Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Sa dam sau nu bani cersetorilor? TU dai bani cerşetorilor?

in Articole

Am început să mă gândesc mai serios la povestea cerșetoriei acum câteva luni, când m-am trezit acasă cu o tânără a cărei poveste, aveam să aflu din nenumărate mărturii, a reușit să strângă mulți bani de-a lungul anilor, prin combinația perfectă de dramatism și joc actoricesc, demn de un autentic teatru invizibil. Tânăra se dădea drept străină, jefuită în plin București, pe deasupra și orfană și diabetică, aflată în mare nevoie de bani pentru a ajunge la Iași, unde să-și întâlnească grupul de lucru. Nu i-am dat bani, știind că povestea ei era o fabulație, însă nici n-am rămas cu conștiința împăcată și periată de propria perspicacitate: era clar de la o poștă că femeia avea, într-adevăr, probleme, chiar dacă altele decât cele declarate cu patos. Avea un ochi vânăt și mulți dinți lipsă, iar paloarea feței nu putea trăda decât o sănătate precară.

La scurtă vreme după ce am întâlnit-o, am revăzut-o pe tânără și am confruntat-o, în împrejurări despre care aș vrea să scriu cu altă ocazie, vrând să aflu care e ”adevărata” ei poveste și ce anume o face să bată străzile, dându-se drept slovenă ajunsă la mila românilor nesimțitori. Iar istoria ei povestită, dacă nu reală, cel puțin plauzibilă, era mult mai tristă decât cea livrată potențialilor samariteni. Dacă e să o credem pe cuvânt și judecând după câteva semne vizibile, femeia avea o îndelungată dependență de droguri, care o scosese demult din circuitul social și profesional. De câțiva ani, ieșea la cerșit – chiar dacă savant, cu scenariu persuasiv și joc de improvizație – în slujba concubinului ei, ”care stă toată ziua la televizor și așteaptă să vin cu banii acasă.” Prețul rebeliunii ei era, spunea femeia, bătaia, iar pleoapa vânătă și umflată stătea drept mărturie. Fără ajutor specializat, fără asistenți sociali sau consilieri care s-o ajute împotriva dependenței, exclusă de pe piața muncii, tânăra a rămas la mâna unui bărbat violent, pe care-l întreține din cerșit. Desigur, pentru a-i convinge pe trecători, a fost nevoită să pună la punct o poveste lacrimogenă sofisticată, căci altfel cine i-ar fi dat bani de mâncare, știind că o parte din ei ar fi mers direct pe droguri? Cu toate astea, povestea ei așa-zisă ”reală” e mult mai dramatică și mai neagră, scoțând la iveală bube sociale greu de vindecat într-un sistem în care cei slabi sunt împinși cât mai la margine. Și, chiar dacă participarea la un lanț al slăbiciunii prin a oferi bani cerșetorilor nu e soluția eficientă, ne putem întreba dacă răspunsul just din partea noastră poate fi, pe alocuri, un banal gest de solidaritate. Mă încăpățânez că cred că, oricât de multe tentacule ar avea caracatița de tip Filantropica, oamenii ajunși în postura de a îngheța pe străzi pentru mila trecătorilor au, într-adevăr, nevoie de ajutor.

Exemplul de mai sus este unul perfect pentru a ilustra totodată argumentele principale împotriva cerșetoriei: dând bani cerșetorilor, putem spune că încurajăm nu doar rețele invizibile de interese, în care cerșetorii sunt simple marionete, ci și un model comportamental defectuos. Încurajăm submisivitatea și pasivitatea, slăbiciunea profesionalizată, în defavoarea unui discurs care promovează împuternicirea, autodeterminarea ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, încurajăm lenea și complacerea în sărăcie acceptând să dăm bani cerșetorilor care, altfel, în absența ajutorului nostru, și-ar putea găsi căi ”onorabile” de a face bani. Într-un astfel de scenariu, un cerșetor care nu va primi multă vreme niciun leu și-ar lua inima-n dinți și, odată ajuns la oficiul pentru recrutarea forțelor de muncă, ar fi gata să-și înceapă o nouă și solidă carieră, pentru care să mulțumească în gând tuturor necunoscuților care au refuzat să-i dea bani. Teoretic, ar suna încântător. Practic, însă, o fantasmă care să ne facă să adormim mai ușor.

Totodată, argumentul principal din campaniile de descurajare a cerșetoriei mizează pe faptul că cei care scot bani din buzunar încurajează traficul de persoane și exploatarea acestora de către șefii rețelelor. Desigur, atunci când dai doi lei unei bătrâne gârbovite care ți-a atins punctul slab cu privirea pierdută, iar apoi o vezi dându-i partea de contribuții unui tânăr în putere, nu-ți poți reprima furia că ai fost tras pe sfoara compasiunii. Totodată însă, nu cred că cetățenii obișnuiți sunt cei care întrețin rețelele de cerșetorie, ci autoritățile care nu-și fac treaba și care, fără îndoială, sunt unoeri în strânsă legătură cu verigile lor principale. Nu cetățeanul ar trebui să ducă la dezintegrarea grupurilor mafiote, refuzând paranoic să mai dea vreun leu amărâților, ci polițiile, jandarmeriile și toate celelalte instituții care ar trebui, în principiu, să prevină astfel de abuzuri.

