Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tag archive

ADN

Caz incredibil! Fiica lor i-a anunţat că şi-a făcut o nouă prietenă la şcoală. Cand au văzut-o, părinţii au ÎNCREMENIT. Misterul vechi de 17 ani a fost rezolvat

in Extern by

O femeie din Africa de Sud, care in urma cu 17 ani a furat din maternitate o fetita de trei zile si a crescut-o ca pe fiica sa de atunci a fost condamnata, ieri, la 10 ani de inchisoare pentru rapire, dupa ce parintii naturali ai copilului au reusit sa dovedeasca faptul ca fata le apartine.

Adolescenta a fost data de tribunal in ingrijire familiei naturale, insa a refuzat sa stea cu parintii biologici, afirmand ca nu o recunoaste ca mama decat pe femeia care a rapit-o, anunță bzi.ro.

Celeste Nurse s-a trezit fara fiica sa, in maternitate, la trei zile dupa ce ii daduse nastere, in 1997. Femeia, care atunci avea 18 ani, adormise cu copilul la piept, moment in care acesta fusese furat. Familia Nurse nu a renuntat de atunci la ideea de a-si gasi fiica, serbandu-i, in absenta, ziua de nastere in fiecare an. Cuplul si-a redescoperit fiica, intamplator, in februarie 2015. Familia Nurse mai facuse o fata, la scurt timp dupa ce prima a fost rapita. Ajunsa la liceu, a doua fiica a legat o prietenie cu o alta fata, care avea sa se dovedeasca a fi sora ei mai mare. De altfel, asemanarea dintre cele doua a fost imediat remarcata de colegi, cele doua surori devenind cele mai bune prietene. Pentru a cunoaste amica fiicei lor, familia Nurse a organizat o iesire la un restaurant. La vederea adolescentei si a asemanarii izbitoare cu cea de-a doua lor fiica, sotii au intuit ca este copilul lor rapit, anuntand autoritatile. Sotii Nurse au reusit sa obtina in instanta intocmirea unui test ADN care a confirmat ca adolescenta, pe care acestia doreau sa o boteze Zephany, este fiica lor. In procesul care a urmat, instanta a stabilit ca femeia care a rapit-o pe Zephany, al caui nume nu a fost dezvaluit, fusese vazuta deseori vizitand maternitati inainte ca rapirea sa aiba loc. In timpul procesului, femeia care a crescut-o pe Zephany, acum de 52 de ani, a afirmat ca nu ea a fost autoarea rapirii, ci a primit copilul de la o femeie care o ajutase inainte cu niste tratamente pentru fertilitate. Rapitoarea avusese mai multe sarcini ratate, inainte de 1997. Tribunalul a stabilit ca povestea femeii nu este una credibila, dand custodia lui Zephany parintilor naturali inainte ca aceasta sa fie condamnata la 10 ani pentru rapire. Zephany a refuzat sa stea cu parintii biologici, insa, mutandu-se inapoi in casa femeii care a crescut-o. Tatal ei biologic a admis, la randul sau, ca tot procesul l-a afectat foarte tare, insa a adaugat ca spera sa poata cladi o relatie cu fiica sa, in viitor.

Rapirile copiilor din maternitate nu sunt o raritate in Africa de Sud, la fel ca si traficul de minori. In mai, un alt caz facea valva in aceasta tara. O mama de 19 ani isi scosese copilul la vanzare, pe un site de anunturi, pentru echivalentul a 250 de euro

Desi a luat in considerare sentimentele adolescentei pentru femeia care a rapit si crescut-o, judecatorul a considerat ca infractiunea a fost prea grava pentru a nu fi pedepsita cu inchisoarea.

Sursa: a1.ro

Triburile din pacific au în ADN urmele unei rase umane necunoscute

in Curiozitati by

Oamenii care trăiesc în regiunea de sud a Pacificului, în apropierea coastelor Australiei, sunt diferiți din punct de vedere al ADN-ului față de restul populației globului. Potrivit unui nou model genetic, aceștia prezintă în compoziția ADN-ului mai mult decât urmele lăsate de omul de neanderthal sau omul denisovan, două rase ale căror gene sunt prezente în ADN-ul uman.

