Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Stilul Brâncovenesc

in Arta

Apariţia stilului

Constantin Brâncoveanu (1654-15 august 1714) a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1688 şi 1714. A fost un iscusit diplomat, dar şi un mare cărturar, înconjurându-se de învăţaţi români şi străini.

Stilul brâncovenesc a apărut în Transilvania şi Ţara Românească, între anii 1678 şi 1725.S-a născut la Hurezi,unde se află principala ctitorie de cult a lui Constantin Brâncoveanu şi totodată, cel mai vast ansamblu de arhitectură monastică din Ţara Româneasca. De asemenea, este rezultatul firesc al evoluţiei artistice şi culturale din prima jumătate a secolului al XVII-lea.

1

                                            

Anii 1688-1714 marchează epoca lui Constantin Brâncoveanu, care este printre cele mai prospere din arta şi cultura românească. Experienţa artistică tradiţională îsi sporeşte vigoarea prin asimilarea unor mijloace de circulaţie europeană, anii domniei Brâncoveanului reprezintă un moment de vârf în dezvoltarea artei româneşti. Din nordul Transilvaniei şi până pe coastele răsăritene ale Mediteranei, din Epir şi până în Caucaz, autoritatea culturii şi artei brâncoveneşti a fost o mărturie de valoare a cărei semnificaţie face de prisos orice comentariu.

Arta epocii lui Matei Basarab nu reuşeşte să determine un stil propriu-zis, însă oferă material foarte valoros, premise posibile ale unei autentice înfloriri artistice. Stilul Brancovenesc se naşte în urma unei sinteze a elementelor deja existente, resursele fiind valorificate prin interpretări sensibile, contrucţiile devin mai svelte, cu o eleganţă a proporţiilor, stâlpii masivi de cărămidă sunt înlocuiţi cu sprintene coloane de piatră, arcadele devin mai largi, iar pridvoarele devin mai aerisite. În tratarea interioarelor şi exterioarelor decoraţia este voluptoasă, influenţele subtile ale barocului simţindu-se în gustul rafinat şi sigur al acestora.

Palatele şi ctitoriile care preced epoca lui Brâncoveanu devin cărturăreşti, şi clasice în abordare, iar forma întinereşte.

În momentul alegerii la tron a lui Brâncoveanu, acesta găseşte un adevărat şantier cultural şi artistic asupra căruia îşi pusese amprenta boierii cantacuzini. Acesta se dovedeşte a fi un iubitor al artelor , un preţuitor al carţilor, însă apariţia acestui stil nu avea numai un rol estetic şi cultural, ci şi unul de întărire a autorităţii domnitorului în ţară şi peste hotare.

Imensul tezaur de valori acumulate în câteva decenii, persistenţa în timp a mesajului lor, sunt dovezi ca epoca lui Brâncoveanu corespundea unei necesitaţi istorice de neînlocuit. Această artă avea rolul de a afirma aspiraţia de înnoire şi afirmare a unui întreg popor. În pragul epocii moderne, se impune prin originalitatea adoptării formelor tradiţionale la exigenţele unei gândiri în plin proces de emancipare.

Construit pe o bază românească cu o tradiţie nu foarte solid conturată, specificitatea stilului brâncovenesc din perspectiva unui stil original românesc este îndoielnică.Gustul barocizant al vremii şi influenţa eleganţei renaşterii tîrzii,suprapuse elementului naţional au dus la construirea unui stil eclectic cu statut derizoriu.În definitiv, stilul brâncovenesc este reprezentat de un grup de lăcaşuri de cult făcute mai mult sau mai puţin de aceleaşi echipe de meşteri sau în maniera primelor echipe,care au scris pagina fondatoare a stilului,după indicaţiile sau opţiunile voievodului eponim,pe un teritoriu limitat şi intr-o perioadă relativ scurtă de timp.

Prestigiul peste timp al acestui amestec de renaştere italiană,materiale locale şi tehnica combinată a meşterilor se datorează în mare măsură redescoperirii sale ca stil naţional. Din această cauză putem vorbi doar despre maniera de edificare proprie unei echipe de meşteri care au lucrat pentru şi la comanda lui Brâncoveanu în zona Vâlcei şi a Olteniei.

