Socrate (470-399 i.C.) a trait la Atena, stralucita ”cetate” a unui puternic imperiu mediteranean. Multi atenieni aveau sclavi si de aceea isi gaseau timp liber in care puteau crea piese de teatru sau se puteau ocupa de istorie, astronomie si filozofie. Ei se socoteau poporul cel mai civilizat de pe pamant si probabil ca asa erau.
Socrate era un barbat maruntel, imbracat neglijent, urat si cirn. Tatal lui era pietrar si mama lui moasa. Nevasta lui, Xantipa, vindea legume si adesea il socotea pe barbatul ei ingrozitor de confuz. Fara indoiala insa ca el era un guru carismatic pentru multi tineri atenieni, poate si pentru ca ii invata sa puna totul la indoiala, un obicei ciudat care cu siguranta ii deranja pe parintii acestora.
Socrate sustinea intodeauna ca nu stie nimic si de aceea oracolul din Delfi il considera ”cel mai intelept om din Grecia”. El isi incuraja elevii sa se contrazica asupra diverselor idei, demonstrandu-le cat de greu este sa gasesti niste raspunsuri satisfacatoare la intrebari filozofice. Starea de nesiguranta pe care o inducea in mintea oamenilor acest enervant ”dialog socratic” ar putea fi o explicatie a poreclei lui Socrate ”Musca de grajd”.
CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI!
Nimeni nu stia daca realmente el credea ca ar putea descoperi, in urma dialogului filozofic, adevarurile fundamentale referitoare la concepte ca ”Dreptatea” in asa fel incat sa poata fi aplicate, propriu-zis,la problemele specifice de morala si politica. Convingerea sa principala era ca adevarata intelepciune morala este intrinseca fiecaruia, ca ”Virtutea inseamna cunoastere”.
Din pacate, Socrate a avut niste prieteni dubiosi, precum Critias care sistematic i-a executat pe atenienii care nu erau de acord cu regula celor ”Treizeci de Tirani”. Cand, in sfarsit, au fost indepartati de la putere, un juriu format din democrati s-a razbunat si Socrate a fost gasit vinovat de impietate si corupere a tinerilor atenieni astfel ca a fost condamnat la moarte. El a baut fara zabava cucuta, dupa ce si-a explicat convingerile filozofice prietenilor si discipolilor sai.
”Ultimele cuvinte pe care vi le adresez sunt despre nemurirea sufletului-asa incat nu ma tem sa parasesc aceasta lume”.
Socrate a ramas o figura ambigua-un om care a avut gusturi indoielnice in privinta aliatilor politici, dar care intotdeauna a aparat gandirea independenta impotriva moralei oficiale. El insa a schimbat fiozofia. Intrebarile filozofice se refereau la morala si politica si nu se mai preocupau de natura lumii fizice.