„Ne lipsește o populație sau am interpretat greșit ceva despre relațiile acestor specii”, a declarat Ryan Bohlender, genetician la Universitatea din Texas. Bohlender împreună cu echipa sa au investigat procentajele ADN-ului hominid pe care îl avem și au descoperit un amestec al omului din neanderthal și al cel denisovan la baza construcției noastre din punct de vedere genetic.

imag

Potrivit acestuia, acum 60.000-100.000 de ani, strămoșul nostru a migrat din Africa și a intrat în contact cu alte specii hominide din Eurasia. Acest contact a lăsat o urmă în ADN ce poate fi observată și astăzi în cazul europenilor și asiaticilor. Însă analizele genetice efectuate pe persoane care trăiesc în Melanezia (Vanuatu, Insulele Solomon, Fiji, Papua New Guinea, Noua Caledonie, insula Maluku) prezinte și urmele unei a treia specii preistorice, distincte de celelalte două și neindentificată încă.

Una dintre cele mai plauzibile explicații ar fi că strămoșul omului ajuns aici a întâlnit un alt grup de hominizi cu care a relaționat. Mai mult, cercetările asupra ADN-ului indică faptul că cea de a treia specie care a contribuit la dezvoltarea omului modern în regiune ar fi dispărut în urmă cu cel puțin 440.000 de ani. Ryan Bohlender consideră că acestă specie nu era diferită mult față de denisovani, însă îndeajuns cât să ne pună astăzi în fața acestui mister.

Omul de Denisova sau denisovanii au fost o specie de hominid ale cărui urme au fost descoperite în peștera Denisova din Munții Altai. Era o rudă apropiată a omului de Neanderthal și ar fi dispărut în urmă cu 30.000 de ani.

Sursa: cunoastelumea.ro

trib-620x264

Cercetătorii au elucidat misterul creaturii extraterestre ”Ata” găsită în Chile. A fost ”aproape un om”

in Curiozitati/Evenimente/Extern/Stiri online by

Un tânăr pe nume Oscar Muñoz a făcut o descoperire monumentală în anul 2003. O creatură de 15 centimetri, care părea să aibă trăsături de extraterestru, a fost găsită pe câmpurile localității Noria din Chile. După ani de cercetări, specialiștii au stabilit că extraterestrul a fost ”aproape un om”.

Studiile asupra creaturii au fost demarate destul de târziu, dat fiind faptul că inițial s-a crezut că este vorba de o invenție, ba chiar de creația unui artist amator să șocheze lumea. Specialiștii au avut însă o surpriză. O echipă de științifici din cadrul Universității Stanford a analizat corpul de doar 15 centimetri pornind de la ideea că ar putea fi un făt nedezvoltat.ata2

Potrivit upsocl.com, în urma analizelor s-a dovedit că 91% din corpul creaturii botezată ”Ata”, conține ADN uman, restul fiind material genetic neidentificat deocamdată. Mai mult decât atât, creatura avea dinții și oasele dezvoltate asemeni unui copil de 6 ani, ceea ce a lansat ipoteza că ar putea fi un om cu probleme de nanism, deși nu există indicii medicale reale care să confirme acest lucru. ata

O altă concluzie a profesioniștilor este că Ata se aseamănă extrem de mult cu un cimpanzeu, și ar putea fi un făt născut prematur sau avortat de o femelă. Dincolo de cercetarea științifică, oamenii locului, unde a fost găsită creatura, sunt de părere că zona lor a fost vizitată de extratereștrii și au lăsat dovezi în urma lor.

Patronul Hexi Pharma i-a scris un SMS soției cu puțin timp înainte să moară

in Evenimente/Stiri online by

Ancheta în cazul accidentului lui Dan Condrea scoate la iveală dovezi că patronul Hexi Pharma ar fi luat decizia să se sinucidă. Procurorii au găsit în telefonul soției, Uliana Ochinciuc, o convorbire prin sms în care bărbatul întrebat ce face și unde se află a răspuns scurt: ”Meditez”. Ultimul mesaj este de la soție, care îl atenționează pe Dan Condrea să fie atent și să nu facă o prostie.

