Ontologia – componenta a filosofiei

in Filozofie

Ontologia este acea parte constitutiva a filosofiei ce studiaza fundamentele existenţei , nivelurile , modurile si formele esenţiale de manifestare ale acesteia .

Ea reprezintă un domeniu de mare importanţa deoarece , oferă premisele, teoretico+metodologice , tuturor celorlalte domenii de reflexie filosofica (gnosiologia , axiologia , proxiologia ) precum si tuturor ramurilor stiintei .

În decursul istoriei filosofiei , obiectul ontologiei a evoluat , de la un sens larg , şi mai puţin conturat , la un sens mai restrâns dar mai riguros , când ontologia are ca obiect  de reflexie natura .

Evoluţia istorică a problematicii ontologiei , pune în evidenţa câteva aspecte importante şi anume :

  • În primele incercări de sisteme filosofice , ponderea hotărâtoare o aveau problemele de ontologie strâns legate de filosofia naturii . În filosofia greacă antică pâna la Socrate , toate ideile filosofice gravitau in jurul naturii , a universului exterior omului .
  • Ontologia moderna mai ales cea contemporană se referă in cea mai mare măsura , uneori chiar cu precadere la societate . Obiectivul îl constituie definirea statutului existenţial al omului , nu atât universul natural cât mai ales universul social , al creaţiei tehnice , economice , culturale .
  • Dacă la origine si pe primele trepte ale evoluţiei sale , ontologia a avut un caracter speculativ , fiind identificate cu metafizica treptat însă odata cu constituirea si dezvoltarea ştiinţelor , incepând cu secolul XVIII ea s-a sprijinit din ce în ce mai mult pe cunoaşterea ştiinţifica folosind rezultatele acesteia în fundamentarea tezelor ei .

Clasificarea ontologiei

Ontologia se clasifică după mai multe criterii :

  1. După numărul si natura elementelor , puse la baza lumii :
  • Pluraliste
  • Dualiste

Cele moniste pun la baza lumii un singur principiu(factor).Acest factor poate fi de natură materiala , in acest caz , avem de-a face cu ontologii materialiste (ontologiile antice care pun la baza lumii : apa , aerul , focul , pamântul ) sau poate fi considerat de natură spirituală , în acest caz avem de a face cu ontologii idealiste care se împart în onotologii idealiste obiective ( la baza lumii stă un principiu impersonal , există dincolo de om si de omenire ) si ontologii idealiste subiective conform cărora lumea este o creaţie a spiritului uman individual (concepţia lui Barkley , dupa care lucrurile există numai în măsura în care sunt percepute de simţurile omului) .

Ontologiile dualiste pun la baza lumii , doua principii considerate , ca fiind distincte prin natura lor : unul material si celălalt spiritual . Aceste principii există şi evolueaza in parte fără ca unul să fie determinant .

Ontologiile pluraliste pun la baza lumii mai mulţi factori care pot fi însa , fie materiali fie spirituali .

  1. După gradul de generalitate avem :
  • Ontologii globale (care se referă la existentă in ansamblul său (ontologia marxistă).
  • Ontologiile regionale
  • Ontologii cosmice si fizico-chimice
  • Ontologii biologice
  • Ontologii socio-umane

Concepţii ontologice

  1. Concepţia teista susţine ca , Dumnezeu este primordial si transcendent în raport cu lumea . Dumnezeu este înainte de toate creatorul universului, sursa infinita a posibilitaţilor .
  1. Concepţia panteista susţine ca Dumnezeu este substanţa comună a lucrurilor, nu este nici creatorul lumii si el se confundă cu lumea , sau lumea este Dumnezeu . Panteismul afirmă ca Dumnezu este in toate , Dumezeu se afla in lucruri şi nu înainte de toate el este esenţa lor .
  1. Concepţia ateista care neaga complet existenta lui Dumnezeu , afirmând ca lumea nu a fost creaă de o persoană transcendentă . Lumea materială nu a fost creată ci este eternă , că nu are nici inceput şi nici sfârşit , totul se exprimă plecând de la legile materiei in mişcare .
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.