Fără doar și poate, cerșetoria nu e o soluție de supraviețuire pe care s-o încurajăm în masă, însă nici un flagel pe care să-l cultivăm cu fiecare bancnotă. Printre sutele de persoane invizibile pe lângă care trecem zilnic pe stradă, se numără mulți pentru care un minim gest de atenție, fie el sub forma unei donații în bani sau a unei porții de mâncare, poate fi vital. De altfel, cred că, pentru a fi generos și solidar cu cei defavorizați, nici nu e neapărată nevoie să așteptăm până vedem un cerșetor. Doar sunt nenumărați alți oameni nevoiași care, deși locuiesc în stradă, refuză să întindă mâna, fără a refuza însă și ajutorul venit ca din senin. În același timp, nici n-ar trebui să uităm morala deja clișeului ”mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”. Calea cea dreaptă în jungla urbană e una găsită pe cont propriu, după reguli, legi și principii morale pe care fiecare în parte le elaborăm în funcție de experiențe.

În ceea ce mă privește, nu pot da bani tinerilor care, aparent, nu au nicio problemă care să-i împiedice să muncească: femei tinere cu copii purtați ostentativ în brațe, bărbați în floarea vârstei care preferă să lălăie ani la rândul aceleași cântece dezlânate prin autobuze, decât să se angajeze undeva. Însă, când vine vorba de bătrâni care ajung să-și vândă și cele mai prăfuite și jigărite obiecte personale, pentru a face un ban de pâine, sau de copii trimiși de cine știe ce părinți la cerșit, prefer să le ofer ceva de mâncare sau de băut. Asumându-mi riscul naivității, nu vreau, totodată, să-i privesc invariabil pe toți acești oameni ca pe niște potențiali infractori.

Copiii cersetori sunt dependenti de cersit

Fiind singurul lucru pe care l-au facut vreodata, acesti copii ajung sa isi perfectioneze „munca”, capatand o oarecare dependenta. Le este mereu indus de cei din jur ca nu sunt buni sa faca nimic altceva in afara de cersit, incat ajung sa creada acest lucru. Aceasta este explicatia pentru faptul ca nici macar cand acesti copii cresc nu pot renunta la cersit. Unii te impresioneaza prin durerea si neputinta lor, altii pur si simplu te agaseaza.

Unde gasesti copii cersetori?
Ii intalnesti peste tot, pe strazi, la metrou, in fata magazinelor sau a bisericilor, printre masini, la semafor.

Banii dati acestor copii nu reprezinta insa un ajutor real, avand in vedere situatia lor. Acesti bani nu fac altceva decat sa incurajeze o astfel de practica. Darul tau nu va aduce beneficii decat pentru moment, insa nu si pe termen lung. Unii oameni aleg sa le ofere bani, altii prefera sa inlocuiasca banii cu alimente sau haine.

Cazurile copiiilor cersetori au nevoie de ajutor

Sunt cazuri si cazuri, iar noi nu vom sti niciodata care sunt intr-adevar cazurile care au nevoie de ajutor. Unii oameni prefera sa nu lupte cu sentimentul de vinovatie, iar pentru asta aleg sa le dea bani, evitand sa se gandeasca la cum vor fi folositi acestia. Prin urmare, a le da bani devine o achitare a unei datorii morale.

cersetori

TU dai bani cerşetorilor?

Citeste si:

DE CE COPIII DIN BRATELE FEMEILOR CARE CERSESC DORM MEREU?

Un bărbat uscaţiv, cam la 50 de ani, se apropie de mine. Hainele îi sunt foarte murdare şi eu îmi ţin respitraţia pentru o clipă, pentru că miroase îngrozitor a băutură. „- Îmi daţi 10 mii să iau şi io o pâine?”.

Scutur uşor din cap a nemulţumire şi refuz, apoi mai trag un fum din ţigară. „- Da’ o ţigare, îmi daţi?”

Scot pachetul şi îi dau două. Cred că vreau să recompensez, cumva, refuzul celor zece mii…

Sunt puţin confuză. Dacă îi vrea totuşi, pentru pâine şi nu pentru băutură? Şi dacă îi vrea pentru băutură, cine sunt eu să-l judec? Va renunţa la băutură datorită refuzului meu?

Nu ştiu ce să fac… să-i dau… să nu-i dau… Aş putea să-i dau şi să consider că am făcut o faptă bun. Sau să nu-i dau şi să mă simt vinovată.

În piaţă e o bătrânică ce stă într-un colţ cu 3 fire de flori din plastic în mână. Cred că au cel putin 30 de ani. Poate sunt o amintire dragă.

În fiecare săptamână o întreb cât costă. Îmi răspunde: „- Cinci mii”. Eu scot o hârtie de un leu, i-o dau şi îi spun: „- Ţi le cumpăr şi săptămâma viitoare, mamaie”. Apoi îi zâmbesc şi mă îndepărtez.

La semafor, în faţa magazinelor, în autobuz. Sunt prezenţi peste tot. Bătrâni, bolnavi, mutilaţi, copii, mame. Unii au câte o pancardă pe care şi-au scris necazul. Alţii şi-l cântă. Unii stau cu mâna întinsă. Alţii doar se uită cu multă umilinţă în ochii tăi când treci prin dreptul lor.

Îi vedem zilnic. Ei sunt ai noştrii. Cerşetorii.

Nu cred că există cineva care să nu fi dat măcar o dată in viaţă ceva „de pomană”.

Nu încerc aici şi acum să rezolv o problemă socială, dar simt nevoia sa te intreb:

TU dai bani cerşetorilor? Şi cum te simţi?!

DISTRIBUIE ACEST ARTICOL SI POATE IMPREUNA PUTEM REZOLVA ACEASTA PROBLEMA SOCIALA!

sursa foto: Pbase.com; tanya-n.com

Sursa: motivonti.ro ; totb.ro

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Articole

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web