Parchetul General a anunțat că testele ADN efectuate e cadavrul găsit la locul accidentul, confirmă că șoferul autoturismului era Dan Condrea. „Urmele de culoare brun roşcat şi ţesut descoperite pe elementele de caroserie, cu prilejul cercetărilor la faţa locului, prezintă un profil genetic identic cu probele biologice prelevate de la cadavru. Profilul genetic respectiv aparţine unui bărbat care este tatăl biologic al minorului C.D., cu indice de paternitate 5.580.000„, anunță Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-un comunicat de presă.

De asemeni, procurorii mai precizează că în ziua accidentului patronul Hexi Pharma ar fi făcut 13 drumuri dus-întors pe traseul Buftea-Corbeanca. „Autoturismul implicat în accidentul mai sus menţionat a fost surprins de o cameră de supraveghere stradală amplasată în Buftea, efectuând mai multe deplasări pe traseul Buftea – Corbeanca, tur şi retur, însumând 13 deplasări în intervalul orar 17:31 – 18:38, ultima deplasare fiind dinspre Buftea spre Corbeanca„, au precizat procurorii.

Burgeri cu ADN uman

in Evenimente/Extern/Stiri online by

Un studiu efectuat în Statele Unite pe 258 de burgeri, de către Clear Labs, a scos la iveală detalii halucinante. Pe lângă burgeri vegetarieni în care s-a găsit carne, în trei cazuri s-a găsit ADN de șobolan, iar într-un burger a fost depistat ADN uman. Potrivit independent.co.uk, specialiștii explică că ADN-ul uman găsit poate rezulta de la un fir de păr, unghii sau piele.

De asemeni, studiul a arătat că un burger de fasole neagră nu conținea deloc acest ingredient, conținutul mâncării nu este corect specificat pe etichetă și nici caloriile. S-a apreciat că un burger are cu 100 de calorii mai mult decât știe consumatorul.

Specialiștii atrag atenția că astfel de preparate sunt purtătoare de bacterii periculoase, care pot provoca boli grave cum ar fi tuberculoza.

DE CE UNII FUMATORI AU PLAMANII LA FEL DE SANATOSI CA AI NEFUMATORILOR

in Sanatate by

Misterul din spatele faptului ca anumite persoane par sa aiba plamani sanatosi la varsta a treia, in ciuda faptului ca au fumat aproape intreaga lor viata adulta, a fost descifrat de cercetatorii din Marea Britanie, informeaza bbc.com.

Studiul, realizat pe un esantion de peste 50.000 de persoane, a aratat faptul ca anumite mutatii favorabile se produc la nivelul ADN-ului unora dintre fumatori pentru a stimula functionarea plamanilor, mascand astfel impactul negativ al fumatului.

fumatori

Cercetatorii de la Medical Research Council spun ca aceasta descoperire ar putea duce la dezvoltarea unor noi medicamente care ar putea sa amelioreze functionarea plamanilor, scrie doctorulzilei.

Insa refuzul de a fuma reprezinta intotdeauna cea mai buna optiune, au adaugat autorii studiului.

Multi dintre fumatori – insa nu toti – dezvolta boli pulmonare. Insa aceleasi boli sunt dezvoltate si de anumite persoane care nu au fumat niciodata.

Cercetatorii britanici au analizat o cantitate uriasa de date genetice de la voluntarii care au participat la proiectul stiintific Biobank.

Savantii au analizat in special cazurile de bronhopneumopatie obstructiva cronica (COPD), o afectiune care duce la tulburari respiratorii, tuse si infectii pulmonare repetate.

Boala afecteaza 3 milioane de persoane in Marea Britanie si include afectiuni precum bronsita si emfizem pulmonar.

Comparand datele medicale ale fumatorilor, ale nefumatorilor, ale bolnavilor cu COPD si ale voluntarilor sanatosi, cercetatorii britanici au descoperit ca anumite fragmente din ADN-ul uman reduc riscul de COPD.

Asadar, fumatorii cu “gene bune” au un risc mai mic de COPD decat cei cu “gene proaste”.

Profesorul Martin Tobin, cercetator la Universitatea Leicester, participant la acest studiu, spune ca genele par sa influenteze felul in care plamanii cresc si felul in care aceste organe raspund in cazul unor vatamari.

