Probleme actuale de amenajare a versanţilor din România

in Ecologie

Lucrările de combatere eroziunii solului sunt destinate apărării şi conservării solurilor agricole în special şi alte obiective social – economice în general, fiind considerat „lucrări de conservare”.

Practica îndelungată şi investigaţiile ştiinţifice privind conservarea solului pe versanţi au arătat că eroziunea poate fi combătută dacă se aplică un complex de măsuri antierozionale, atât cu scop preventiv cât şi de ameliorare a terenurilor deja degradate.

Ţinând seama de suprafaţa mare de teren pe care se pune problema amenajărilor antierozionale în România (cca. 5,3 mil ha), pe ritmul în care s-au realizat până în prezent astfel de amenajări (pe cca. 42% din necesar), în perspectivă se impun eforturi financiare deosebite pentru extinderea acestora.

Tabelul 6.1

Situaţia amenajărilor de Îmbunătăţiri Funciare din România în anul 1990

 

Amenajări Necesar (economic amenajabil) Executat Necesar de executat
ha (%)  ha (%) ha (%)
Irigatii 5,5 100 3,2 8 2,3 42
Desecări 5,5 100 3,1 56 2,4 44
Combaterea eroziunii solului 5,3 100 2,2 42 3,1 58

Obs. Amenajările de protecţie şi conservare a solului (c.e.s.) au fost conjugate in prima etapă cu cele de desecări si irigaţii din zonele colinare şi podiş, cu amenajările de c.e.s. urmărindu-se protejarea acestora împotriva degradărilor provocate de eroziune. Reprezentative sunt, prin extinderea şi complexitatea amenajărilor de c.e.s., bazinele hidrografice Bârlad (190.000 ha), Jijia şi Bahlui (77.300 ha), Jiu (122.800 ha), Argeşul (56.900 ha), Someşul (62.200 ha), Valea Hârtibaciului (44.100 ha), Almaş şi Acriş 30.200 ha, Valea Carasu (42.000 ha), Câmpia Covurlui (50.600 ha).

Dacă în perioada 1990-2000,amenajările de irigaţii şi desecări au stagnat ,cele de combatere a eroziunii solului s-au extins pe încă cca. 248.000 ha, reprezentând însă mult prea puţin faţă de necesar, în creştere în acest interval de timp.

în aceeaşi perioadă de timp s-a semnalat şi distrugerea unor importante lucrări de protecţie şi conservare a solului de pe versanţi (benzi înierbate , terase, banchete, canale de coastă şi debuşee înierbate sau consolidate cu diferite materiale (beton), etc), care numai în primii trei ani au afectat 18% din suprafaţa totală amenajată antierozional (de exemplu judeţele: Suceava, Iaşi, Vaslui, Bihor, Sălaj, Hunedoara, Cluj, Dolj etc.).

Cauzele principale care au contribuit la această situaţie sunt:

  •  parcelarea terenurilor arabile pe vechile amplasamente, care au determinat apariţia unor loturi orientate cu latura lungă pe linia de cea mai mare pantă, implicând şi executarea unor lucrări agricole în acelaşi sens, contravenind astfel celor mai elementare reguli de prevenire şi combaterea a eroziunii solului;
  •  împărţirea terenurilor arabile în parcele mici şi foarte mici, în general sub 5 ha, precum şi lipsa prevederii unor scheme raţionale de drumuri agricole, care au condus la deteriorarea şi chiar lichidarea unor sisteme existente de combatere eroziunii solului
  • dorinţa unor proprietari de a obţine rânduri de vie din deal în vale în plantaţii viticole amenajate în terase, ceea ce a produs grave deteriorări ale teraselor;
  • defrişarea de către noi proprietari de terenuri a unor suprafeţe excesiv deteriorate prin eroziune în suprafaţă, cea în adâncime, care au fost împădurite în anii trecuţi;
  • abandonarea unor importante suprafeţe de teren arabile situate pe pante mai mari de 15-16%, greu mecanizabile sau situate pe solurile subţiri.

Pornind de la experienţa în acest domeniu proprie ţării noastre, acumulată pe linie de cercetare prin reţeaua de staţiuni şi puncte experimentale din aproape toate zonele ţării, de la comportarea lucrărilor executate pe bazine hidrografice în diferite zone pedo-litologice şi climatice, precum şi de la cerinţele de amenajare a versanţilor trebuie să rezolve următoarele probleme:

