Sunt ele mai multe, dar cele trei despre care vorbim în cele ce urmează sunt frecvent întâlnite. Am avut parte fiecare, măcar o dată, de cel puţin unul dintre ele.
Intuiţia, visele premonitorii şi, cea mai ciudată, deja-vu (senzaţia că ai mai fost acolo, că ţi s-a mai întâmplat acel lucru) ocupă podiumul fenomenelor inexplicabile. Să vedem ce este fiecare în parte şi cum se manifestă.
INTUIŢIA SAU AL ŞASELEA SIMŢ
Sentimentul că interlocutorul încearcă să te păcălească, chiar dacă pare cel mai sincer om pe care l-ai întâlnit sau că nu e bine s-o iei la dreapta, ci doar înainte sau cî ar fi mai bine sî nu crezi în dovezile de prietenie ale colegei noi. I se spune şi intuiţie feminină, pentru că, într-adevăr, suntem în avantaj din punctul ăsta de vedere faţă de bărbaţi. Uneori, acest al şaselea simţ pare ceva de domeniul paranormalului. În fapt, este cel mai explicabil dintre fenomenele menţionate.
70% din populaţia Terrei susţine că a eperimentat cel puţin o dată senzaţia că a mai trăit cândva aceleaşi evenimente, pas cu pas.
CONEXIUNI MAI BUNE
După cum se ştie, creierul uman are două emisfere, fiecare ocupându-se de funcţii anume: emisfera drepată e responsabilă cu partea sentimentală şi cu capacitatea de abstractizare, iar cea stângă, cu gândirea practică şi logică. Legătura dintre cele două, aşa-numitul corp calos, care face informaţiile să circule dintr-o parte în cealaltă, e mai mare şi mai bine dotată la femei decât la bărbaţi. Este şi motivul pentru care femeile au acel ceva în plus care le face să vorbească mai mult despre ele şi sentimentele lor, să simtă mai repede pericolul, să ghicească ce simt ceilalţi, fără să-şi explice neapărat cum anume.
INFORMAŢII ŞI EMOŢII
Şi bărbaţii au un al şaselea simţ, e adevărat. Bazat îndeobşte pe informaţii strânse de-a lungul vieţii şi folosite numai atunci când e nevoie. De multe ori, constaţi că ştii lucruri pe care habar n-ai când le-ai învăţat. În fine, femeile folosesc, pe lângă informaţiile ştiute, şi pe cele neştiute, inclusiv emoţiile. Ale lor şi ale celor din jur. O analiză rapidă (deseori făcută mai degrabă inconştient şi subconştient), şi hotărârea (de cele mai multe ori surprinzătoare) este deja luată! Şi se dovedeşte a fi cea mai bună.
DEJA VĂZUT, DEJA SIMŢIT, DEJA TRĂIT
Ar fi cele trei categorii de deja-vu, un sentiment pe care mai toată lumea îl are măcar o dată în viaţă. Carl Gustav Jung, un celebru om de ştiinţă, fondatorul psihologiei analitice, a ajuns până acolo încât a conchis că un tablou care îi dădea o ciudată senzaţie de familiaritate îl reprezenta chiar pe el, dar într-o viaţă anterioară. De altfel, aceasta este întrebarea ce planează asupra senzaţiei de deja-vu: nu cumva sunt amintiri dintr-o altă viaţă, dintr-o altă lume? Poate chiar dintr-un univers paralel cu care, uneori, ne intersectăm?
LA ANUMITE VÂRSTE
E posibil, dar până să avem dovada palpabilă a universurilor paralele sau vieţilor multiple, să vedem datele pe care ne putem baza. În primul rând, faptul că aceste senzaţii apar mai cu seamă în intervalele 15-19 ani şi 35-40 de ani. Explicaţia ar fi că atât în cazul adolescenţilor, cât şi în cel al vârstei mijlocii (aici, celebra criză îşi spune cuvântul!) creierul transformă informaţiile abia primite în amintiri, un fel de reacţie de apărare în faţa unor experienţe prea intense sau prea…dorite.
IMAGINI SUBLIMINALE
Unele studii au arătat că senzaţia de deja-vu ar putea fi dată de înregistrarea unor imagini subliminale (imagini stocate inconştient de creier), altele – că ar putea fi construcţia creierului din fragmente minuscule de amintiri sau informaţii disparate. Deocamdată, aceste explicaţii par la fel de complicate şi misterioase precum cele cu universurile paralele. Daca în cazul adolescenţilor o posibilă explicaţie a apariţiei senzaţiei de deja-vu este dată de reacţia creierului în faţa unor experienţe noi şi intense pe care subiectul nu le-a mai trăit, în cazul persoanelor de vârstă medie, vinovată de senzaţiile misterioase ar fi criza vârstei mijlocii, care începe să le joace feste subiecţilor dându-le false senzaţii despre experienţe care n-au avut loc.
VISE PREMONITORII
Am visat, chiar de mai multe ori, secvenţe care se întâmplau a doua oară, a treia zi. Am întrebat, am citit, am încercat sa aflu ce mecanisme se pun în mişcare în creierul nostru în timpul somnului prin care se poate prevedea ce urmează să se întâmple. Acealaşi Carl Gustan Jung şi-a povestit propriile vise premonitorii. Unul dintre ele, în care un val de sânge inunda Europa, a anticipat cu mai bine de un an izbucnirea Primului Război Mondial.
SIMBOLURI CARE EXPLICĂ EVENIMENTE
Visul, spunea Jung, este un limbaj pe care îl utilizează creierul şi psihicul pentru a ne lămuri ce am omis din informaţiile primite în timpul real. Un limbaj al simbolurilor: o parte în care este simbolizată condiţia psihică prezentă, apoi una în care se petrec acţiuni care lămuresc situaţia. “Visele indică o viziune mult mai autentică asupra lumii, pentru că sunt subiectul limitelor noastre, al prejudecăţilor sau dorinţelor care adesea ne conduc greşit judecata lucidă.” (Mihaela Minulescu, Intoducere în analiza junciană)
Se spune că Abraham Lincoln ar fi avut un vis în care a văzut Casa Albă în doliu. Când a întrebat (în vis) cine murise, i s-a răspuns: preşedintele! Câteva zile mai târziu a fost asasinat.