Noi metode de diagnostic şi de cercetare

in Biologie/Enciclopedie by

Domenii de aplicare si interes ale recombinarilor genetice si noi metode de diagnostic şi de cercetare:

Tehnicile de recombinare genetică oferă noi posibilităţi de diagnostic medical. Într-adevăr, infime cantităţi de ADN şi ARN virale pot fi izolate, compoziţia lor şi secvenţa lor nucleotidică pot fi determinate şi replicarea lor realizată. Aceste date relative la acizii nucleici ar permite aşadar să distingem diferite categorii de virusuri şi aceste tehnici ar deveni unelte preţioase în epidemiologie şi în stabilirea diagnosticelor medicale.

Aceste tehnici şi în general cele relative la sinteza acizilor nucleici îşi dau şi ele concursul la metodele de cercetare ale funcţiilor cerebrale la nivel molecular. Astfel a fost pusă în evidenţă prezenţa hormonilor polipeptidici în creier, după care s-a demonstrat, în mai multe laboratoare, că antiserurile preparate vis-a-vis de aceşti hormoni se fixau pe anumite zone ale creierului.

Este posibil să fie sintetizate molecule de ADN-copie, ale căror secvenţe nucleotidice corespund celei a aminoacizilor hormonilor polipeptidici, apoi aceşti ADN să fie puşi în prezenţa unor celule nervoase care ar putea să sintetizeze aceşti hormoni; această hibridare între ADN-ul copie şi ARN-ul mesager va fi cu atât mai puternică cu cât similitudinea va fi mai mare între hormonii cercetaţi şi substanţele sintetizate în celulele nervoase.

Secvenţa nucleotidică a unor ARN-mesageri va putea fi după aceea analizată în aşa fel încât să se poată stabili eventuale diferenţe între hormonii polipeptidici cunoscuţi şi substanţele sintetizate de neuroni.

Un asemenea mod de abordare este mult mai rapid decât metodele imunologice clasice, care constau mai întâi în purificarea hormonilor polipeptidici, apoi în prepararea anticorpilor corespunzători, care sunt, după aceea, testaţi pe creier sau pe celulele nervoase.

Biomateriale

Protezele şi dispozitivele de sprijin, destinate să înlocuiască părţi deficiente ale organismului, sau să remedieze disfuncţionarea lor, au fost realizate cu ajutorul polimerilor (poliesteri, siliconi, polimetacrilamida de metil, polietilena), al aliajelor metalice (oţeluri inoxidabile, aliaj pe bază de crom, cobalt şi molibden, titan şi aliaje pe bază de titan), al ceramicilor (alumină densă, vitroceramici), al materialelor combinate (carbon-carbon, polimeri-fibre de grafit sau de sticlă).

La contactul cu aceste materiale diverse se produc reacţii ale ţesuturilor care fac necesară înlăturarea protezei. Pentru a evita aceste reacţii sau pentru a le atenua considerabil a fost creată a nouă categorie de materiale, biomaterialele.

Este vorba de materialele biocompatibile, destinate “să lucreze sub constrângere biologică” (Jozefonvicz şi Jozefonwicz, 1982) şi prin aceasta adaptate diverselor aplicaţii. Piaţa biomaterialelor este caracterizată printr-o dezvoltare rapidă: 20% pe an în Franţa, de exemplu, cu o cifră de afaceri estimată la 500 000 000 de franci în 1978 (Jozefonvicz şi Jozefonwicz, 1982).

În domeniul chirurgiei cardiovasculare, cercetările asupra biomaterialelor se orientează către descoperirea de noi mijloace pentru obţinerea unor suprafeţe de polimeri anticoagulante, de exemplu: poliesterul, polietilena, polizaharidele, pentru realizarea unor înlocuitori având proprietăţile anticoagualante ale heparinei. Obţinându-se în felul acesta tuburi de diametru foarte mic, ele vor putea fi utilizate ca punţi coronariene pentru tratarea cu mai mult succes a infarctului de miocard.

