Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Sistemul de invatamant ca organizatie

in Pedagogie

1

Sistemul de învăţământ (şcoala de toate gradele) reprezintă factorul esenţial al

educaţiei. In educaţia tinerelor generaţii şi a adulţilor participă însă şi alţi factori, cum sunt: profesorul, familia, întreprinderile (societăţile comerciale), mass media şi grupul şcolar, care, împreună cu şcoala, alcătuiesc sistemul instituţional de educaţie.

5. 2. SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN ROMÂNIA

5.2.1. Conceptul de sistem de învăţământ şi funcţiile acestuia

Denumirea de sistem provine din limba greacă – systema (i), care înseamnă ansamblul unor părţi, corelate între ele).

Dezvoltarea educaţiei, în general. şi cea a învăţământului, îndeosebi., au determinat apariţia treptată, în fiecare ţară, a unui ansamblu de instituţii şcolare de diferite grade, profile şi forme, care au alcătuit sistemul de învăţământ al acelei ţări.

Sistemul de învăţământ reprezintă ansamblul coerent al instituţiilor şcolare de toate gradele, profilele şi formele, dintr-o anumită ţară, care este conceput, organizat şi funcţionează în baza unor principii educaţionale, generale, cu caracter organizatoric, iar unele şi cu caracter juridic.

Sistemul de învăţământ asigură rezolvarea uneia din cele mai dificile şi mai importante probleme socio-umane – educaţia şi pregătirea tinerei generaţii, a forţei de muncă, a specialiştilor. De aceea, în mod firesc, filosoful german Immanuel Kant spunea că : „Educaţia este cea mai mare şi mai grea problemă ce i s-a dat omului spre rezolvare„.

În acest context, în România învăţământul este o prioritate naţională (Legea învăţământului).

Sistemul de învăţământ din România este un subsistem al sistemului social global. El prezintă la intrare exigenţele contemporane, privind educaţia tinerei generaţii, ale pregătirii forţei de muncă şi specialiştilor şi la ieşire — finalităţile, valorizarea şi eficienţa instituţiilor de instrucţie şi educaţie, obiectivate, în “produsul” său specific – oamenii pregătiţi, forţa de muncă, specialiştii, capabili să se integreze cu randament şi spirit creator în activităţile social-utile. Întotdeauna, între fluxurile de intrare şi ieşire acţionează un fenomen de reglare şi optimizare denumit conexiune inversă (feedback).

Sistemul de învăţământ contemporan din România se caracterizează prin

deschidere şi dinamism faţă de nou, dezvoltându-se şi acţionând în concordanţă cu cerinţele economico-sociale, eu progresul ştiinţifico-tehnic şi cultural, cu aspiraţiile poporului român, în condiţiile societăţii civile şi a statului de drept, democratic.

Sistemul de învăţământ, asemănător educaţiei în general, realizează cele trei funcţii educaţionale principale şi anume:

a) funcţia cognitivă, instructiv-educativă şi culturală, care-l formează pe om ca

homo cogitans” (omul care gândeşte):

b) funcţia praxiologică, de muncă şi aplicare a cunoştinţelor în practică, care-l

formează. pe om. ca “homo faber°” (omul care munceşte şi creează):

c) funcţia axiologică, de valorificare, de evaluare, care-l formează pe om ca

homo estimans” (omul care apreciază, valorizează.

În România, învăţământul realizează idealul educaţional bazat pe tradiţiile

umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, contribuind la păstrarea identităţii naţionale. El dezvoltă ca ideal educaţional o personalitate liberă, multidimensională, integrală. armonioasă, autonomă şi creativă.

5. 2. 2. Principiile sistemului de învăţământ în România

5. 2. 2. 1. Conceptul de principii ale sistemului de învăţământ

Principiul (de la lat. principium – început, element fundamental. principiu) – normă, legitate sau teză fundamentală care asigură orientarea organizării şi funcţionării. unui sistem ideatic sau acţional, aşa cum este şi sistemul educaţional sau de învăţământ dintr-o anumită, ţară.

