Noua economie – orizont si schimbari

in Economie

Se spune că societatea spre care ne îndreptăm este sau va fi Societatea Informaţională-Societatea Cunoaşterii (SI-SC). Sintagma prin care este desemnată noua societate relevă în mod deosebit mijloacele pe care aceasta se va baza şi progresul lor, ceea ce, la prima vedere, lasă impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Sintagmele prin care au fost desemnate societăţile de până acum conţin câte un cuvânt-cheie (sclavagism, feudalism, capitalism) care sintetizează o gamă de stări sociale posibile pe care oamenii, individual şi/sau în grup, se situează în mod inevitabil, în funcţie de anumite condiţii, constituind o structură economico-socială caracteristică. Evident, nu s-a găsit încă cuvântul-cheie prin care să se poată releva ceea ce este sau va fi fundamental sub aspect economic şi social pentru noua societate. SI-SC este o sintagmă ce deplasează denumirea spre alte sfere.

Acestei societăţi în formare, îi va fi proprie o activitate economică, sau mai direct spus, o economie mult schimbată faţă de cea de odinioară, şi faţă de cea actuală, pe care o denumim, cel puţin acum, noua economie, sintagmă care ne atrage atenţia că ceea ce este nou va fi atât de important şi semnificativ, încât va justifica însăşi denumirea respectivă.

Nici sintagma “noua economie” nu este fericit aleasă dar redă, în mod clar, mesajul schimbărilor profunde care vor avea loc. În plus, termenul a mai fost folosit de-alungul timpului, şi poate genera confuzii.

Fiecare societate a avut economia sa şi aceasta era o nouă economie în raport cu cea aparţinând vechii societăţi. Mai avem în vedere că şi progresele din ştinţa economică au fost generatoare de schimbări atât de ample, încât de la un anumit moment încolo, s-a vorbit de o nouă economie ceea ce, în realitate, înseamnă o nouă etapă, o altă explicaţie dată de ştiinţa economică, de teorie pentru economia faptică. De exemplu, s-a trecut de la economia clasică, la cea neo-clasică, şi apoi la noua economie clasică. În acelaşi sens, amintim că în ultimele două-trei decenii a început să se vorbească despre Noua Şcoală de la Cambridge ce a fondat Noua Economie. Un grup de economişti renumiţi – J. Robinson, P. Sraffa, L. Pasinetti şi alţii, care, în cariera lor, au lucrat un timp la Universitatea Cambridge, au fost în vizită acolo, sau, pur şi simplu, în cercetările lor au ajuns la aceleaşi concluzii, constituie nucleul dur al acestei Noi Economii. Premeditat sau spontan, aceştia au studiat în ce măsură explicaţii neo-clasice şi clasice din ştiinţa economică, mai rămân relevante şi au concordanţă cu realitatea de astăzi. Evident, ei au dat şi multe explicaţii noi sau au formulat concluzii, adesea, categorice, care, în ansamblul lor, au fost etichetate “Noua Economie”.

Pentru demersul nostru, sintagma “Noua Economie” trebuie considerată temporară, (până se va ajunge la una adecvată pe baza succeselor din cercetarea economică). De asemenea, trebuie să acceptăm dubla sa relevanţă:

  • Sintagma unei noi realităţi economice care a început să se constituie în cele mai dezvoltate ţări dar care, în principiu, poate fi accesibilă şi altora;
  • Treaptă nouă în progresul teoriei economice.