Folosirea aliajelor metalice în protezele articulaţiilor creează probleme, deoarece proprietăţile lor mecanice şi cele ale osului sunt foarte diferite. Ceramicile, mai ale aluminele arse posedă, în schimb, o biocompatibilitate excelentă, o mare rezistenţă la uzură, dar fragilitatea lor la şoc este ridicată.

Biomateriale cu structura chimică învecinată celei a osului, derivate din fosfaţi de calciu, hidroxiapatitele, oferă avantajul că pot fi colonizate de celule osoase din cauza structurii lor poroase şi a analogiei chimice cu ţesutul osos. Din 1974, au început să se fabrice compuşi, pe bază de hidroxiapatite, de fosfoaluminaţi de calciu şi de fluoroapatite (Jozefonvicz şi Jozefonwicz, 1982).

Fibrele pe baza compuşilor carbon-carbon, epoxi-carbon, polimeri biodegradabili-fibre de carbon sunt chemate să joace un rol important în elaborarea protezelor de tendoane şi ligamente. Utilizarea polimerilor biodegradabili (copolimeri ai acidului lactic) ar prezenta avantajul evitării reintervenţiei chirurgicale necesare pentru scoaterea plăcilor de imobilizare puse la o primă intervenţie.

Tot biomateriale noi au făcut posibilă producerea lentilelor de contact fine, flexibile şi suple; este vorba de geluri macromoleculare, al căror conţinut de apă depăşeşte 80%, ceea ce asigură o bună difuziune a oxigenului şi anhidridă carbonice.

În S.U.A., Europa şi Asia se întreprind cercetări active asupra înlocuitorilor sângelui: elaborarea unor “celule artificiale” constituite din hemoglobină microîncapsulate în polimeri sintetici; transportori de oxigen pe bază de fluorocarboni; gelatine şi dextrani utilizate ca substituit al plasmei sangvine.

Dar aceşti produşi nu sunt întotdeauna bine toleraţi şi, de aceea, se intenţionează să se sintetizeze polimeri solubili uşor biodegradabili, după exemplul copolimerilor de acid glicolic şi de acid lactic, utilizaţi pentru efectuarea unor suturi profunde care pot fi bioresorbite în locul catgului.

Toate aceste cercetări asupra biomaterialelor necesită colaborarea specialiştilor şi tehnicienilor care aparţin unor discipline diferite; tehnicile de recombinare genetică şi unele procedee biotehnologice pot modifica într-un mod determinant acest domeniu important prin consecinţele lui economice, sociale şi umane. Aceste cercetări sunt legate de ansamblul cercetărilor şi realizărilor care au dat naştere ingineriei biologice şi medicale, suport tehnologic indispensabil progreselor medicinei.

Aceste diverse aplicaţii contribuie la profunda schimbare a medicinei, care nu mai este “arta” de a depista şi de a vindeca o boală, ci care se orientează din ce în ce mai mult către prevenirea acesteia, beneficiind de rezultatele cercetărilor biologice legate de apariţia şi dezvoltarea unor anomalii.

În acest fel descoperirile relative la existenţa în organismul uman însuşi a unui arsenal terapeutic de o mare diversitate şi de o extraordinară precizie – cuprinzând anxioliticele, endorfinele, hormonii şi sistemul imunitar – orientează terapeutica pe calea “naturală” care constă în compensarea cu ajutorul acestor substanţe de origine umană a deficienţelor de producere sau de receptare ce explică multe stări patologice.

O astfel de farmacologie naturală se deosebeşte de cea care recurge la produse de origine vegetală, dintre care unele sunt, la urma urmelor, foarte toxice. Ea constă într-adevăr în administrarea, stimularea sau, dimpotrivă, inhibarea hormonilor, enzimelor, mediatorilor chimici, care sunt indispensabile funcţionării organismului şi ale căror defecte ori dezechilibre sunt răspunzătoare de stările fiziologice deviante şi de incidenţa unui mare număr de maladii.

În acest domeniu, contribuţia tehnicilor de recombinare genetică este importantă în măsura în care ele fac posibilă sintetizarea acestor hormoni, acestor mediatori sau acestor factori responsabili ai apărării naturale a organismului, cu ajutorul microbilor sau culturilor de celule, evitându-se astfel să se facă apel la sinteze chimice complexe şi costisitoare.