  •  controlul eroziunii mai ales în zonele cu agresivitate mare climatică şi cu pericol de eroziune (Dobrogea, sudul Moldovei, Câmpia Transilvaniei);
  •  controlul eroziunii şi a altor procese de degradare pe versanţii ce urmează a fi amenajaţi pentru plantaţiile de vie şi pomi şi pe terenurile arabile în pantă ce urmează a fi irigate;
  •  amenajarea reţelei hidrografice torenţiale şi reprofilarea văilor mici, care aduc pagube mari terenurilor agricole şi altor sectoare prin inundaţii şi sedimentare;
  •  folosirea raţională a terenurilor în pantă care să conducă la creşterea productivităţii acestora, prin folosinţe şi culturi diferenţiate pe zone şi care să aibă capacitatea de a proteja solul funcţie de pantă, gradul de torenţialitate, caracteristicile fizicio-chimice a solului etc;
  •  eliminarea excesului de umiditate de pe versanţi şi din luncile înguste;
  •  limitarea alunecărilor de teren, amenajarea şi valorificarea diferenţiată  a celor afectate de alunecări active;
  •  protecţia lacurilor de acumulare împotriva colmatării accelerate, respectiv controlul debitului solid de pe versanţi şi din reţeaua torenţială. În condiţiile în care peste 30% din capacitatea lacurilor de baraj din ţara noastră este deja colmatată (tabelul nr. 2.14), din cauza proceselor erozionale şi a efluenţei aluvionare, efectul de diminuare a transportului de aluviuni prin lucrările de amenajare complexă antierozională este deosebit de important, fiind cuantificat la cca. 35 %.
  •  înfrumuseţarea peisajului în zonele cu focare mari de eroziune.

Trebuie evidenţiat faptul că lucrările de combaterea eroziunii solului fac parte din gama mai largă de măsuri pentru protecţie a mediului înconjurător, cu efecte multiple. Astfel, pe lângă valorificarea superioară e terenurilor erodate pentru agricultură , prin aplicarea lucrărilor complexe antierozionale sunt evitate o sumă de efecte negative legate de gospodărirea apelor în bazinele hidrografice, dintre care se mai menţionează:

– reducerea gradului de torenţialitate, care face atenuarea în lacurile de acumulare să crească iar în zonele neamenajate, la aceeaşi intensitate de pluviozitate să se obţină o distribuţie mai uniformă în timp;

– evitarea colmatărilor de albii şi diminuarea cheltuielilor pentru lucrările de regularizare, întreruperi mai rare ale transportului rutier şi feroviar datorită acţiunii torenţilor;

– diminuarea cheltuielilor pentru tratarea apei în vederea folosirii ei pentru alimentări cu apă potabilă şi industrială;

– creşterea debitelor disponibile din râuri, prin efectul de sporire a debitelor minime în perioadele secetoase;

– efecte secundare asupra microclimatului şi echilibrului ecologic;

Faţă de cele arătate se poate trage concluzia că amenajările de combatere a eroziunii, vizează o gamă largă a beneficiarilor direcţi şi indirecţi şi că acestea trebuie rezolvate prin aplicarea de lucrări complexe. Pe lângă aspectele economice ,aceste lucrări au un rol social deosebit, cu o eficienţă practic incomensurabilă, fiindcă ele sunt menite să asigure dăinuirea pământurilor în viitor ca o condiţie a existenţei societăţii omeneşti.

Deşi măsurile de conservarea solurilor erodate nu dispun de metode radicale sau de reţete universal valabile, totuşi la baza acţiunilor antierozionale stau câteva principii importante, dintre care se pot menţiona:

  1. Diminuarea pierderilor de sol datorită eroziunii, pe baza cunoaşterii profunde a relaţiilor dintre condiţiile climatice ale zonei, condiţiile de sol, pantă, covorul vegetal, tipul şi gradul de eroziune, intensitatea evoluţiei actuale a eroziunii şi perspectivele producţiei.
  2. Ridicarea fertilităţii solului printr-o mai bună conservare a apei şi îmbunătăţire a regimului de alimentare cu substanţe nutritive şi organice a solului.
  3. Folosirea cu randament maxim a apelor pluviale şi nivale;
  4. Ridicarea producţiei agricole.
  5. Crearea condiţiilor pentru exploatarea agricolă mecanizată a acestor terenuri.
  6. Rezolvarea în complex a problemelor ridicate de eroziunea solului.
  7. Reducerea vitezei de scurgere a apelor de suprafaţă în zonele în care se pune problema evacuării surplusului ce depăşeşte capacitatea de absorţie a solului.
  8. Încadrarea lucrărilor antierozionale dintr-o anumită zonă în planul de amenajare complexă a bazinului hidrografic din care aceasta face parte.
  9. La alegerea lucrărilor antierozionale trebuie să se ţină seama atât de eficienţa lor tehnică cât şi de cea economică.

Câteva cuvinte despre unele din aceste principii:

Trebuie arătat că efectul principal al eroziunii solului este pierderea unei anumite cantităţi de sol fertil. Prin lucrările de ameliorare antierozională nu se poate reduce complet eroziunea, din motive tehnice dar mai ales al costului ridicat al unor amenajări “complete”. Din aceste cauze se urmăreşte doar diminuarea pierderilor de sol, până la o anumită limită tolerabilă sau admisibilă. Concepţia cu privire la eroziunea admisibilă are la bază ipoteza că reprezintă o pierdere de sol la care fertilitatea poate fi menţinută sau compensată, prin folosirea metodelor avansate de agrotehnică antierozională, îngrăşăminte, mecanizare etc.

