Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Omonimia

in Limba romana

carti-cadou

Omonimia nu reprezintă o relaţie semantică între cuvinte, ci ea este interesantă din punct de vedere practic, aplicativ. În practica limbii, omonimia trebuie înţeleasă ca o sursă de confuzie, cu sau fără intenţia de a obţine efcte stilistice. Într-un sens cuprinzător, omonimia poate fi înţeleasă ca o categorie largă ce include potrivirea de formă lingvistică, adică secvenţe identice formal, cu înţelesuri diferite, la diverse niveluri ale limbii: lexical, morfologic şi sintactic. În acest curs, ne vom ocupa de omonimia lexicală, însă înainte de aceasta vom face câteva precizări şi despre celelalte două tipuri menţionate mai sus.

Omonimia morfologică priveşte formele identice, dar care apar în zone diferite ale aceleiaşi paradigme, având valori şi funcţii diferite. Omonime morfologice sunt, spre exemplu, formele de persoana a III-a singular şi plural la unele verbe (el aleargă – ei aleargă, el pleacă – ei pleacă), formele de genitiv şi dativ ale substantivului (al copilului – dau copilului), formele de nominativ, genitiv, dativ şi acuzativ ale substantivelor masculine articulate nehotărât (un vecin, al unui vecin, unui vecin, pe un vecin). În aceeaşi situaţie, se află şi elementele morfematice care au rolul de a deosebi părţi de vorbire diferite: -a din prepoziţia înaintea ajută la deosebirea acesteia de adverbul înainte, acest element morfematic este omonim cu articolul hotărât de feminin singular –a, casa; tot aşa, elementul morfematic -ul este omonim cu articolul de masculin singular şi ajută la diferenţierea adverbului împrejur de prepoziţia împrejurul.

Omonimia sintactică priveşte structurile sintactice cu organizare şi componenţă identice care pot fi interpretate diferit din punctul de vedere al înţelesului. Spre exemplu, o secvenţă precum alegerea profesorului poate fi înţeleasă ca „alegerea pe care a făcut-o profesorul” sau „alegerea cuiva pe postul de profesor”. Tot aşa, enunţul Ţi-am citit poeziile poate avea înţelesul „am citit poeziile pe care tu le-ai scris” sau „am citit poeziile şi tu ai ascultat”; structura El s-a îndepărtat enervat poate fi interpretată cauzal „s-a îndepărtat fiindcă era enervat” sau copulativ „s-a îndepărtat şi era enervat”. Astfel de secvenţe cu dublă interpretare sunt dezambiguizate într-un context mai larg: Ţi-am citit poeziile, să ştii că ai talent. În acest caz, interpretarea este una singură: „am citit poeziile pe care tu le-ai scris”.

Se poate vorbi şi despre o categorie hibridă (omonimele parţiale) care include coincidenţele de forme dintre un cuvânt-titlu şi o formă flexionară a altui cuvânt. În acest caz, identitatea este limitată la anumite forme din paradigma celor doi termeni şi nu este cauzatoare de confuzie, deoarece combinaţiile sintactice sunt stabile. În această categorie, putem include exemple precum car – substantiv neutru şi forma de persoana I, singular, indicativ, prezent a verbului a căra, par – substantiv masculin şi forma de persoana I, singular, indicativ, prezent a verbului a părea.

Definiţia larg acceptată a omonimiei este următoarea: manifestarea unui proces prin care un corp fonetic trimite la doi referenţi diferiţi – bancă 1 „instituţie financiară”, bancă 2 „scaun lung, cu sau fără spătar”; ban 1 „a suta parte din moneda naţională”, ban 2 „titlu şi funcţie boierească în Evul Mediu”; calcan 1 „soi de peşte marin”, calcan 2 „zid fără uşi şi fără ferestre”. Definiţia propusă este una operaţională, însă lasă neclarificate diferite aspecte.

În primul rând, în limba română, există secvenţe omofone (care se pronunţă la fel), dar care nu sunt omografe (care se scriu la fel): s-ar – sar, i-ar – iar, ne-am – neam. Tot aşa, există cuvinte care au grafie identică (omografe), dar pronunţia lor este diferită (nu mai sunt omofone), deoarece se deosebesc prin accent: mobilă – mobilă, companie – companie, barem – barem, august – august, veselă – veselă, torturi – torturi.