Principiile sistemului reprezintă normele sau legităţile educaţionale generale. cu caracter organizatoric şi juridic, care asigură orientarea, organizarea şi funcţionarea coerentă, democratică şi eficientă a ansamblului instituţiilor şcolare de toate gradele, profilele şi formele din România.

În. România, potrivit legii, se promovează principiile învăţământului democratic şi. se garantează dreptul la. educaţie generală şi diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în beneficiul individului şi al întregii societăţi .

5. 2. 2. 2. Principiile sistemului de învăţământ din România

În conformitate cu prevederile „Declaraţiei universale a drepturilor omului”

(O N. U. – 1948), ale Constituţiei României (1992), a1e Legii învăţământului (1995 şi modificările ulterioare) şi .avându-se în vedere realizările valoroase ale învăţământului pe plan mondial şi din ţara noastră, în condiţiile dezvoltării democratice ale statului de drept şi ale economiei libere s-au stabilit şi se aplică următoarele principii, care stau la baza organizării şi funcţionării sistemului de învăţământ:

Dreptul la învăţătură, asigurat tuturor cetăţenilor României, fără nici o discriminare

În condiţiile statului de drept, democratic, în România toţi cetăţenii patriei au drepturi şi şanse egale la. învăţătură, fără nici o discriminare de natură socială sau materială, de sex, rasă, etnie, religie, politică etc., garantându-se dezvoltarea şi afirmarea personalităţii, dobândirea unei. culturi şi calificări profesionale, a unei educaţii diferenţiate, în conformitate cu rezultatele în pregătire şi aptitudinile fiecăruia.

În virtutea drepturilor şi şanselor reale la învăţătură trebuie făcute eforturi şi create condiţii egale de dezvoltare, dar aceasta nu înseamnă că în mod automat indivizii pot să ajungă egali în dezvoltare şi pregătire. Diversitatea omenescului în contextul diversităţii universale nu presupune în mod utopic egalitarismul. dezvoltării şi calificării, prin anularea ierarhiei posibilităţilor, competenţelor, valorilor şi performanţelor individuale reale. În condiţii de drepturi şi şanse egale, în mod firesc şi obiectiv, vor exista diferenţieri şi ierarhizări de pregătire, de competenţe şi performanţe în dezvoltare şi. calificare.

În acest context, dreptul la învăţătură nu presupune promovarea automată, fără acoperire, dintr-o clasă în alta, dintr-un an de studiu sau grad de învăţământ în altul, existând astfel posibilitatea corigenţelor şi repetenţiei.

Dreptul la învăţătură pentru toţi cetăţenii. ţării necesită şi asigurarea dreptului la învăţătură şi la integrarea socio-profesională şi a diferitelor categorii de handicapaţi ­neuropsihici, senzoriali, motorii etc., prin dezvoltarea corespunzătoare a învăţământului

special.

De asemenea, potrivit legii, acest principiu presupune şi asigurarea. dreptului şi şanselor egale la învăţătură, pe toate treptele de învăţământ şi pentru anumiţi tineri din. diferite ţări ale lumii.

Învăţământul principal de stat, dar şi învăţământ particular şi confesional

Cea mai mare parte a învăţământului de toate gradele, profilele şi formele din România este organizat de către stat. Statul., prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării, asigură organizarea şi funcţionarea. instituţiilor şcolare de toate gradele, profilele şi. formele sub toate laturile lor organizatorice, de conţinut, didactice şi de evaluare.

Desigur, funcţia de coordonare a Ministerului Educaţiei şi Cercetării se îmbină cu funcţia de cooperare cu organele de stat beneficiare ale învăţământului, cu organele puterii locale, inspectoratele şcolare şi agenţii economici, în condiţiile unei descentralizări, autonomii şcolare, mai ales a autonomiei universitare şi a acreditării.

