Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Privilegii finaciare pentru alesi; E uşor ironic să-i vezi pe parlamentari dornici să se alinieze cu europenii

in Articole

Vedem, din nou, privilegii (financiare sau nu) pentru aleşi, dar nenorocita aia de alocaţie pentru copii rămâne tot 42 de lei, salariul unui medic tot nu depăşeşte 1.500 de lei, autostrăzile rămân acelaşi mit urban, iar gropile din asfalt stau, în continuare, la loc de cinste. Atunci, îmi vine natural aceeaşi întrebare..

Acum vreo două luni, vorbeam cu un deputat, relativ tânăr, care punea problema indemnizaţiilor de care beneficiază parlamentarii. Sunt prea mici, raportat la nivelul european, spunea el, şi ar trebui majorate. Adevărat, i-am răspuns eu. Dar dvs. vă meritaţi şi banii ăştia „puţini” pe care îi primiţi? A ridicat din umeri, s-a uitat în jos şi a tăcut.

Acum ajung să văd, negru pe alb, cum unii deputaţi vor o lege care să le dea nişte pensii speciale, ca să „repare” nedreptatea pe care le-a făcut-o Emil Boc în 2010, care le-a tăiat 25% din indemnizaţie şi le-a luat şi pensiile speciale. Şi apoi, în 2013, li s-au mai tăiat şi banii de drum, li s-au luat şi hotelurile, maşinile şi avionul, după cum mi s-a plâns un deputat.

Concret, ei ar vrea ca pentru un mandat să primească o indemnizaţie specială de 1.200 de lei, pe lângă leafa de deputat sau senator. Pentru două mandate, circa 2.400 de lei, iar de la trei mandate în sus – 4.000 de lei. Totul, spun ei, ca să se apropie de nivelul celorlalte state civilizate din Uniunea Europeană.

E uşor ironic să-i vezi pe parlamentari dornici să se alinieze cu europenii. Pentru că o fac doar atunci când e vorba de privilegii (fie indemnizaţii şi pensii, fie imunitate). Dar atunci când e vorba, de exemplu, de majorarea alocaţiilor pentru copii, de făcut drumuri şi autostrăzi (ştiu, e treaba Guvernului, care spune că e treaba Parlamentului să-i aprobe Pactul pentru Autostrăzi), de scăderea birocraţiei, de respectarea statului de drept şi de a nu mai pune piedici în calea justiţiei, atunci nu-i mai interesează de ce spun şi ce fac europenii.

11165259_1575551302734645_5840327729417367491_n

Sunt 560 de parlamentari. Fiecare dintre ei câştigă, cu tot cu sumele forfetare, cazare şi transport, aproximativ 17.000 lei pe lună (numai indemnizaţia e aproximativ 5.000 de lei). Insuficient aparent. Dacă nu i-aş cunoaşte, mai-mai că le-aş da dreptate. Dar cum îi văd săptămânal (aş fi vrut să spun zilnic, dar nu-i găseşti mai mult de două, maximum trei zile pe săptămână în Parlament), şi cum le urmăresc activitatea on şi off the record, pot spune că cei mai mulţi dintre ei nu doar că nu-şi merită banii pe care îi primesc ca parlamentari, ci nici măcar funcţia nu şi-o merită.

În primul rând, numărul de ore muncite într-un an de un parlamentar nu depăşeşte 400, în condiţiile în care un angajat cu un program normal, de opt ore pe zi, ajunge la vreo 2.000 de ore pe an. Apoi, un parlamentar are vreo patru luni de vacanţă pe an, asta dacă nu este an electoral, când se mai adaugă alte circa două luni, în timp ce un angajat normal are dreptul la 21 de zile libere. În al treilea rând, un angajat normal nu stă ore în şir la bufet, la o ţigară, la o cafea sau o prăjiturică. Practic, munca parlamentarului de rând se reduce la câteva dezbateri în comisii, unde, în general, se respectă mandatul politic (rar sunt cazurile în care un deputat sau un senator chiar îşi prezintă şi susţine punctul personal de vedere), la câteva voturi date la comanda partidului în plen şi, eventual, din nou cazuri excepţionale, ceva activitate în circumscripţii.

Rezultatele sunt aproape zero. Legi cu impact pozitiv nu am văzut, dorinţa reală de a îmbunătăţi ceva în România mai mult lipseşte, însă mâna merge repede pe cartela de vot când vine vorba de ordonanţe de urgenţă. Sau, şi mai frumos, de activitate pe ascuns când vine vorba despre legi dubioase.

Nu pot să accept să văd, din nou, privilegii (financiare sau nu) pentru aleşi, dar nenorocita aia de alocaţie pentru copii rămâne tot 42 de lei, salariul unui medic tot nu depăşeşte 1.500 de lei, autostrăzile rămân acelaşi mit urban, iar gropile din asfalt stau, în continuare, la loc de cinste.

Atunci, îmi vine natural aceeaşi întrebare: cum mai poate fi salvat Parlamentul României, o instituţie fundamentală în orice democraţie, de ofensiva bezmetică a propriilor parlamentari? Pentru că, la cât de eficientă este lucrarea demolatoare a acestor senatori şi deputaţi, creşte nu doar riscul debalansării raportului între puterile statului, ci şi cel al autoritarismelor de tot felul şi al soluţiilor radicale, invocate, ca un memento al unor boli vechi, încă de la Eminescu: „Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Articole

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web