Bibliografie: “Biotehnologiile – sfidare si promisiuni” Albert Sasson

ADN-ul

in Biologie by

Acidul deoxiribonucleic (ADN pe scurt) este materialul genetic al organismelor celulare si al celor mai multi virusi. ADN-ul poarta informatiile necesare sintetizarii directe a proteinelor si pentru replicare. Sinteza proteinelor este producerea de proteine necesare celulei sau virusilor pentru activitatiile acestora sau pentru dezvoltare.

Replicarea este procesul prin care ADN-ul se copiaza pe sine insusi pentru fiecare celula descendenta sau virus, pasADN informatii despre sinteza proteinelor. In cele mai multe organisme celulare ADN-ul este organizat ca si cromozomi localizati in nucleul celulei.

Structura

O molecula de ADN consta in doua “lanturi”, compuse dintr-un numar mare de compusi chimici , numiti nucleotide, prinse impreuna pentru a forma un lant. Aceste lanturi sunt aranjate ca si cum ar fi fost intoarse unul peste altul.

Fiecare nucleotida consta din 3 unitati: o molecula de zahar, un grup de fosfati si unul sau patru compusi diferiti ce contin baze.

Nucleotidele dintr-un brat al lantului sunt intr-o asociere specifica cu nucleotidele corespunzatoare din celalalt brat al lantului ADN.

In anul 1953 biochimistul american James D.Watson si britanicul biofizican Francis Crick au publicat prima descriere a structurii ADN-ului. Modelul lor s-a dovedit atat de important pentru intelegerea sintezei ADN-ului incat in 1962 au primit premiul Nobel pentru medicina.

adn

Sinteza proteinelor

ADN-ul poarta instructiunile pentru producerea de proteine. O proteina este compusa din molecule mai mici numiti amino-acizi si structura si functia proteinei este determinata de secventa amino-acizilor sai. Secventa amino-acizilor este la randul ei determinata de secventa bazelor nucleotide in ADN.

O secventa de trei baze nucleotide, numite un triplet, este codul genetic care specifica un anumit amino-acid. De exemplu, un triplet GAC (guanina, adeina si citosina) este codul genetic pentru amino-acidul leucina iar un triplet de CAG (citosina, adeina si guanina) este codul genetic pentru amino-acidul valina.

Un brat al lantului ADN al moleculei contine informatia necesara productiei unei anumite secventa de amino-acid. Celalalt brat ajuta in replicare.

O gena este o secventa de nucleotide de ADN care specifica ordinea amino-acizilor intr-o proteina prin intermediul unei molecule de ARN. Sustragand o nucleotida de ADN si inlocuind-o cu alta continand ADN alta baza cauzeaza ca toate celulele sau virusii sa aiba versiunea alterata in secventa de nucleotide de baza. O astfel de schimbare in ADN se numeste o mutatie.

Cele mai multe mutatii au loc ca urmare a erorilor in procesul de replicare. Expunerea de celule sau virusi la radiatii sau chimicale maresc sansa de producere a mutatiilor.

Replicarea

In cele mai multe organisme celulare replicarea ADN-ului moleculei ia loc in nucleul celulei si se intampla chiar inainte de diviziunea celulei. Replicarea incepe cu separarea celor doua lanturi de polinucleotide fiecare apoi comportandu-se ca un sablon pentru asamblarea noului lant complementar.

Cum vechiul lant se separa fiecare nucleotida din cele doua brate ale lantului atrage nucleotida complementara ei. Nucleotidele se leaga una de alta de catre legaturi de hidrogen pentru a forma bazele unei noi molecule de ADN.

Proceduri si instrumente

Cateva instrumente si proceduri au fost inventate pentru a studia si a manipula ADN-ul. Enzime specializate numite enzime restrictionate gasite in bacterii se comporta ca si niste foarfeci moleculare pentru a “taia” coloana vertrebrala a moleculelor de ADN.

Utilizarea acestor enzime si-a gasit intrebuintarea in ingeneria genetica in modul in care aceste enzime au fost folosite pentru a “taia” fragmente din molecule de ADN. Tehnologia consta in indepartarea unei gene specifice unui organism si implantarea acesteia intr-un alt organism.