În România, cu avizul Consiliului Naţional de Evaluare si Acreditare

Academică – CNEAA, aviz confirmat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi aprobat de Guvern, persoanele particulare, anumite organizaţii, asociaţii şi agenţii economice cu caracter privat pot organiza învăţământ particular de toate gradele.

Învăţământul particular reprezintă o alternativă, atât competiţională, cât şi

pentru cuprinderea în învăţământul liceal, profesional. şi universitar a unui număr mai mare de tineri. Concurenţa loială în. învăţământ, ca în toate domeniile vieţii sociale, reprezintă o condiţie a procesului. acestuia, a pregătirii calitativ: superioare a tineretului studios.

În România, cu avizele Departamentului pentru culte şi a Ministerului

Educaţiei Naţionale, cultele pot organiza învăţământ confesional de diferite nivele pentru

pregătirea personalului de cult.

Învăţământul confesional pentru pregătirea personalului de cult este organizată şi în cadrul învăţământului de stat, potrivit legii.

În ţara noastră, se pot organiza alternative educaţionale de genul Waldorf etc., cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale.

Învăţământ de toate gradele în limba română; învăţământ şi în limba minorităţilor naţionale şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

In România, potrivit prevederilor Constituţiei şi ale Legii învăţământului, studiul în şcoală al. limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatoriu, pentru toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate . În consens cu aceste prevederi, planurile de învăţământ vor cuprinde un număr necesar de ore care să asigure însuşirea temeinică a limbii române ca limbă oficială de stat.

Având la bază standardele internaţionale privind drepturile persoanelor ce aparţin naţionalităţilor naţionale, în România, potrivit legii, se asigură studiile şi instruirea elevilor în limba minorităţilor naţionale, cu condiţia studierii limbii şi literaturii române, a istoriei şi geografiei României, ca şi a educaţiei civice.

În România, în conformitate cu necesităţile pregătirii specialiştilor pentru

exercitarea în bune condiţii a relaţiilor externe de toate genurile, statul organizează unităţi

de învăţământ şi în limbi de circulaţie internaţională.

Sistemul de învăţământ românesc oferă posibilitatea funcţionării unor instituţii

de învăţământ superior cu structuri şi activităţi multiculturale pentru promovarea convieţuirii interetnice armonioase şi integrării la nivel naţional şi european. În unităţile de învăţământ cu predare în limba minorităţilor naţionale este obligatorie însuşirea terminologiei de specialitate în limba română.

Învăţământ bazat pe libertatea conştiinţei

În strânsă corelaţie cu prevederile „Declaraţiei universale a drepturilor omului”, Constituţiei României şi Legii învăţământului, în învăţământul românesc se aplică principiul libertăţii conştiinţei, a gândirii şi opiniilor, ca şi a dreptului la credinţă şi la o anumită religie, care nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

Acest principiu presupune manifestarea spiritului de toleranţă, de înţelegere şi respect reciproc, în aşa fel încât nimeni să nu poată fi constrâns la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale, putând convieţui paşnic şi constructiv cetăţeni religioşi, atei şi agnostici.

În acest context, învăţământul nostru asigură atât pregătirea tinerilor în pas cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei, tehnicii şi culturii, cât şi educaţia lor religioasă, prin predarea în învăţământul preuniversitar a religiei – ca obiect de învăţământ, corespunzător opţiunii elevului faţă de o anumită religie, potrivit legii.

Învăţământ general şi obligatoriu

În România, pentru a realiza o cultură generală elevată şi temeinică., o orientare şcolară corespunzătoare, şansele relativ egale tinerilor pentru intrarea în învăţământul liceal şi profesional, cât şi pentru integrarea în activitatea social-utilă, legea asigură un învăţământ general şi obligatoriu de 8 ani, care cuprinde şcoala. primară de 4 clase şi. gimnaziul de 4 clase, dar care este susceptibil de schimbări, preconizându-se un învăţământ general obligatoriu de 10 clase.