Mişcarea cărturărească care ia fiinţă în Moldova secolului al XVII-lea, influenţată de umanismul european, este una din premisele apariţiei stilului brâncovenesc, caracterizat prin recepţia barocului apusean şi programe artistice unitare.

Bazele înfloririi din epoca brâncovenească au fost puse în timpul celor două decenii de domnie a lui Matei Basarab(1632-1654), care asigurase Ţării Româneşti o anumită stabilitate politică şi favorizase dezvoltarea artelor. Printre cele mai importante edificii ale epocii lui Matei Basarab se numără biserica Mănăstirii Arnota (1633), biserica Schitului Crasna-Gorj (1636), biserica Schitului Topolniţa-Mehedinţi (1646), precum şi ansamblurile monastice de la Căldăruşani (1638) şi Brebu(1640- 1650), ctitorii care continuă evoluţia arhitecturii munteneşti prin preluări ale formelor gotice moldoveneşti, fără a depăşi însă un orizont provincial. O excepţie din punct de vedere calitativ şi programatic o constituie casa de piatră a cărturarului  Udrişte Năsturel de la Herăşti (jud. Ilfov), care interpretează în stil oriental elemente ale Renaşterii italiene.

Conace precum cele de la Dobreni, Mironeşti din Gostinari (jud. Ilfov), Goleşti (jud. Argeş), Filipeşti, Măgureni (jud. Prahova) sau de la Băjeşti, concepute după modelul reşedinţelor princiare din Constantinopol, vor crea o paradigmă a edificiului reprezentativ muntenesc, caracterizată atât printr-o înaltă calitate a materialelor şi prelucrării cât şi prin situarea pitorească, în mijlocul unor parcuri şi în apropierea râurilor şi eleşteelor.

Iniţial arhitectura sacrală s-a orientat după modelul dat de biserica Mănăstirii Dealu, având drept caracteristici planul triconc şi sistemul decorării faţadelor cu arcaturi.

Gustul mai rafinat al epocii a dus la înlocuirea treptată a stâlpilor voluminoşi de cărămidă cu elegante colonade de piatră. În timpul domniei lui Brâncoveanu activitatea de construcţie s-a intensificat.

2

Biserica Mănăstirii Dealu

În perioada care a urmat s-a dezvoltat mai ales arhitectura conacelor boiereşti. Această evoluţie a corespuns acumulării puterii în mâinile marii boierimi în al treilea sfert al secolului al XVII-lea, în detrimentul urmaşilor lui Matei Basarab.

Patronatul domnitorului nu s-a limitat doar la Ţara Românească, daniile sale au fost destinate şi Mănăstirii Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, unor biserici din Ierusalim, Liban, Epir şi mănăstirilor de pe Muntele Athos.

Caracteristicile stilului

Toate construcţiile erau aşezate în colţuri de natură înconjurate de grădini, care deschideau arcade largi a foişoarelor; apare pregnanta nevoie de comunicare cu mediul înconjurător. Apare prispa, ca loc de popas între interior şi exterior, specifică arhitecturii ţărăneşti. Este implicată ca modalitate estetică în pridvoarele bisericilor, în cerdacele şi foişoarele palatelor, forţând uneori chiar şi existenţa arhitecturii fortificate. În această perioadă pătrund în artă diferite influenţe din exterior. În arhitectura populară pătrund modele cum sunt cele de la Constantinopol, cu numeroase elemente ale arhitecturii levantine. Principalul program arhitectonic al epocii brâncoveneşti a fost palatul, dar cu repercursiuni şi asupra arhitecturii religioase. Caracteristicile de început ale acestui stil apar in deceniile care repară domniile lui Matei Basarab şi Constatin Brâncoveanu.

Construcţiile au devenit mai zvelte, cu o căutată eleganţă a proporţiilor, marii stâlpi de cărămidă au fost înlocuiţi cu coloane de piatră, arcadele s-au lărgit, pridvoarele au devenit tot mai aeriene.

