Orăşenii erau aşa, cu nasul pe sus, se-nvârteau printre magazine şi se plimbau prin parcuri, lucru ce li se părea grozav în comparaţie cu viaţa de la ţară. Acum, de ceva vreme, redescoperim noi că-i mai bine în afara oraşului, că-i mai linişte, că aerul e mai curat şi că roşia din grădină e cea mai bună.
Acum e trendy, altădată era ruşinos să spui că eşti de la ţară, se uitau unii de parc-ai fi fost prost sau needucat. La oraş erau comodităţi, baie cu cadă-n casă, autobuz care te ducea la muncă, îngheţată la colţuri de stradă!
La ţară era doar mămăliga, regina galbenă a fiecărei zi. Mi-amintesc că-n serile de vară mirosea tot satul a ceaun şi a mălai. Auzeai, de prin curţi:
Hai, fă, pune de mămăligă, să mâncăm!
Era semnal că se terminase munca, prăşitul, udatul sau copilitul, mâinile bătătorite cereau odihnă şi omul cerea mâncare.