Desigur, învăţământul obligatoriu nu înseamnă promovarea elevilor automat,

fără acoperire. Elevii care, cu tot ajutorul dat, nu obţin rezultate corespunzătoare, pot rămâne repetenţi.

Învăţământul de stat gratuit şi cu facilităţi diverse pentru toate gradele de învăţământ

Pentru a se realiza absolvirea învăţământului general şi obligatoriu, dar şi frecventarea celorlalte trepte, statul asigură gratuitatea acestuia manifestată prin faptul că nu se percep taxe şcolare, statul suportând de la buget toate cheltuielile de şcolarizare.

Statul asigură diverse facilităţi pentru toate gradele de învăţământ prin subvenţii de la bugetul de stat pentru construcţii şcolare, pentru dotarea tehnico-materială şi pentru pregătirea personalului didactic, pentru burse acordate elevilor şi studenţilor merituoşi şi cu dificultăţi materiale, orfani şi urmaşi ai celor căzuţi în Revoluţia din decembrie 1989 etc.

În cazuri deosebite, statul poate percepe anumite taxe şcolare, aceasta făcându-se cu spirit de discernământ, în sensul luării în considerare a gratuităţii în general a învăţământului de stat. În învăţământul particular se percep taxe şcolare, avându-se în vedere că acest învăţământ se organizează şi funcţionează din resurse financiare proprii.

Învăţământ unitar

În. România, pentru a asigura şanse egale de pregătire şi competenţă, toate instituţiile de învăţământ de acelaşi grad, profil şi formă. sunt organizate şi funcţionează după o concepţie educaţională unitară. Acest principiu fiind valabil şi pentru învăţământul particular, deoarece are ca finalitate acordarea aceloraşi diplome de studii ca şi învăţământul de stat. Caracterul unitar al învăţământului este dat în principal de un conţinut unitar de organizare şi de funcţionare, în mod deosebit de un conţinut unitar al învăţământului, oglindit în programe şi planuri de învăţământ unitare.

Desigur, în aceste condiţii este posibilă competiţia loială prin modalităţi diverse de realizare a selecţiei conţinuturilor şi al actului instructiv-educativ, în cadrul cărora pot să-şi spună cuvântul profesionalismul, competenţa şi măiestria cadrelor didactice, ca şi seriozitatea, capacitatea şi efortul susţinut al celor care învaţă, asigurându­-se astfel obţinerea de competenţe superioare în formarea şi pregătirea tinerilor. De altfel, obţinerea locurilor în activitatea social-utilă prin concurs şi apoi activitatea profesională propriu-zisă, după absolvirea şcolii sau facultăţii. Vor ierarhiza şi aprecia corespunzător valorile şi competenţele ştiinţifice, profesionale şi civice obţinute.

Învăţământ accesibil, deschis pentru toate gradele de învăţământ

Ca urmare a unui învăţământ democratic, a dreptului şi a şanselor egale de învăţătură, în România, oricărui tânăr, fără nici o discriminare, care obţine rezultate corespunzătoare la învăţătură şi promovează un grad de învăţământ, i se oferă posibilitatea de a trece într-un grad de învăţământ superior celui absolvit, de la învăţământul primar, până la cel superior, deci şi la doctorat.

Accesibilitatea în toate gradele de învăţământ este asigurată şi de caracterul învăţământului obligatoriu, de gratuitatea acestora, de facilităţile financiare date tinerilor studenţi prin burse, scutiri de taxe etc., în celelalte grade de învăţământ şi prin caracterul unitar al învăţământului.