Se folosesc numeroase elemente de origine barocă. Coloane torse, ancadramente combinate cu decoraţia orientală folosită în morfologia ornamentelor, toate perfect echilibrate, se păstrează armonia proporţiilor, ordonanţa riguroasa a ritmurilor.

3

Capitel coloană( Potlogi)         

Decoraţia intervine ca accent necesar, ea nu schimbă sensul compoziţiei, ci dimpotrivă o pune în valoare.

O caracteristică care marchează arhitectura religioasă este compoziţia planimetrică, compoziţie ce se caracterizează în general prin distribuţia echilibrată a maselor arhitectonice pe de-o parte si de alta a axei est-vest, în centru căreia se află locaşul de cultură.

Arhitectura brâncovenească manifestă o largă libertate în alegerea tipurilor de plan ca şi tratarea decorativă a faţadelor, folosind de regulă tipurile de plan tradiţionale.

O altă caracteristică este planul dreptunghiular cu o singură turlă pe naos, eventual cu turn cloparniţă pe pronaos.

Arhitectura Brâncovenească excelează în interpretarea volumelor, conferindu-le o expresie nouă. Bisericile de epocă brâncovenească au faţadele împarţite, de regulă, în două registre printr-un brâu median alcătuit dintr-un ciubuc puternic rotunjit, încadrat între două rânduri de cărămidă aşezate pe colţ, asemenea dinţilor de fierăstrău .

Cele două registre sunt decorate cu arcaturi din ciubece de cărămidă sau cu panouri dreptunghiulare, sistem decorativ inaugurat în Ţara Românească.

Aspectul original al decoraţiei monumentelor brâncoveneşti rezultă în primul rând din elementele de pietrărie prelucrată artistic; relieful accentuat prin tehnica „a jour” atât in sculptarea pietrei (capitelurile din biserica mănăstirii Sinaia, balustrada pridvorului de la biserica Stavropoleos din Bucureşti), cât şi in prelucrarea artistică a lemnului (tâmple, jilturi domneşti sau arhiereşti); predomină motivele vegetale: acantul, vrejuri, strugurii, floarea soarelui; începe încă timid să se dezvolte sculptura figurativă: apar personaje biblice (Moise, Aaron, Samson în luptă cu leul, cei 4 evanghelişti însoţiţi de simbolurile lor) sau chipuri de îngeri; se conturează un tip nou de coloană, derivată din cea corintică, dar cu capiteluri mai puţin dezvoltate; în pictura se amplifică portretele votive.

4

Biserica Stavropoleos

Sculptura monumentală valorifică motive ornamentale barocizante aplicate atât coloanelor de piatră, cât şi ancadramentelor.

În mod frecvent coloanele torse sunt decorate cu grinlande vegetale, ca la Fundenii Doamnei sau la Râmnicu Sărat Capitelele compozite sunt înfăşurate în frunze de acant. Ancadramentele ferestrelor păstrează uneori profilele goticului modovenesc cum sunt cele de la biserica Stela din Târgovişte.

Elementul cel mai reprezentativ pentru sculptura brâncovenească este portalul. Organizarea de ansamblu a portalurilor brâncoveneşti este în principiu următoarea: deasupra uşii de intrare in biserică se află pisania subliniată de un bogat aparat ornamental, la loc de cinste aflându-se stema Ţării Româneşti, însoţită uneori de vulturul bicefal al Cantacuzinilor. Atât pisania cât si golul uşii sunt încadrate într-un chenar decorativ, de regulă compus din vrejuri vegetale. O altă zonă în care sculptura decorativă a găsit un loc de manifestare sunt balustradele, trafalurile decorative ale răsuflătorilor. Coloanele interioare dintre pronaos si naos sunt decorate cu bogate grinlande vegetale sau figuri ale unor eroi biblice.

