze, după aceea să le pună într-o sticlă de un litru de ţuică şi să o ţină aşa 12 zile, dar în fiecare zi să agite sticla, care trebuie ţinută la loc întunecos. Cantitatea de plantă trebuia să fie cam trei sferturi din sticlă. Femeia asta a făcut. S-a dus acasă fuguţa, dar nu a uitat că una din rădăcini să o planteze într-un ghiveci, deoarece bătrâna nu a vrut să-i spună ce plantă era. După 12 zile, bolnavul a început să bea din conţinutul sticlei câte o lingură pe ascuns, să nu vadă nici un doctor sau o altă persoană din spital. După câteva zile s-a dus femeia din nou la spital, să vadă ce mai face omul ei şi a rămas plăcut impresionată când a văzut că acesta vorbea şi dădea semne de revenire. A cerut de mâncare. Medicul văzându-l într-o stare bună l-a băgat la control. La raze, acesta a văzut că rana de la stomac se cicatrizase perfect. A întrebat-o pe femeie ce i-a dat, deoarece, după investigaţiile făcute de el, era imposibilă o vindecare miraculoasă. Femeia a povestit totul medicului şi i-a promis acestuia că, dacă va răsădi rădăcina pe care o plantase, îi va aduce şi lui din această plantă. Şi iată că planta a crescut şi soţia bolnavului a putut să vadă ce era în ghiveci. Era o buruiană care creşte prin câmpiile pe unde pasc animalele şi se numeşte în termen popular ROSTOGOL. Este un copăcel cu mii de ţepi, care în timpul toamnei se usucă şi din culoarea verde se face galben. Când vântul bate tare, smulge această plantă şi o vezi rostogolindu-se, de aici şi numele de ROSTOGOL. Mărimea este de 25-30 cm deasupra solului şi are o rădăcină lungă şi subţire. Se recoltează decât toamna şi primăvara, până să înceapă ca din rădăcina rămasă în pământ să dea o plantă nouă.

Şi tot acest coleg de suferinţă mi-a povestit că soţia bolnavului s-a dus la doctor cu o rădăcină. Analizind-o, medicul a constatat că seva acelei rădăcini conţinea esenţa celui mai bun medicament de ulcer la vremea aceea.

Şi eu, la rândul meu, am povestit cele relatate mai sus unei femei care avea ulcer. A încercat acel tratament. Acum femeia are 70 ani şi nu s-a mai plâns niciodată de stomac.

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.