In timpul zborului albina culege grauncioarele de polen cu trompa umectata, cu o picatura de nectar regurgitate si le depoziteaza in scobiturile (cosuletele) aflate pe tijele picioarelor dinapoi. Acest polen este repus de albine in stup, in celule, in forma de gramajoare afinate.
Dupa depunere albinele tinere prelucreaza polenul, il farimiteaza, apoi il indeasa cu capul in interiorul celulei, il batatoresc bine comprimindu-l, il transfera in alta celula peste alt polen depozitat anterior.
Sub influenta fermentilor eliberati din celulele acum rupte ale polenului precum si a fermentilor din saliva albinei, polenul sufera o usoara fermentare. Produsul realizat se numeste de acum incolo pastura. Datorita prezentei mierii fermentatia se opreste si pastura se conserva.
Pastura este considerata “piinea albinelor”. Consumul anual al unei familii de albine (regina sau matca, albine si trintori) este de circa 18 – 25 kg. Continutul de proteine al pasturii este mult mai mare decit al polenului.
In terapeutica pastura a fost folosita cu success in anemia hipocroma ducind la ameliorari si chiar si insanatosiri.
In hepatita acuta pastura duce la o actiune pozitiva manifestata la nivelul unor structuri ale ficatului.
Pastura intra in compozitia unro medicamente apifitoterapice cum sunt:
13 FOBIGEL T suspensie
14 ANEMOSISTAN T
15 CIPLOMENT T tablete
16 PROTIL
17 BOSTAT T tablete
Dozele terapeutice au fost stabilite dupa testari de laborator.
Compozitia pasturii:
18 proteine
19 lipide
20 glucide
21 vitamine
22 microelemente: fie, cobalt, fosfor