În al doilea rând, omonimia nu poate fi separată de polisemie. Delimitarea celor două fenomene este o condiţie preliminară a unei bune definiţii. Este cuvânt polisemantic orice grup de corpuri fonetice identice reunite într-un sem prezent în fiecare dintre ele. În schimb, vom considera că omonimele sunt orice corpuri fonetice, două sau mai multe, lipsite de un sem comun. Putem reprezenta şi grafic relaţia dintre polisemie şi omonimie: polisemia se desfăşoară pe orizontală, corpurile fonetice fiind „unite” de un sem comun, pe când omonimia se desfăşoară pe verticală, corpurile fonetice fiind surse ale ambiguităţii, neavând niciun sem comun. Astfel, cap 1 „partea superioară a corpului omenesc şi partea dinainte a animalelor” are mai multe valori născute prin metonimie, metaforă, sinecdocă (Se spală pe cap, Nu-i stă capul decât la prostii, Capul răscoalei, A plătit cu capul), însă nicuna dintre aceste valori nu conţine un sem care să unească acest cuvânt cu omonimul cap 2 „promontoriu”. Tot aşa, casă 1 „domiciliu, familie, căsnicie etc.” nu conţine nicio componentă semantică în comun cu casă 2 „locul în care se fac plăţile”.

Dificultatea formulării unei definiţii clare în cazul omonimiei rezidă în faptul că omonimia, ca fenomen sincronic, este determinată de procese diacronic diferite. În continuare, vom trece în revistă cele mai importante surse ale omonimei.

Convergenţa fonetică

Convergenţa fonetică a două cuvinte diferite ca formă şi ca sens poate determina omonimii între doi termeni, ambii moşteniţi din latină:

  • a încinge < lat. incendere „a arde cu flacără mare, a se înfierbânta” şi a încinge < lat. incingere „a se înfăşura peste mijloc cu o cingătoare”;

  • păr < lat. pirus „pom care face pere” şi păr < lat. pilus „podoabă capilară”;

  • a semăna < lat. seminare „a runca seminţe în pământ” şi a semăna < lat. similare „a avea caracteristici comune cu cineva sau cu ceva”.

Coincidenţa fonetică poate avea loc şi între cuvinte autohtone sau moştenite din latină şi un cuvânt împrumutat ulterior dintr-o altă limbă:

  • lac < lat. lacus „întindere de apă stătătoare” şi lac < ger. Lack „preparat obţinut din răşini pentru protejarea suprafeţelor”;

  • casă < lat. casa „clădire” şi casă < it. cassa „locul unde se fac plăţi, dulap în care se păstrează banii”;

  • tort < lat. tortus „fir de cânepă” şi tort < ger. Torte „prăjitură”;

  • somn < lat. somnus „stare fiziologică de repaus” şi somn < sl. somu „soi de peşte răpitor”;

  • lin < lat. lenis „uşor, domol, liniştit” şi lin < bg. lin „soi de peşte” şi lin < gr. linos „vas în care se adună şi se storc strugurii”.

Uneori, omonimele împrumutate din limbi diferite pot avea aceeaşi formă prin coincidenţă, fără să fi suferit o evoluţie formală convergentă. Ex.: toc < mgh., scr. tok „cutie în care se păstrează obiecte” şi toc < bg. tok „partea posterioară a tălpii încălţămintei”. Un cuvânt împrumutat sau moştenit poate coincide cu un altul format în limba română, toc 3 (onomatopee) şi toc 1 şi 2 prezentate mai sus.

Derivarea

Derivarea poate constitui o sursă pentru obţinerea de omonime din materialul existent în limbă. Spre exemplu, un cuvânt primar poate avea aceeaşi formă cu un cuvânt obţinut prin derivare regresivă: fluier 1 „instrument de suflat” şi fluier 2 „şuierătură”, regresiv de la verbul a fluiera; păcurar 1 „cioban” (moştenit din latină) şi păcurar 2 „vânzător de păcură” (păcură + sufix nume de agent –ar).

În alte cazuri, coincidenţa priveşte cuvinte derivate de la aceeaşi bază la care se adaugă sufixe cu aceeaşi formă, dar cu valori diferite. Sursa coincidenţei o constituie omonimia afixală: -aş poate fi sufix diminutival şi sufix nume de agent – ciocănaş („un ciocan mai mic” sau „lucrător în mină”); -ar poate fi sufix nume de agent şi sufix care formează nume de instrumente – acar („cutie cu ace” sau „macagiu”).

