Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Pictura

in Arta

Pictura este una dintre cele mai vechi manifestari de arta plastica, daca ne raportam la ansamblurile zugravite pe suprafetele mari ale peretilor intunecati din pesterile naturale, usor nivelati de mana omului, cu multe zeci de mii de ani inaintea erei noastre. Pictura rupestra, iar dupa ea Pictura murala acoperind interioarele templelor, ale piramidelor, hipogeelor, mormintelor, locuintelor si palatelor etc. sunt de im­portanta istorica deosebita nu numai prin originea lor indepartata, dar si prin faptul ca stau la baza picturii de „sevalet”.

Numarul foarte mare al monumentelor invesmantate in picturi murale existente in tara noastra, bogatia de icoane si tablouri pastrate in muzee, manastiri, biserici si colectii particulare ne obliga sa insistam in mod special asupra modului in care acest gen de arta trebuie cercetat si inteles de un conservator. In studierea unei picturi, ca si a celorlalte obiecte, cercetarea este complexa, privind deopotriva materialul, conti­nutul de idei, valoarea estetica si starea de conservare. Pentru a putea patrunde treptat tainele picturii si a intelege reactiile ei la mediul inconjurator, este necesara in primul rand cercetarea materialului si a procedeelor mestesugaresti prin care a fost realizata. Cunoscand aceste doua domenii, se vor putea preciza cateva date esentiale, si anume:

1. autenticitatea sau contrafacerea picturii;

2. interventiile si restaurarile ulterioare;

3. delimitarea ariei geografice din care provine pictura; stabilirea mesterului sau a atelierului de origine;

4. aprecierea calitatilor de ordin tehnic si artistic ale lucrarii;

5. determinarea starii de conservare si a cauzelor de degradare;

6. stabilirea metodelor corespunzatoare de conservare sau restaurare.

In studierea picturii sub acest indoit aspect – tehnica si material – trebuie sa tinem seama de faptul esential al acestui gen de arta. Pictura are o structura constituita dintr-o serie de straturi, cu insusiri si reactii fizice si chimice diferite. De aceea o pictura trebuie privita in ansamblul structurii sale fizice sau chimice, luand in considerare urmatoarele elemente:

a) natura suportului (piatra, zid, lut, lemn, panza, matase, metal, fildes, os, pergament, papirus, hartie etc.);

b) stratul de preparatie, care poate varia in raport cu suportul;

c) stratul pictural propriu-zis, determinat, la randul lui, de celelalte doua componente.

Intre aceste trei elemente, la care se mai adauga, in unele cazuri, verniul, exista o corelatie si interactiune reciproca, de care trebuie sa tinem seama, atat sub raportul cunoasterii modalitatilor de executie si al conceptiei unei opere de arta, cat si din punct de vedere al cauzelor deteriorarii si modului de conservare. Fiecare dintre ele poate actiona in sine sau in raport cu celelalte doua, determinand degradarea mai profunda sau mai superficiala a stratului pictural. Analizarea fiecarui element in poate duce la stabilirea precisa a rezistentei, elasticitatii s.a., cu un cuvant la intelegerea reactiilor fizice ale fiecarui strat al picturii in raport cu mediul inconjurator.

Sunt cazuri in care suprafata pictata s-a deteriorat mai repede din cauza alegerii de catre artist a unui suport necorespunzator cu stratul de preparatie folosit, alteori preparatia -; denumita curent si cu termenul german grund -; a fost friabila si slab aderenta fata de suport, ceea ce a contribuit la degradarea rapida a stratului pictural.
Clasificarea picturilor in raport cu materialele, tehnica si functia lor

Clasificand picturile sub raportul naturii suportului, distingem cateva mari categorii, si anume:

1) Pictura parietala, asternuta pe peretele de stanca, acoperit uneori cu unu sau doua straturi subtiri de preparatie: picturile rupestre paleolitice;

2) Pictura murala, realizata pe peretele de piatra cioplita sau de zidarie acoperit cu mai multe straturi de preparatie;

3) Pictura pe lemn, in care sunt cuprinse tablourile, altarele, statuile, mobilierul si unele elemente arhitectonice ca plafoanele si lambriurile locuintelor lumii medievale, la care se adauga icoanele, tamplele, obiec­tele de mobilier, plafoanele, usile etc.;

4) Pictura pe panza sau matase;

5) Pictura pe papirus, hartie;

6) Pictura pe fildes, sidef, os etc.;

7) Pictura aplicata pe piele si pergament;

Caracterul picturii este in directa dependenta de natura liantului. In functie de acest element se poate face urmatoarea clasificare a picturilor, si anume:

a. pictura in encaustica sau pictura cu ceara (liantul este ceara);

b. pictura in tempera, care poate fi murala si de sevalet, iar in ceea ce priveste liantul se realizeaza cu caseina, galbenus de ou sau oul intreg, fiere de bou, cleiuri din plante, suc de smochine etc.;

c. pictura in fresca (culorile sunt dizolvate in apa);

d. pictura in goase, folosind ca liant goma arabica si ulei de migdale;

e. pictura in ulei, in care liantul este un ulei sicativ;

f. pictura in acuarela, in care pigmentii au ca liant goma arabica.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web