Alta procedura pentru a lucra cu ADN-ul este procedura de reactie in lant de polimerizare. Aceasta procedura utilizeaza enzima de ADN pentru a face copii ale ADN-ului intr-un proces care se aseamana cu replicarea naturala a ADN-ului.

Amprenta ADN face posibila compararea unei mostre de ADN intr-o maniera similara celei folosite pentru compararea amprentelor degetelor. In aceasta procedura se folosesc enzime care “sparg” molecula de ADN in mai multe fragmente. Solutiile care contin aceste fragmente sunt plasate pe suprafete cu gel prin care trece un curent electric. Curentul electric determina fragmentele de ADN sa se miste prin gel.

Datorita faptului ca fragmentele mai mici se misca mai rapid decat cele mari procesul separa fragmentele in functie de marimea lor. Fragmentele sunt ulterior marcate cu probe si expuse unei raze X unde se formeaza amprenta ADN – un model caracteristic alcatuit din linii negre care identifica unic fiecare tip de ADN.

Aplicatii

Cercetarile despre ADN au avut un important impact asupra medicinii. Prin tehnologia recombinarii ADN-ului se pot modifica microorganisme in asa fel incat ele devin adevarate “fabrici” de produs largi cantitati de droguri folositoare in medicina.

Tehnologia este produsa pentru a produce insulina, drog folosit de diabetici sau interferon care este folosit de catre anumiti pacienti care sufera de cancer.

Studii asupra ADN-ului uman au scos la suprafata faptul ca anumite gene sunt asociate cu anumite boli cum ar fi cancerul la san.

Aceasta ii ajuta pe oamenii de stiinta pentru a diagnostica diferite boli si pentru a descoperi noi tratamente pentru a le combate.

De exemplu, medicii folosesc o noua tehnologie numita chimioplastie prin care se sintetizeaza o molecula continand atat ADN cat si ARN pentru a dezvolta un tratament pentru o forma de hemophilia.

In criminalistica ADN-ul este folosit pentru a cerceta indivizii care au comis crime.
ADN-ul din sperma, piele sau sange luate de la locul crimei poate fi comparat cu ADN-ul suspectului.

Tehnicile de manipulare a ADN-ului sunt folosite si in agricultura sau intr-o alta forma de inginerie numita inginerie genetica si biotehnologie.

Variante ale plantelor care au gene modificate pot da o productie mai mare sau pot fi mai rezistente.

Afla cat mai ai de trait conform „ceasului biologic”

in Sanatate by

La ora actuală, oamenii de ştiinţă pot determina cât timp mai ai de trăit doar analizându-ţi ADN-ul.

O echipă internaţională de cercetători a găsit o modalitate de a interpreta schimbările chimice care se produc în timpul vieţii. Aceştia au lucrat la un fel de „ceas biologic” care ajută la prezicerea duratei de viaţă a unui individ.

Se pare, astfel, că vârsta este mai mult decât un număr, iar data apariţiei pe lume din certificatul de naştere nu e nici pe departe atât de importantă ca vârsta întipărită în ADN-ul fiecăruia dintre noi. Pentru a calcula ceasul biologic al unui individ, cercetatorii au comparat varsta din buletin a unor voluntari cu varsta aratata de schimbarile chimice din ADN-ul lor, cunoscute sub numele de metilare. Acest proces nu determină modificări fizice la nivelul ADN-ului ci, mai degrabă, afectează modul în care anumite gene „se explimă”.

Sciece Blog menţionează că cei a căror vârstă biologică era mai mare decât adevărata lor vârstă erau predispuşi să moară mai repede decât cei a căror vârstă biologică şi reală erau la fel. Acelaşi proces a fost repetat în patru studii separate şi a inclus informaţii preluate de la peste 5.000 de persoane, de-a lungul a 14 ani.

Rezultatele au rămas aceleaşi chiar după ce factori precum fumatul, diabetul sau sănătatea inimii au fost luaţi în calcul.