5

                                 Biserica Fundenii Doamnei  

Decoraţia din ştuc, folosită la palate este utilizată doar la o biserică dar reuşita artistică este desăvârşită, aceasta fiind biserica Fundenii Doamnei.

Ca o prelungirii a sculpturii in piatră, dar având numeroase particularităţi originale, sculptura a participat în mod substanţial la decorarea monumentelor brâncoveneşti.

Meşterii epocii au preferat relieful plat şi compoziţiile bazate pe repetiţie, amintind deseori de ţesuturile de brocast.

Un capital de sine stătător impresionant prin bogăţia ornamentală şi finisajul pretenţios este alcătuit din tâmplele bisericilor. În timpul lui Brâncoveanu au fost împodobite cu tâmple monumentale din lemn sculptat si tocat, poleit cu aur.

Cele mai originale şi înzestrate cu unitate stilistică sunt bisericile din Moldova sub domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504), printre care monumentala biserică a Mănăstirii Neamţ a fost, pentru aproape un secol, un model pentru aşezămintele religioase moldoveneşti, caracterizată prin siluete delicate, faţade armonioase, acoperişuri pitoreşti de inspiraţie folclorică.

Organizarea generală a tâmplelor brâncoveneşti este cea tradoţională, dictată de exigenţele iconografice: în partea superioară se află icoana crucifix încadrată de icoanele libere ale Maicii Domnului şi ale Sfântului Ioan Evanghelistului, fiind urmate de alte icoane.

Arhitectura tâmplelor brâncoveneşti preia organizarea compoziţională a faţadei de edificiu cu mai multe etaje, ritmarea pe orizontală fiind asigurată de colonete.

Întreaga armătură de lemn, grinzi orizontale si colonete este tratată decorativ. Modul de tratare a aparatului ornamental este diferit, trecând de la relief plat la relief înalt folosind frecvent traforurile încât uneori întreaga decoraţie pare suspendată deasupra nivelului central.

Vrejurile vegetale ascund în mlădierile lor nenumarate repezentări animaliere. Stilul brâncovenesc a influenţat şi picturile din biserici. În general este propria şcoală de pictură de Hurez, o accentuare a efectelor decorative, atât prin modul de tratare a compoziţiilor decorative, cât şi prin mărirea suprafeţelor ornamentate cu native florale.

Tratarea nativă este de asemenea caracteristică, imaginile religioase fiind tot mai mult apropiate de realitate prin agrementarea lor cu elemente desprinse din cadrul ambiant, uneori chiar cu o notă de umor.

Interesul pentru realitate o aduce modificarea in iconografia tradiţională, ilustrarea psalmilor, ocazionând reprezentarea unor scene din viată, hore cu lăutari, personajele fiind inveşmântate în costumele vremii.

Este de reţinut de asemenea prospeţimea de limbaj, vigoarea oarecum frustantă a expresiei care priveşte procesul de rusticizare a picturii religioase.

Construcţii reprezentative

Acest stil este unul caracterizant României, fiind considerat primul stil apărut la noi în tară. În ciuda acestui fapt, clădirile şi elementele păstrate din acest stil sunt relativ puţine. Singurele palate rămase pâna în prezent sunt cele de la Mogoşoaia şi Potlogi.

Astfel, odată cu apariţia acestui stil, se impune şi o arhitectură peisagistică ce avea să îmbogăţească peisajul, oferind jocuri de volume impresionante, elemente vegetale în alternanţă cu iazuri sau mici cursuri de apă, specii exotice de arbori şi arbuşti, precum şi nenumărate flori (aceste elemente regăsindu-se şi în decoraţiile monumentelor), iar geometria grădinilor şi a parcurilor înconjurătoare palatelor în discuţie este în concordanţă cu geometria clădirii.

Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foişoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul faţadelor. Sistemul tradiţional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor şi a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influenţa barocă. Proporţiile devin mai zvelte şi mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât şi spaţiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semcilindru sau cu cupole semisferice.

7

                                                           Stuc( Potlogi)

Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decoraţia din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental.

