Operaţiunile comerciale combinate

in Comert

Operaţiunile comerciale combinate se referă la schimburile internaţionale ce cuprind activităţi de import, export, prestări servicii, cre sunt integrate într-un mecanism de derulare complex.

Conform practicii internaţionale, formele pe care le îmbracă operaţiunile combinate sunt:

  • Contrapartida
  • Switch-ul
  • Reexportul
  • Lohn-ul

Comerţul în contrapartidă

În sens restrâns, în expresia sa cea mai sintetică, contrapartida constă în combinarea unei tranzacţii de cumpărare cu una de vânzare. În sens larg, prin această operaţiune se înţeleg toate formele de coordonare bilaterală a schimburilor dintre parteneri, inclusiv cele din cadrul acţiunilor de cooperare economică internaţională.

Tipologia tranzacţiilor în contrapartidă

  1. Compensaţiile: compensaţiile individuale, barterul, clearingul
  2. Operaţiunile paralele: contracumpărarea, cumpărările în avans, cumpărarea de produse rezultate (operaţiunea de buy-back), aranjamentele compensatorii
  3. Shimbul de debite
  1. Compensaţiile (engl. compensations) reprezintă schimbul de marfă contra marfă, fără utilizarea mijloacelor de plată. Valoarea importului este compensată de regulă integral de valoarea exportului, baza juridică reprezentând-o un singur contract sau acord care se referă la ambele operaţiuni.

Compensaţiile individuale sunt tranzacţii comerciale derulate între firme individuale pe baza schimbului echivalent de mărfuri. In actele normative din România, compensaţiile individuale sunt echivalente cu operaţiunile legate de import-export şi  impun ca mărfurile care se schimbă să aibă valori economice apropiate.

Barterul este forma cea mai veche – am putea spune arhaică – de realizare a unui schimb de mărfuri în sistemul contrapartidei şi reprezintă o  tranzacţie comercială care constă în schimbul de bunuri şi servicii de valoare egală, fără utilizarea banilor şi fără antrenarea în relaţie a sistemului bancar şi de credit.

In ceea ce priveşte tranzacţiile de barter putem aprecia că acestea au câteva particularităţi care le deosebesc de orice altă formă de comerţ în contrapartidă şi anume:

  • mărfurile care sunt supuse schimbului nu se factureaza în devize convertibile şi deci nu are lac un transfer valutar;
  • schimbul de mărfuri are lac simultan sau la un interval foarte scurt de timp.

In practică se disting două tipuri de barter: barter bilateral şi barter multilateral.

Un exemplu de barter bilateral este schimbul de mărfuri practicat între ţările est-europene prin organizaţiile cooperatiste. Această variantă se practica şi între întreprinderi aparţinând unor grupuri diferite de tări.

Barterul multilateral constă în aranjamente de schimb, între trei sau mai mulţi parteneri de afaceri.

Exemplu: România livrează cherestea Ungariei, care furnizează vinuri de aceeaşi valoare Braziliei, ultima închizând tranzacţia prin livrări de cafea României.

Un avantaj deosebit al barterului în varianta sa cunoscută sub denumirea de SWAP, îl reprezintă economisirea substanţială a cheltuielilor de transport. In cazul SWAP-ului, tranzacţia constă în preluarea reciprocă de responsabilităţi de către parteneri.

De exemplu, într-un contract de vânzare a petrolului de către Rusia în Cuba şi de către Mexic în Grecia, se schimbă partenerii: Rusia livrează în Grecia, iar Mexicul în Cuba.

Barterul se realizează pe baza unor contracte care, pe langă elementele comune oricărui contract internaţional, cuprind şi anumite elemente specifice, mai ales în ceea ce priveşte modul de stingere a obligaţiilor reciproce. Datorită faptului că în acest contract nu există un suport financiar bazat pe mecanismul instrumentelor şi mijloacelor de plăţi obişnuite, apare  ca necesitate utilizarea scrisorii de garanţie bancară ca mijloc de aigurare etc.

Clearingul reprezintă o compensaţie globală, centralizată a tuturor creanţelor şi angajamentelor unei ţări faţă de altă ţară. Operaţiunile comerciale derulate între parteneri, se efectuează fără transfer efectiv de numerar, prin înregistrarea lor în conturi deschise la băncile desemnate.

Trebuie subliniat că sunt a serie de elemente care diferenţiază clearingul de barter, cele mai importante fiind:

– acordul de clearing se încheie pentru o perioadă de 3-5 ani iar cel de barter numai pentru un an;

– plata celorlalţi participanţi (transportator, tranzitar, etc) la operaţiunea de clearing se poate efectua şi în monedă de clearing, pe când la barter aceasta se face numai în monedă convertibilă

– soldul anului precedent este preluat în anul următor cînd este vorba de clearing în contrast cu barterul ce presupune o urmărire strictă a livrărilor mai rar soldurile putând fi echilibrate şi prin plata de devize liber convertibile .

Acordurile de clearing pot fi bilaterale şi multilaterale.

Clearingul bilateral constă în înţelegerea dintre 2 state de a-şi deconta plăţile reciproce pe calea compensării lor globale la finele unei perioade stabilite de comun acord.

 

Operaţiunile paralele

Operaţiunile paralele (engl. countertrade) constau în schimburi de mărfuri şi servicii bazate pe condiţionarea unui import de un export concomitent sau invers.

Spre deosebire de compensaţii, contravalorile celor două partizi de mărfuri trebuie să fie egale. Ele sunt decontate în valută, utilizându-se modalităţile de plată obişnuite.

