Nume de cod: „Oraşul 40”. Locul interzis din pădurile munţilor Ural

in Curiozitati

In Rusia, orase intregi sunt pazite precum inchisorile de maxima siguranta. Locuitorilor de aici nu li se permite sa invite oaspeti din alta parte, decat cu ocazia unor evenimente speciale precum nunta sau inmormantare. Unul dintre ele este orasul Ozersk. Ce ascund rusii acolo?

Centrul de prelucrare si depozitare a deseurilor nucleare, „Maiak”, este situat in apropiere de Ozersk, oras din regiunea Celiabinsk, aflata in Urali la aproximativ 1600 km de Moscova. In timpul URSS, la „Maiak” se producea plutoniu pentru arsenalul nuclear sovietic. In 1957, aici a explodat un container cu 80 de tone de deseuri radiocative. Mii de locuitori din zona au fost evacuati, iar multi si-au gasit sfarsitul atunci. Chiar si astazi, zone mari din regiunea Ural sunt nelocuite.

inside-the-radioactive-city-russia-doesnt-want-you-to-know-about-body-image-1464617305-size_1000

Sate fantoma in padurile din Ural

Locutorii de azi ai orasului Ozersk evita intalnirile cu jurnalistii straini, deoarece acestea le-ar putea aduce o multime de necazuri. Doi barbati care masoara radiocativitatea din zona, insa, incep sa vorbeasca cu reporteriiDeutsche Welle.

„Dupa 60 de ani, mare parte din particulele radioactive au disparut, insa radioactivitatea atinge nivelul de 40 miliroentgeni”, spun ei. Cladirea in care cei doi barbati masoara nivelul radiatilor, a servit candva pentru functionarea unei scoli. Aceasta se gaseste intr-unul dintre satele fantome, din regiunea Ural.

Centrul „Maiak” nu mai produce plutoniu, dar si astazi tot ce se intampla in jur este clasat ca secret miltar. Pentru ca si acum, productia civila si cea militara sunt strans legate. „La noi nu exista productie civila. In toata Uniunea Sovietica, niciodata nu a existat productie pur civila. Pe acea vreme pana si avioanele de pasageri erau construite in asemenea fel incat, in cateva ceasuri, sa poata fi transformate in avioane de lupta. Industria era pusa in serviciul militar. Intreprinderile mai produceau si marfa pentru sistemul public”, spune unul dintre barbati.

Ozersk, nume de cod: „Oraşul 40”. În pădurile munţilor Ural, se află oraşul interzis al Rusiei, locul de naştere al armelor nucleare sovietice. Este un oraş fără adresă, care nu apare pe nicio hartă. În spatele gardurilor înalte, oraşul este un adevărat paradis pentru locuitorii săi, pentru care însă aceştia au plătit un preţ: sănătatea. Statisticile spun că nivelul de poluare din Ozersk este de cel puţin 4 ori mai mare decât cel din Cernobîl. Ruşii, bineînţeles, neagă acest lucru.

Oraşul Ozersk arată astăzi ca unul dintre cartierele acelea de suburbie americane ale anilor 1950, când toată lumea este fericită şi nimeni nu duce lipsă de nimic. Locuitorii săi ştiu însă adevărul: Oraşul 40 este unul dintre cele mai contaminate locuri de pe planetă. Apa este poluată, legumele şi fructele sunt otrăvite, iar sănătatea lor este deteriorată. Ei numesc locul „cimitirul Pământului”.

„Oraşul 40”- produs al propagandei sovietice

Propaganda sovietică şi-a însă bine treaba; oamenii de acolo nu vor să părăsească oraşul, considerându-se a fi „ cei aleşi”. Sunt mândri că sunt locuitorii oraşului interzis. Acolo ei s-au născut, şi-au întemeiat familii. Acolo, ei au întreaga viaţă.

În 1946, într-un secret total, sovieticii au pus bazele Oraşului 40. Acesta a fost construit în jurul combinatului nuclear Mayak, aflat pe malul lacului Irtyash. Iniţial, în oraş locuiau doar intelectualii;savanţii şi muncitorii aduşi din întreaga Rusie pentru crea împreună arme nucleare, şi a culmina cu bombe atomice. În primii  8 ani, locuitorilor le-a fost interzis orice contact cu restul lumii, cu familiile lor. Propaganda sovietică i-a convins că sunt „un scut nuclear şi salvatorii lumii” şi că oricine dinafara oraşului este un duşman. Iar pentru a le câştiga încrederea şi loialitatea totală, i-a cumpărat. În timp ce restul populaţiei sovietice trăia în mizerie şi sărăcie, locuitorii Ozerskului aveau parte de paradis. Statul le oferise apartamente luxoase, mâncare din belşug, exotică, scumpă- banane, lapte condensat, caviar, şcoli şi îngrijire medicală de calitate, activităţi culturale şi de divertisment. În schimb, ei nu trebuiau decât să păstreze secretul oraşului. Este o înţelegere pe care oamenii încă o păstrează.

Cimitirul Pământului

Oamenii de acolo sunt condamnaţi. Sunt expuşi în permanenţă la radiaţii puternice; Ozerskul este plin cu mormintele tinerilor ale căror organisme nu au rezistat. De asemenea, rezidenţii oraşului au fost victimele a câtorva incidente nucleare, precum dezastrul Kishtim din 1957- cel mai mare accident din lume, după tragedia Cernobîl. Acest eveniment nu a fost mediatizat, sovietii păstrând secretul cu stricteţe. Combinatul nuclear Mayak varsă reziduurile în lacurile şi râurile din apropiere, acestea ducând mai departe poluarea în Oceanul Atlantic. Conform locuitorilor, revârsarea deşeurilor nucleare continuă. Unul dintre lacuri este atât de contaminat cu plutonium, încât îl numesc „Lacul morţii”. Concentraţia radioactivă este estimată a fi de aproape 3 ori mai mare decât cea răspândită de Cernobîl.

„Cei din paradis au avut de ales: fericirea fără libertate, sau libertatea fără fericire. Nu există a treia alternativă.”, spunea  Evgheni Zamiatin, în romanul „Noi”. Despre oraşul interzis al Rusiei a fost realizat un documentar de lung metraj, „City 40”, produs de către Samira Goetschel. Pelicula va fi difuzată din septembrie 2016.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.