8

 Palatul Mogoşoaia este cel mai reprezentativ, şi a fost construit în anul 1702. Acesta este proiectat pe trei niveluri, un beci monumental, boltit şi prevăzut cu un stâlp central de susţinere. Caracteristice perioadei brâncoveneşti sunt picturile murale care împodobesc pereţii încăperilor interioare, alături de pietrăria lucrată cu o atenţie deosebită de mari maeştrii, care pavau podelele loggiilor şi foişoarelor (elemente preluate din arhitectura Renaşterii, caracterizate de un aer sofisticat şi bine-ordonat, dar mai ales monumentalitatea formelor care se impune de departe). În mijlocul faţadei principale se află un foişor monumental, iar accesul la acesta se face printr-o scară exterioară ce porneşte din curte. Foişorul e sprijinit pe coloane de piatră cu capitel compozit, balustradele sunt decorate cu vrejuri de acant, iar interiorul dezvoltă o reţea de motive persane. Influenţa renascentină se simte atât în alegerea locului pentru construcţia palatului, fiind poziţionat pe malul unei ape, iar faţada acestuia se oglindeşte în apă, accentuând imagini vizuale impresionante; cât şi în armonia proporţiilor, compoziţii arhitecturale perfect echilibrate, şi ordonarea riguroasa a ritmurilor. Faptul că este înconjurat de un zid masiv, iar intrarea se face printr-o poartă flancată de un turn; colonada ce susţine arcadele trilobate din piatră, cu capitel compozit specifice Istambulului, indică influenţele ce pătrund în ideile compozite brâncoveneşti.

Al doilea monument ce se impune şi azi, de asemenea caracteristic stilului brâncovenesc, este Palatul Potlogi, care se află în judeţul Dâmboviţa, şi a fost construit de Constantin Brâncoveanu în anul 1698, pe locul unei curţi boiereşti. Apariţia palatului este una severă la prima vedere, lipsită de podoabe şi cu un cadru fără frumuseţe. Pivniţa boltită pe care a fost ridicata clădirea, ocupă aproape întregul parter. Un element comun între cele două palate ar fi foişorul deschis pe coloane din piatră din curte, prevăzut cu balustradă de piatră împodobită cu traforuri, şi scară exterioară. Pe faţada opusă curţii, se află o loggie cu patru arcade sprijinite pe coloane masive de cărămidă, iar la etaj se află altă loggie trilobată, sustinută de coloane de piatră, a căror capitel este decorat cu mici volute şi frunze de acant. Încăperile de la etaj, dormitoare, săli de recepţie, acoperite de bolţi mănăstireşti, sunt înalte şi bine aerisite şi luminate. Tehnica predominantă de împodobire a pereţilor este numită “stuc”, care are rolul de a reliefa verticalitatea, iar elementele decorative alese sunt în principal flori, de inspiraţie persană. Amestecul de ipsos şi mortar cu clei sau gelatină, după uscare şi lustruire capătă un aspect de marmură. Tehnica preluată din arhitectura levantină, orientală şi persană, era distribuită atât la interioare pentru a decora ancadramentele ferestrelor, cât şi la picioarele arcadelor, şi în jurul ancadramentelor; şi se păstrează originală până azi. Latura nordică a palatului avea deschidere spre malul unui eleşteu, azi colmatat, care asigura un spaţiu de respiraţie împreună cu grădinile dimprejur.

11

Catedrala Patriarhiei din Bucureşti (1656-1685) reprezintă faza   premergătoare stilului brâncovenesc din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino.

12

A fost ridicată intre anii 1656 şi 1658 de către Şerban Basarab. Ulterior, s-au făcut lucrări de extindere. Este o copie a bisericii din Curtea de Argeş, turlele fiind asemănătoare cu biserica lui Neagoe Basarab. În prezent construcţia nu mai păstrează forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări şi ajustări.