Contracumpărarea (achiziţiile induse sau legate) presupune obligaţia exportatorului de a cumpăra anumite produse naţionale oferite de către partenerul din ţara de import.

Derularea operaţiunii impune existenţa a douaă contracte. Primul contract (cel principal) este unul clasic, de vânzare a unor mărfuri, tehnologii sau servicii, de către firma occidentală a unui importator din ţările în dezvoltare contra plată în valută. Cel de al doilea contract, denumit contract pentru vânzări secundare, are ca obiect exportul de mărfuri şi servicii, realizat de firma din ţara în dezvoltare către firma occidentală, contra plată în valută. Un asemenea contract se referă la o tranzacţie viitoare între parteneri şi prevede de cele mai multe ori o gamă variată de mărfuri şi servicii pe care ţara în curs de dezvoltare le oferă spre alegere firmei occidentale dintr-o listă întocmită anterior.

Contracumpărarea oferă în mai multe situaţii posibilitateaunui transfer de tehnologie din ţările avansate către cele mai puţin dezvoltate.

 

Cumpărările în avans

Cumpărările în avans constau în faptul că o firmă care urmează să exporte un produs, de regulă de valoare mare, cumpără în prealabil de la partenerul său anumite mărfuri, îndeplinindu-şi astfel obligaţia de contrapartidă.

Operaţiunile adresate au fost şi sunt folosite şi din iniţiativa unor firme din ţările dezvoltate pentru a-şi asigura o sursă stabilă de aprovizionare cu materii prime, subansamble şi chiar unele produse prelucrate.

 

Cumpărarea de produse rezultate (operatiunea de buy-back)

Operatiunea constă în livrarea de către exportator a unor echipamente şi instalaţii complexe, de regulă pe credit, rambursarea fiind făcută de către importator cu mărfuri realizate cu ajutorul instalaţiilor şi echipamentelor menţionate.

Firma care preconizează să deruleze o afacere în sistem buy-back, trebuie să ţină cont de caracteristicile acestei operaţiuni şi anume:

  • se încheie două contracte, unul de import şi altul de export care se circumscriu acordului – cadru stabilit pe termen lung
  • acordul – cadrul prevede condiţiile în care exportul de utilaje, echipamente, instalaţii urmează să fie plătit prin produse fabricate cu ajutorul acestora;
  • valoarea tranzacţiei este semnificativă, deoarece sunt vizate mari obiective de investiţii;
  • intervalul de timp scurs între momentul exportului utilajelor, echipamentelor, instalatiilor etc. şi momentul finalizării importului de produse în contrapartida este mare, putând ajunge până la 20 de ani.

În derularea operaţiunii de buy-back apar o serie de inconveniente care se concretizează în:

  • perioada relativ mare de producere a bunurilor cumpărate de către exportatorul de echipament;
  • posibilitatea ca beneficiarul de echipamente să nu livreze produsele în compensaţie. O clauză contractuală va trebui să prevadă condiţiile de plată pentru echipamentele livrate.

Formula românească de cooperare se poate considera că reprezinta o cale de restructurare şi modernizarea economiilor ţărilor aflate în tranziţie prin crearea de noi industrii, retehnologizarea celor existente, valorificarea  superioară a resurselor naturale şi ocuparea forţei de muncă, în condiţiile în care acestea nu dispun de suficiente resurse valutare.

Aranjamentele compensatorii

Aranjamentele compensatorii (engl. offset) se întâlnesc cel mai frecvent în sectorul de apărare, în vânzările pe scară largă, produse cu preţuri foarte mari precum avioanele, ele fiind concepute astfel încât să compenseze efectele negative ale achiziţiilor masive de peste hotare asupra contului curent al unei ţării.

Aranjamentele offset pot îmbrăca mai multe forme precum coproducţia, licenţierea, subcontractarea sau formula joint venture (asocierea), ele derulându-se în general pe termen lung.

Ex. o ţară care cumpără avioane din Franţa, poate cere ca anumite subansamble ale avionului să fie realizate de firmele care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul său.

Acest tip de operaţiuni prezintă următoarele caracteristici:

  • acordurile se încheie la nivel guvenamental, fiind activă participarea guvernelor mai ales din ţările importatoare;
  • se derulează pe termen mediu şi lung;
  • valoarea contractelor este ridicată;
  • îmbină elemente ale contrapartidei (compensarea livrărilor sau prestaţiilor, condiţionarea importului de export) cu trăsături ale acţiunilor de cooperare (interdependenţa dintre prestaţii, obiectivele comune). Se desfăşoară cu precădere în relaţiile dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

Operaţiunile offset prezintă avantaje atât pentru exportator cât şi mportator.

Avantaje pentru exportator:

  • costuri de producţie relativ reduse datorate folosirii forţei de muncă ieftine şi accesului la resursele materiale ale importatorului care de obicei nu sunt scumpe;
  • cucerirea de noi poziţii pe piaţa intemaţională;
  • exportul unor tehnologii care nu sunt de ultima oră.

Avantaje pentru importator:

  • utilizarea forţei de muncă locale şi creşterea nivelului tehnic de calificare al acestuia;
  • economii de devize;
  • deschiderea pieţei mondiale cu eforturi reduse, pentru propriile mărfuri;
  • achiziţionarea de tehnologie.

Dezavantajele acestor operaţiuni sunt date de complexitatea tranzacţiei, perioada îndelungată de execuţie şi valoarea mare a obiectivelor.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.