Aceste “pierderi admisibile” depind de mai mulţi factori variabili de la o regiune la alta, de la un anumit tip de sol la altul, de la o cultură la alta etc. În general pot fi considerabile între 2 t/h∙an pentru un sol cu profil scurt pe roci tari şi 15 t/ha∙an pentru un sol cu subsol permeabil. Corespunzător condiţiilor din ţara noastă, pierderile admisibile trebuie considerate sub 5-6 t/ha∙an (3,3 – 4,0 m3/ha∙an), chiar în condiţiile cele mai bune de sol.

În ultima perioadă de timp s-a remarcat faptul că pentru anumite cerinţe cum sânt controlul eroziunii în sistemele de irigaţii, controlul scurgerilor lichide şi solide în sistemele de desecare şi drenaj din zonele coliniare, protecţia lacurilor de acumulare etc., nu se mai poate accepta proiectarea lucrărilor antierozionale cu un risc tolerabil al pierderilor medii anuale de sol (în condiţii de control eficient al scurgerilor superficiale la ploi cu frecvenţe de 10 %).La proiectarea unor lucrări de importantă deosebită, cum sânt cele menţionate, trebuie luată în considerare cantitatea de sedimente la ploi singulare, care prezintă interes mai mare decât eroziunea medie anuală.

Integrarea activităţii de proiectare CES în proiectarea complexă a obiectivelor de investiţie de interes hidroenergetic, sau de amenajare a bazinului hidrografic pune probleme deosebite. Astfel optimizarea soluţiilor de amenajare în condiţii de satisfacere a unor cerinţe a beneficiarilor cu interese foarte deosebite din cadrul unei anumite zone (b.h.) trebuie să aibă în vedere mai ales protecţia obiectivelor din aval, spre deosebire de proiectarea antierozională  In scop agricol care ţine seama numai de protecţia terenului cultivat ce constituie suprafaţa de colectare,  a unor suprafeţe omogene mecanizabile, cu troficitate satisfăcătoare a stratului edafic iar sectoarele neagricole din cuprinsul amenajării complexe, urmăresc realizarea unei protecţii împotriva colmatării, la nivelul unui risc tolerabil, diferenţiat în funcţie de importanţa obiectivului apărat.

Prin ridicarea fertilităţii solului pe terenurile agricole în pantă se urmăreşte în aceeaşi măsură şi conservarea elementelor nutritive înmagazinate în orizontul cu humus şi reţinerea în sol a apei din precipitaţii în zonele secetoase şi evacuarea ei dirijată, în zonele cu exces de umiditate. Combaterea eroziunii se va conduce deci, după principiile generale ale agrotehnicii pentru zona respectivă. De exemplu, pe terenurile în pantă din regiunile de stepă şi silvostepă, problema conservării apei pe versanţi se pune mai accentuat decât pe teritoriile plane deoarece o parte din apă se scurge la suprafaţă iar capacitatea de reţinere a solului pentru apă este mai redusă.

Producţia agricolă de pe terenurile erodate este funcţie de fertilitatea solurilor şi de plantele ce se cultivă. În general, solurile de pe pante au o fertilitate mai redusă decât cele de pe terenurile plane, chiar dacă nu sânt afectate de procese actuale de eroziune. Prin lucrările antierozionale trebuie să se asigure promovarea acelor culturi, care valorifică cel mai bine condiţiile microclimatice de pe aceste terenuri, dau producţii bune şi asigură o calitate superioară faţă de cea obţinută pe terenurile plane. Dintre aceste culturi se pot aminti: viţa de vie, pomii fructiferi, unele plante medicinale şi unele culturi de câmp.

Pentru ieftinirea lucrărilor antierozionale trebuie să se realizeze execuţia mecanizată şi acest lucru este posibil pentru majoritatea lucrărilor de pe versanţi.

O atenţie şi mai mare trebuie să se acorde şi mecanizării lucrărilor culturale pe terenurile ameliorate, care reprezintă un volum deosebit de însemnat. Mecanizarea lucrărilor pe pante este o problemă grea şi devine mai accentuată atunci când pe versanţi se alică şi lucrări hidroameliorative antierozionale uneori greşit amplasate. Pentru a exploata cu uşurinţă terenurile supuse eroziunii trebuie ca lucrările de ameliorare să nu constituie o piedică în calea mecanizării , iar pe de altă parte să se elaboreze  un complex de maşini corespunzătoare pentru executarea lucrărilor pe pante .

Indicatorii economici principali de evaluare a unei scheme de amenajare antierozională sunt: investiţia totală, investiţia specifică, venitul net şi durata de recuperare a investiţiei .

Se subliniază că investiţiile în măsurile şi lucrările antierozionale sunt mai mari decât răspunsul imediat de spor de producţie (venituri) în aceste condiţii, în primii 5-7 ani după execuţia lucrărilor, beneficiile sunt negative.  Din această cauză, amenajările de combatere a eroziunii solului trebuie considerate de interes public, deoarece de efectele acestora beneficiază mai multe obiective economico-sociale (căi de comunicaţie, gospodărirea apelor, localităţi etc.)

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.