Biserica Fundenii Doamnei (1699) în Bucureşti

13

Deşi construită în epoca de înflorire a stilului brâncovenesc, ctitoria spătarului Mihai Cantacuzino, terminată la 1 mai 1699, prezintă alte trăsături decât monumentele epocii. În primul rând, edificiul este mai puţin lung ca de obicei, iar turla de pe naos, lipsită de postament, pare scundă. Biserica de plan triconc are pronaosul încununat de un turn-clopotniţă. Pridvorul de proporţii zvelte este susţinut de coloane de piatră decorate cu vrejuri, portalul dovedeşte influenţe baroce. Remarcabil este decorul neobişnuit al faţadelor, care include motive ornamentale în stuc preluate din miniatura persană: măsuţe cu vaze de flori, chiparoşi, havuzuri, palate, ramuri înmănunchiate de lămâi. Atelierul care a efectuat aceste lucrări a contribuit probabil şi la decorarea interiorului palatului brâncovenesc de la Potlogi.

Mănăstirea Horezu

15

 

Aici se află cel mai vast ansamblu de arhitectură monastică din Ţara Românească construit între 1690-1697.Faţadele tencuite sunt decorate cu arcaturi, cele din registrul superior având centrul marcat de un element circular, ca o cunună. Elementele florale în culori vii dau culoare numeroaselor scene biblice din biserică. Pentru construirea complexului Brâncoveanu a apelat la cei mai pricepuţi maiştrii: Manole, Caragea, Istrate, impunăndu-le să creeze un stil românesc.Fresca de la Horezu este unică în tot spaţiul răsăritean pentru ca îmbină foarte bine iconografia religioasă şi compoziţia cu caracter laic.Un proiect revoluţionar pentru artele româneşti prin dimensiunile ei impozante şi mai ales prin concepţia unitara.

Biserica Colţea

16

Ctitoria lui Mihail Cantacuzino din anul 1702,distingându-se prin decorul de piatra sculptata cu elemente figurative la portal şi capitelurile coloanelor pe care se sprijină pridvorul.

Mănăstirea Govora cu bogaţia sa decorativă, cu o dantelă de piatra, este o construcţie reprezentativă pentru implicarea stilului brâncovenesc în arhitectura religioasă. Ansamblu cuprinde o mănăstire şi o curte administrativă, iniţiate în timpul lui Brâncoveanu dar completate de-a lungul secolelor.În biserică se păstrează picture originală,afumtă de lumânari, pictură aparţinând unui specialist ale acelor vremuri,pictorul Pârvu Mutu.

17

 

 Biserica Stavropoleos (1724-1730) în Bucureşti

Este o biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc, în centrul Bucureştilor.

Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin „Oraşul Crucii”. Biserica a fost înălţată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae  Mavrocordat., de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas. Hanul şi anexele mănăstirii au fost demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au şubrezit turla până la cădere. Picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea. În prezent din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcţie de la începutul secolului al XX-lea, care adăposteşte o bibliotecă, o sală de conferinţe şi o colecţie de icoane vechi (începutul sec. al XVIII-lea) şi obiecte de cult, precum şi fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului communist. Clădirea cea nouă a fost construită după planurile arhitectului Ion Mincu.

18

Mănăstirea Antim (1713-1715), Bucureşti

Mănăstirea Antim din municipiul Bucureşti, ctitorită de marele ierarh Antim Ivireanul, a fost ridicată în perioada anilor 1713 – 1715 pe locul unde era o veche biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae. Biserica este singura ridicată în sec al XVIII-lea cu planul în formă treflată; ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate în piatră; rozete mari şi bogate, pridvorul este deschis cu portal monumental, capitelurile şi piedestalurile coloanelor sunt frumos ornamentate cu motive florale. Recunoaştem astfel stilul clasic brâncovenesc, cu o uşoară influenţă a barocului italian.

Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30 metri lungime şi 10 metri lăţime, naosul cu două ferestre la fiecare absidă amintind de structura vechilor biserici sârbeşti.Deasupra uşii de la intrare, sub pisanie, se află decoraţia sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, simbol al credinţei şi smereniei, încadrat de o cunună de lauri şi având în partea superioară o stea. Aceeaşi formă de melc a avut-o şi prima cheie a uşii bisericii, fierăria broaştei aflându-se din 1855 în Muzeul Naţional.