Desigur, caracterul deschis al învăţământului de toate gradele implică şi concursuri pentru intrarea în învăţământul liceal, profesional, postliceal şi superior, inclusiv la doctorat, acestea fiind determinate de un anumit număr de locuri stabilite în funcţie de cerinţele diviziunii sociale a muncii şi de nivelul şi competenţa pregătirii, pentru a pătrunde, într-un grad de învăţământ superior şi într-un anumit profil, tinerii cei mai merituoşi.

În condiţiile învăţământului accesibil din România, tinerii supradotaţi, care înaintează în şcolaritate prin ritm propriu la învăţătură, pot promova doi ani de studii într­-un an şcolar.

Caracterul deschis al învăţământului necesită eforturi susţinute şi rezultate elevate la învăţătură, pentru ca diplomele de studii acordate la terminarea fiecărui grad de învăţământ să fie acoperitoare, să se bazeze pe competenţă intelectuală şi profesională, pentru a fi omologate pe plan naţional şi mondial şi pentru a face faţă concursurilor profesionale pe care le vor susţine absolvenţii şcolilor şi facultăţilor.

Autonomia universitară

Învăţământul preuniversitar de stat este coordonat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratele şcolare, în cooperare cu organele puterii locale, în condiţiile descentralizării şcolare.

Învăţământul superior dispune de autonomia universitară. Aceasta înseamnă

dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita drepturile academice fără ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma competenţe şi obligaţii legale.

Domeniile autonomiei universitare sunt stabilite în Carta universitară, elaborată de fiecare instituţie de învăţământ superior, conform legii.

Autonomia universitară asigură democratizarea reală a învăţământului superior, descentralizarea conducerii şi realizarea autoconducerii competente şi eficiente a unităţilor de învăţământ superior, în condiţiile cooperării cu organele ierarhice de învăţământ şi organismele interesate, Ministrul Educaţiei şi Cercetării asigurând coordonarea generală Autonomia universitară cooperează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi prin intermediul unor organisme speciale, aşa cum sunt: Consiliul Naţional al Rectorilor, Colegiul Academic universitar, CNEAA, Consiliul Naţional de atestare a titlurilor ştiinţifice etc.

Pentru dinamizarea iniţiativei şi creativităţii instituţiilor de învăţământ şi ale cadrelor didactice este benefică concepţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a nu mai fi coordonator al detaliilor manageriale executive, ci mai ales un coordonator strateg al perfecţionării şi dezvoltării învăţământului viitorului.

Învăţământ apolitic

Sistemul de învăţământ ţine seama de politica educaţională a statului nostru democratic. În învăţământ, însă, nu se confruntă ideologiile şi partidele politice fiind excluse structura şi organizaţiile de partid şi dominaţia acestora.

Politica în învăţământ constituie o piedică gravă pentru demersul intelectului” (Fr. Mayor – Director general UNESCO).

În învăţământ acţionează numai orientările general-umane, valorile şi practicile

culturale, ştiinţifice, profesionale, pedagogico-metodice şi moral-civice corespunzătoare

unui stat de drept, democratic.

Cadrele didactice şi tinerii pot face politică, dacă doresc, în cadrul orientărilor structurilor de partid existente în afara instituţiilor de învăţământ, în condiţiile pluripartidismului, al societăţii civile şi democratice.

Educaţie permanentă

Educaţia permanentă derivă din necesitatea continuării instruirii şi autoinstruirii şi după absolvirea şcolii şi facultăţii, în tot timpul vieţii active, a vieţii în general. Aceasta înseamnă a ţine pasul cu noul, cu cuceririle şi realizările din domeniile cultural, ştiinţific, tehnic, economic, medical, pedagogico-metoc, etic, juridic şi socio­uman, în general pe plan naţional şi mondial. În acest context, sistemul de învăţământ din România asigură perfecţionarea pregătirii profesionale, ştiinţifice şi culturale, etice etc., a tuturor cetăţenilor ţării, precum şi policalificarea şi reciclarea (reconversia) lor profesională după caz.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web