Pregătirea unei bune iernări

in Agronomie

Pregătirea producţiei apicole, ca şi în agricultură, începe din anul precedent, cu perioada creşterii albinei pentru iernare.

Cunoscând dinainte ca producţii apicole mari se obţin numai de la familiile puternice, iar pentru aceasta trebuie timp şi tehnologie adecvată, se apreciază, pe bună dreptate, că anul apicol începe din a doua perioadă a verii din anul precedent.

Pentru valorificarea superioară a culesurilor timpurii şi în special a celui de la salcâm sunt necesare familii puternice, care să aibă peşte 4 kg albine (45.000 – 50.000 de indivizi). Acest lucru este posibil numai în cazul în care la intrarea în iarnă familiile de albine au o populaţie de 2 – 2.5 kg albine, viguroase, cu corpul adipos format şi cu rezerve îndestulătoare de hrană.

Pentru realizarea acestui deziderat este necesar să se aplice din a doua parte a verii un complex de măsuri tehnologice, cum sunt: selecţionarea unor biotipuri valoroase; folosirea de mătci tinere selecţionate; asigurarea unui cules permanent de întreţinere, natural sau prin stimulare cu sirop de zahăr, de două ori pe săptămână, porţii de ½ kg; realizarea unui regim termic optim prin dimensionarea spaţiului pentru cuib; crearea spaţiului de ouat pentru matcă prin asigurarea acestuia cu fagurii preferaţi în această perioadă (mai închişi la culoare); combaterea bolilor şi a paraziţilor; înlocuirea tuturor mătcilor bătrâne cu defecte fizice – declasate biologic.

Selecţia reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură familii puternice, cu albine harnice şi riguroase, rezistente la iernare.

Prin experienţe repetate pe un efectiv mare, timp de 10 ani, la ce s-au înlocuit mătcile la începutul lunii august, până la intrarea în iarnă acestea au dezvoltat familii în care populaţia a fost cu 32 % mai mare decât la lotul martor (mătci neînlocuit), iar primăvara familiile respective au pornit dezvoltarea timpuriu, ajungând la culesul de la salcâm la apogeul dezvoltării (5 kg de albine).

Asigurarea hranei constituie un alt mijloc important de realizare a familiilor puternice. La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral, care asigură valorificarea culesurilor de la plantele cu înflorire târzie (fâneaţa, busuioc de mirişte, menta care creşte din abundenţă în Deltă şi în Lunca Dunării etc).

În cazul imposibilităţii deplasării stupilor în pastoral, mai ales în anii cu vară secetoasă, este absolut necesar să se facă hrăniri de stimulare cu sirop din zahăr, concentraţie 1:1, porţii de 800 – 1000 ml pe familia de albine, administrate săptămânal. Această metodă a fost recomandată de N. Foţii şi colaboratorii săi, în urma unor experienţe minuţioase.

Pe lângă hrana energetică reprezentată de miere, la creşterea şi formarea corpului gras la albina de iernare este necesară şi hrană proteică reprezentată de polen. De regulă, polenul necesar întreţinerii familiei de albine şi creşterii puietului este găsit de albine în natură, pe toată perioada activă.

Realizarea unui regim termic reprezintă o altă verigă important ace concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea treptată a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi cu albine, prin împachetarea laterală şi superioară (podişor) a acestuia, cât şi prin asigurarea din timp a cuibului cu faguri în care s-a mai crescut puieţ, ştiind că aceştia sunt preferaţi de matcă toamna târziu şi primăvara timpuriu pentru proprietăţile lor termoizolantă.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play