22

Mănăstirea Văcăreşti (1716-1722), Bucureşti, demolată între 1984 şi 1986

Mănăstirea Văcăreşti, cunoscută şi ca Închisoarea Văcăreşti, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716-1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din Bucureşti, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceauşescu.

Biserica Casin este construită, ca de altfel multe biserici din Romania, intr-un stil îmbinat între stilul brâncovenesc şi stilul bizantin.

Ca orice monument brâncovenesc la intrare se observă coloanele care caracterizează acest stil. Deoarece are puţin şi dintr-o basilică a stilului bizantin biserica Casin este foarte înaltă şi foarte spaţioasă.

Istoria Mânăstirii BrâncoveanuSâmbăta de Sus  începe în secolul al XVII-lea. Dacă la începutul secolului XVI avem mai multe mărturii indirecte despre existenţa mânăstirii prin menţionarea unor călugări de aici în diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor. Acesta, se spune că a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihastri de aici. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mânăstire.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania abia scăpase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat însă asupra punctului principal de rezistenţă, credinţa ortodoxă a românilor, urmărind-se, de fapt, deznaţionalizarea lor. Pentru întărirea şi salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizării, apărut prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat şi reorganizat vechea mânăstire ortodoxă din Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mânăstire mai mare cu viaţă de obşte (călugări care trăiesc, muncesc şi se roagă împreună), spre a da mărturie în timp despre unitatea de neam şi credinţă a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor. Tot aici, voievodul martir, înfiinţează o „Şcoală de grămătici”, un atelier de pictură în fresco şi o mică tipografie pe care le instalează în noua incintă, după modelul brâncovenesc folosit în toate ctitoriile domneşti.

Mănăstirea Cotroceni

Construirea ansamblului arhitectural Mănăstirea Cotroceni a început pe 26.05.1679 şi s-a terminat pe 24.08.1682, după cum este marcat pe ancadramentul uşii bisericii.

Incinta mănăstirii era de formă pătrată, un patrulater in mijlocul caruia se afla biserica – monument de referinta pentru arhitectura si arta romaneasca de la confluenta secolelor XVII si XVIII. Biserica avea ca lungime 31,5 m si o inaltime de 13,5 m. Pridvorul era sprijinit pe 10 coloane octogonale din piatra unite prin arce semicirculare. Biserica era inconjurata de un brau median sculptat, aflat la 2/3 din inaltimea locasului. Interiorul era dominat de 12 colane de piata sculptata, care se aflau in pridvor si pe care se sprijinea o cupola. Iconostasul din lemn avea o bogata ornamentatie sculptata si aurita, care incadra icoanele împaratesti. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu.

Biserici construite în stilul brâncovenesc: Biserica Sf. Treime, din  Afumaţi, Ilfov, construită de stolnicul Constantin Cantacuzino (1696), Mănăstire de stil brâncovenesc Aninoasa, jud. Arges  (1729-1730), Biserica fostei manastiri din Baia de Arama, jud. Mehedinţi , 1699. Ctitor Milco Baiasul, Biserica Tuturor Sfinţilor din Baia de Fier, jud. Gorj  este ctitoria egumenului Dionisie Balacescu de la Hurez (1748-1749),

Acestor clădiri reprezentative li se adaugă şi altele, aparţinând boierilor sau oamenilor înstăriţi, dar nu numai. Unele conace boiereşti s-au păstrat până azi, la fel ca şi casa banului Cornea Brăiloiu din Vadeni şi a Glogovenilor din Glogova, ce datează din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Casa Baniei din Craiova, jud. Dolj , Conacul Drugănescu din Floreşti-Stoeneşti, jud. Giurgiu, secolul al XVIII-lea, exemplu de arhitectură civilă post-brâncovenească cu loggie – element de inspiraţie italiană, alături de boltiri şi foişorul sprijinit pe stâlpi, care costituie elementul principal de compoziţie în faţadă.

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web