Contextul istoric ce impune SI– SC este acelaşi şi pentru noua economie şi se caracterizează prin câteva aspecte majore:

  • Omenirea contituie astăzi rezultatul evoluţiei în decursul căreia s-au acumulat reziduurile de lungă durată ale tuturor modelelor de existenţă pe care le-a parcurs, şi care, luate împreună, formează o barieră în calea progresului căutat, aşteptat şi meritat de generaţiile actuale. Învingerea acesteia este de neconceput fără progresul rapid şi profund al cunoaşterii şi al promovării sale în societate, dar mai ales în economie;
  • Populaţia s-a înmulţit încât, după aprecieri realiste, a depăşit gradul de sustenabilitate al ecosistemului natural. Acum sunt 6 miliarde locuitori dar ONU estimează că vor fi 11 miliarde în 2050 şi se consideră că cei 27 de oameni care se nasc la fiecare 10 secunde numai “cu puţin noroc vor avea hrană suficientă, apă potabilă şi locuinţe decente”[Allen W.L., 1998];
  • Oamenii au evoluat chiar şi după ce au ajuns la cunoştinţele necesare, ca şi când nu ar fi ştiut că trăiesc într-un cerc închis (cel puţin până la cucerirea cosmosului), depăşind capacitatea de autoregenerare a planetei;

Asistăm la o risipă enormă de resurse utilizate în scopuri militare, ce depăşesc cu mult exigenţele apărării şi ameninţă însăşi existenţa vieţii pe Pământ, la care se adaugă cele specifice societăţii de consum, tehnicile şi tehnologiile mai eficiente şi disponibile ce ar trebui aplicate şi generalizate. “Risipa pare să fie un produs inerent al caracteristicilor sociale, economice şi culturale ale epocii noastre… Numeroase metode de conservare a energiei şi tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime sunt deja disponibile…” [Gabor D., Colombo V., King A., Galli R., 1983].

  • Aşadar, noua economie proprie SI-SC trebuie să se bazeze pe mijloace proprii – noi sau mai vechi, dar la un alt stadiu al cunoaşterii. Mijloacele – noile tehnici şi tehnologii – ţin în mod direct de informatizare şi cunoaştere şi vor da, fără îndoială, o nouă configuraţie şi economiei. Dar ştiinţa economică şi ingineriile de toate genurile vor trebui să fundamenteze noua economie, având în vedere că:
  • existenţa naturii fără om dar şi cu el, cel puţin din ceea ce se ştie azi, nu a determinat situaţii de criză de genul celor la care ne-am referit;
  • desprinderea omului de natură şi acţiunile sale au alterat ceea ce exista şi omul nu a ştiut, nu a putut şi nici nu şi-a pus problema să întreţină sau să înlocuiască acţiunea de refacere şi purificare realizată de natură fără nici un cost;
  • preluarea modelelor vii de funcţionare din natură implică să nu se producă efecte negative, iar dacă acestea au loc, să fie anihilate fără a genera altele;
  • trebuie să se conceapă întreaga existenţă umană în condiţii proprii circuitelor economice închise, din care resursele să se recupereze fără pierderi, iar deşeurile şi resturile de diferite feluri să-şi găsească utilitate;
  • să se apeleze la noi resurse doar pentru completarea necesarului la nivelul unor circuite normale;
  • să se renunţe la misiunea “civilizatoare” a omului asupra naturii şi să se acţioneze în ideea că omul şi omenirea trebuie să accepte schimbările de comportament necesare încadrării existenţei sale în parametrii potenţiali reali ai planetei, nu în cei ideali sau presupuşi existenţi;
  • este necesar să se asigure o coerenţă a acţiunii oamenilor la nivel planetar, pentru a stopa creşterea efectelor negative şi apoi descreşterea lor.

Desigur, noua economie presupune dezvoltarea (creşterea) durabilă, dar induce o altă abordare a însăşi dezvoltării (creşterii) durabile decât s-a făcut până acum.

Între altele, noua şcoală de la Cambridge, a “revăzut” explicaţiile cu privire la salariu şi a ajuns la concluzia că nu există reguli (ştiinţifice, obiective) prestabilite pentru determinarea repartiţiei veniturilor între salarii şi profituri şi nici în funcţie de rata exploatării (plusvalorii), cum spunea Marx, sau de productivitatea marginală a muncii precum susţin neo-clasicii, dar că este vorba despre o împărţire negociată a veniturilor între parteneri sociali, iar salariul este, desigur, rezultatul acesteia.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.