Omonimia poate avea ca sursă şi derivarea de la sensuri diferite ale cuvântului de bază: a rosti „a pronunţa” > rost 1 „gură” şi a rosti „a schimba iţele la războiul de ţesut” > rost 2 „unghi format la firele urzelii”.

Dezintegrarea polisemiei

Acest procedeu se mai numeşte şi evoluţie divergentă a sensurilor unui cuvânt polisemantic. Prin dezintegrarea polisemiei, se ajunge la ruperea verigii de legătură dintre sensurile cuvântului, astfel încât cuvântul polisemantic se rupe în omonime. Spre exemplu, sensurile cuvântului latinesc calculus (1. pietricică, 2. socoteală) au evoluat divergent şi astăzi sunt considerate omonime; sensurile lat. pupilla (1. orfană, 2. deschizătură rotundă în centrul ochiului) s-au îndepărtat, pierzându-se orice legătură.

Alte omonime care provin din dezintegrarea polisemiei sunt peniţă 1 „pană mică” şi peniţă 2 „instrument de scris”; fistichiu 1 „ciudat, bizar, nepotrivit” şi fistichiu 2 „verde-gălbui”.

Calcul semantic

De obicei, adăugarea unui sens nou la un cuvânt existent deja în limbă duce la dezvoltarea polisemiei acestuia. În unele cazuri, legătura dintre sensul cuvântului românesc şi sensul nou adăugat nu se poate face, astfel încât ele funcţionează ca omonime. Iată câteva exemple: ţap „pahar de bere” (calc din germană), motiv „cea mai simplă unitate ritmică a melodiei” (calc din italiană), struţ „buchet de flori” (Transilvania, Banat).

Tipuri de omonime

Datorită confuziilor la care poate da naştere, ominimia a fost considerată un accident supărător, o piedică în actul de comunicare a ideilor. Clasificarea omonimelor se face, în mod tradiţional, în funcţie de: (a) măsura în care stânjenesc comunicarea şi (b) gradul de identitate formală a acestora.

Omonimia intolerabilă

Omonimele din această categorie sunt cele care produc confuzii în procesul de comunicare. Ele se caracterizează prin două aspecte: (a) prezintă identitate la toate formele şi (b) funcţionează în acelaşi registru al limbii (grai, stil etc.), altfel spus, ele se utilizează în contexte de acelaşi tip. Ex.: albinărie „meseria de apicultor” şi albinărie „prisacă”; fierărie „meseria de fierar” şi fierărie „locul unde se exercită profesia de fierar”, dar nu a amenda „a aplica o amendă” vs. „a aduce îmbunătăţiri unei legi” (termen administrativ) sau pupilă „parte a ochiului” vs. „minoră aflată sub tutela cuiva” (termen juridic).

Pentru a fi intolerabile, omonimele trebuie să îndeplinească ambele condiţii formulate mai sus. Confuziile produse de omonimie sunt evitate prin eliminarea din limbă a unuia dintre termeni sau prin adăugarea unui sufix diminutival (pescar – pescăruş, porumb – porumbel, vară – verişoară, nouă – noi).

Omonimia tolerabilă

Omonimele din această categorie sunt cuvintele ale căror forme diferă printr-un detaliu gramatical sau printr-unul stilistico-funcţional. Mijloacele de dezabmiguizare a omonimiei tolerabile vor fi discutate şi exemplificate la seminar.

* * *

În ciuda numărului înşelător de mare de omonime înregistrate în unele dicţionare, limba română nu este o limbă cu o omonimie foarte bogată. Se întâmplă astfel, din cauza numeroaselor cuvinte polisilabice care reduc sensibil şansele ca două cuvinte să coincidă. Prezenţa omonimei este tolerată în limbă, deoarece două cuvinte omonimice ajung rar în coliziune, ele fiind îndepărtate tematic. Această îndepărtare semantică este însoţită şi de o distanţare funcţională. De asemenea, s-a remarcat faptul că omonimele sunt mai puţine în fondul activ al limbii, numărul lor crescând în zonele periferice ale vocabularului.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web