Stupul orizontal (STAS 4170/1976)

in Agronomie

Este alcătuit din următoarele componente:

– fundul (soclul);

– corpul cu 20 de rame şi două diafragme;

– capacul.

A. Fundul (soclul) este fix, nedemontabil. La partea inferioară este prevăzut cu două stinghii transversale care-i conferă rezistenţă şi servesc provizoriu ca înălţătoare ale stupului faţă de sol.

 

B. Corpul este îmbinat de soclu şi are forma unei cutii paralelipipedice cu pereţi din cherestea de răşinoase cu grosimea de 24 mm. Pe partea exterioară a pereţilor laterali se găsesc două mânere metalice mobile necesare pe timpul manevrării stupilor. Peretele frontal, la partea inferioară, este prevăzut cu două deschideri numite urdinişuri. Dimensionarea urdinişului, în funcţie de nevoi, se realizează cu ajutorul unei şipci din lemn numite bloc pentru urdiniş. Inferior fiecărui urdiniş se găseşte câte o scândură de zbor prinsă în balamale de corpul stupului. Această scândură de zbor facilitează circulaţia albinelor prin urdiniş, iar în timpul transportului serveşte la închiderea totală a acestuia.

În interior, la partea superioară a pereţilor, anterior şi posterior, se găsesc câte două falţuri (cute, încreţituri utilizate pentru îmbinări), unul căptuşit cu tablă, pentru sprijinirea ramelor, iar celălalt imediat superior pentru sprijinirea scândurelelor podişorului.

 

C. Capacul este rabatabil, îmbracă marginea superioară a corpului, sprijinindu-se pe un brâu din scândură la partea superioară.

Partea superioară este plană, acoperită cu tablă galvanizată pentru a proteja stupul de intemperii. Părţile laterale ale capacului sunt prevăzute cu două fante longitudinale lungi de 380 mm şi înalte de 30 mm, prevăzute cu clapete de scândură şi sită metalică. Aceste deschideri servesc la ventilaţie pe timpul transportului sau în lunile de vară cu temperaturi prea ridicate. Plasa oblică are rolul de a împiedica aglomerarea albinelor la deschiderile de ventilaţie şi obturarea acestora.

Între scândurelele podişorului, plasele de sârmă laterale şi plafonul capacului se realizează un spaţiu de refugiu, necesar albinelor pe timpul transportului, iar în timpul iernii acest spaţiu serveşte la amplasarea materialelor de protejare termică.

 

Stupul orizontal mai prezintă două diafragme prevăzute cu umeraşe cu ajutorul cărora se sprijină pe falţuri, ca şi ramele. O diafragmă este de dimensiuni mai mari şi asigură separarea etanşă a celor două compartimente pe care le delimitează. Datorită rolului său, mai poartă denumirea şi de perete despărţitor, servind la delimitarea a două familii întreţinute în acelaşi stup.

O a doua diafragmă va avea rolul de a delimita spaţiul utilizat de cel neutilizat, la lărgirea sau reducerea cuibului, asigurând menţinerea regimului termic la nivelul acestuia.

 

Podişorul este alcătuit din 6 scândurele cu dimensiunile de 484 x 130 x 10 mm, care se sprijină pe falţurile superioare, având rolul de a acoperi cuibul la partea superioară, menţinând mai bine căldura. În spaţiul creat între partea inferioară a podişorului şi spetezele superioare ale ramelor, în timpul iernii, se amplasează rezervele de hrană, iar între partea superioară a podişorului şi capacul stupului se realizează un spaţiu, în care, pe timpul iernii, se pun materialele de protejare termică.

 

Ramele sunt confecţionate din cherestea de esenţă moale, având formă dreptunghiulară. Speteaza superioară este mai lungă, formând „umeraşele” cu care ramele se sprijină pe falţurile acoperite cu tablă ale corpului. Spetezele laterale sunt mai late în partea superioară, formând „distanţatoarele”, cu rolul de a asigura distanţa optimă dintre rame. Mărimea distanţatorului pe o parte a ramei este de 6 mm, astfel încât împreună cu distanţatorul părţii laterale a ramei vecine asigură distanţa optimă de 12-12,5 mm între doi faguri alăturaţi.

Distanţele dintre rame şi pereţii stupului trebuie să fie următoarele:

– distanţa dintre spetezele superioare ale ramelor şi scândurelele podişorului de 10 mm;

– distanţa dintre spetezele laterale ale ramelor şi pereţii laterali ai stupului de 7,5-8 mm;

– distanţa dintre spetezele inferioare şi soclu să fie de 10-20 mm.

 

Dispozitivul pentru fixarea ramelor pe timpul transportului se compune dintr-o bară de fixare cu secţiunea de 50 x 40 mm şi lungimea de 778 mm şi din două stinghii cu secţiunea de 10×10 mm. Acestea din urmă se poziţionează lateral, pe ambele părţi, de-a lungul stupului, deasupra ramelor, peste care, central se aşează scândurele podişorului, suprapuse câte două. Bara se suprapune peste acestea şi se fixează la capete, presând astfel podişorul şi ramele.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play