Plasmodesme

in Biologie

Plasmodesmele reprezinta legaturile dintre membrana celulara si citoplasma celulelor aceluiasi tesut. Se formeaza numao intre celulele aceluiasi tesut. Intre 2 celule pot exista intre 1000-100.000 de plasmodesme, realizandu-se astfel o comunicare suficient de rapida intre celulele aceluiasi tesut. Plasmodesma este formata din: sfincter, plasmalema, citoplasma, reticul endoplasmatic neted, cale simplasmica, desmotubul, lamela neteda.

Plasmodesma se situeaza la nivelul peretelui celular si este formata din continuarea plasmalemei si citoplasmei celor 2 celule invecinate, iar in interior se afla un desmotubul, ce reprezinta continuarea unui canalicul al reticulului endoplasmatic neted. Rolul plasmodesmelor este de transport al apei si substantelor dizolvate prin citoplasma care inconjoara desmotubul si se numeste cale simplasmica. Plasmodesma asigura transportul unor proteine informationale prin desmotubul.

Pe cale simplasmica, apa si substantele dizolvate circula tot prin difuziune, insa cu o viteza de 3 pana la 10 ori mai mica decat pe cale apoplasmica (prin perete).

Intreruperea plasmodesmelor in conditii de mediu extreme (seceta, administrare necontrolata a ingrasamintelor) duce la moartea celulelor.

Membranele plasmatice sunt reprezentate de plasmalema si tonoplast (situat intre citoplasma si sucul vacuolar). Membranele plasmatice reprezinta bistraturi de fosfolipide printre care se afla inserate total sau partial proteine.

1972 – Zinger si Nicholson au emis teoria mozaicului lichid, care explica structura membranelor plasmatice, respectiv bistratul de fosfolipide orientat cu capetele polare la exterior si cozile nepolare in interior, printre care se afla intr-o continua miscare moleculele de proteine. Aceasta structura de bistrat de fosfolipide confera membranelor plasmatice proprietatea de semipermeabilitate, adica lasa apa sa treaca direct prin bistratul de fosfolipide, prin osmoza, iar substantele dizolvate trec prin intermediul proteinelor transportoare.

Transportul substantelor la nivelul membranelor plasmatice

  1. a) al apei – se realizeaza fie direct, prin stratul de fosfolipide in procesul de osmoza, (osmoza este un proces fizic de transport al apei dinspre o solutie diluata spre una concentrata, atunci cand cele 2 solutii sunt separate de o membrana semipermeabila), fie cu ajutorul unor transportori specifici de apa, care se numesc acvaporine. Aceste acvaporine explica transportul rapid al apei prin plasmalema si tonoplast in anumite conditii (la nivelul radacinii, cand dupa o perioada secetoasa, urmeaza o perioada umeda);
  2. b) al substantelor dizolvate – se pot transporta numai cu ajutorul transportorilor proteici. Transportul acestor substante se poate realiza pe 2 cai:

– transport pasiv – contrar gradientului de concentratie. Se numeste difuzie si se realizeaza dinspre o solutie concentrata spre una diluata, in scopul egalizarii concentratiilor. Difuzia poate fi simpla, prin asa numitele canale proteice, canale care se deschid atunci cand potentialul de membrana scade. Difuzia facilitata, in care transportul substantelor dizolvate se realizeaza prin legarea acestora, in mod reversibil, de anumite molecule, impreuna cu acestea traversand canalul proteic. In aceasta categorie pot intra si ionoforii (substante care pot lega reversibil ionii si de a traversa in aceasta forma bistratul de fosfolipide.

– transport activ – se realizeaza cu ajutorul transportului de ioni. Sunt proteine transportoare care au capacitatea de a transporta cu consum de energie biochimica, ioni sau molecule, de la o solutie dizolvata spre una concentrata, fiind singurul transport care determina concentrarea ionilor in perisorul absorbant sau in vacuola. Functionarea pompelor de ioni se realizeaza in 3 etape. In prima etapa are loc fixarea ionului pe una dintre fetele membranei. Este o etapa in care nu se consuma energie biochimica. A doua etapa, in care se consuma energie biochimica pentru schimbarea conformationala a proteinei. A treia etapa, in care ionul este eliberat pe cealalta fata a membranei, iar aceasta revine la forma conformationala initiala si este capabila sa reia procesul de transport. Transportul activ poate fi uniport -> 1 ion / 1 directie (simport) sau cotransport (antiport).

Proprietatile membranelor plasmatice

Potentialul de membrana care reprezinta distributia neuniforma a sarcinilor electrice de o parte si de alta a membranei este foarte important pentru functionarea canalelor de ioni, permitand deschiderea acestora in conditii specifice. Variaza intre -70 si -170 minivolti si variaza pe parcursul perioadei de vegetatie.

Semipermeabilitatea reprezinta proprietatea membranelor de a permite trecerea selectiva a substantelor prin ele. Este ridicata in perioada de tinerete cand este necesar un transport intens al apei si substantelor prin membrane si perioada de senescenta cand membranele se degradeaza. In perioada de maturitate, permeabilitatea membranelor este foarte scazuta, acestea fiind foarte selective.

Rolul membranelor plasmatice

  1. Compartimentarea celulei vegetale (plasmalema si tonoplastul)
  2. Transportul apei si substantelor dizolvate
  3. Bariera fizica contra atacului patogen si substantelor daunatoare din mediu.
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.