În 2005, cea mai bătrână femei din lume de la acea dată, Hendrikje van Andel-Schipper, a murit la vârsta de 115 ani. Ea şi-a donat trupul ştiinţei, iar din analiza sângelui ei, cercetătorii au ajuns la concluzia că durata de viaţă a oamenilor este limitată de capacitatea celulelor stem de a se regenera. La sfârşitul vieţii, van Andel-Schipper mai avea în sânge leucocite provenite din doar două celule stem, ceea ce înseamnă că majoritatea celulelor stem cu care aceasta se născuse dispăruseră. Oamenii de ştiinţă au mai fost intrigaţi de încă un aspect cât priveşte sângele senioarei. Teleomerii erau într-o stare de uzură drastică. Telomerii, o regiune de ADN situată la capătul fiecărui cromozom liniar, sunt consideraţi ca un reper pentru identificarea vârstei biologice şi aproximarea speranţei de viaţă a oamenilor.

Interesant este că, din moment ce oamenii de ştiinţă ştiu ce anume provoacă moartea naturală pot cerceta noi piste pentru a inversa procesul.

Copil extrem de misterios, fara inimă și plămâni!

in Curiozitati by

Nepalul este un stat în sudul Asiei, în inima munților Himalaya, situat la cea mai mare altitudine. Nepalul a fost singurul regat hindus din lume. În timpul unei misiuni cu caracter științific în Nepal, doctorul Singh a avut ocazia de a studia un copil extrem de misterios. Aparent era un băiețel normal, dar când a fost supus unei examinări cu raze X, cercetătorul a descoperit cu surprindere că băiatul nu avea inimă și nici plămâni. În pieptul copilului era un organ mare, despre care doctorul Singh nu a știut ce să creadă.

Mama copilului era o tânără de 15 ani care a povestit că tatăl copilului este o ființă ciudată cu pielea palidă, tânăr și frumos, carea coborât din cer și apoi a urcat la cer. Doctorul Sinfh a încercat să ia copilul cu el, însă localnicii s-au opus, spunând că nu vor să-i supere pe cei din cer.
Ufologul John Coleman susține că extratereștrii sunt niște clone ce nu se pot reproduce ca oamenii, unele organe dispărând în timp. Ei nu au esofag, gura lor putând dizolvând lichid, fiind de fapt un fel de stomac.

În satele răsfirate pe versanțiimunților există multe povești conform cărora ființe venite din spațiu au legături intime cu fetele din zonă, însă rareori ele rămân gravide și dau naștere la prunci. Un caz ciudat s-a întâmplat și în Italia. Medicii care au asistat la nașterea unui bebeluș au constatat că acesta avea o inimă artificială.

Nimeni nu a putut explica cum se poate naște un copil cu o inimă mecanică. Inima artificială era de mărimea unei mingi de ping pong și îndeplinește toate funcțiile unei inimi normale. Doctor Benito de Mita nu poate explica cum funcționează mecanismul. Tehnologia actuală nu este atât de avansată, încât să poată realiza un mecanism asemănător.

Medicii și părinții au declarat că bebelușul este sănătos și se dezvoltă normal. Experimentele genetice făcute de extratereștrii nu sunt o noutate pentru oameni. Există mărturii și rapoarte despre inseminări artificiale, implanturi, răpiri. Un alt copil care a trăit sub supravegherea medicilor a fost Bir, o fetiță din Ungaria. Mama ei a povestit sub hipnoză că tatăl fetei este un extraterestru, care arăta ca un om pitic. Fetița reușise să se înțeleagă cu păsările și animalele. Inteligența fetiței este cu mult peste medie.

Astfel de copii aproape că nu există oficial, iar studierea lor se face în secret. Extratereștrii sunt creaturi în nuanțe cenușii verzui, capete mari alungite, corpuri semi-atrofe cu ochi mari şi negri. Cel mai faimos tip de extraterestru este micuțul cenușiu care este principalul suspect în cazul răpirilor. Ei sunt priviți ca fiind cercetători reci și cruzi care fac experimente pe oameni.

Unii cercetători susțin că specia lor este puternic atacată genetic, de aici cazurile de experiment, pe care le realizează pe pământeni. O altă specie de extratereștrii este cea a reptilienilor. Unii cercetători spun că Pământul ar fi aparținut acestora, alții susțin că aceștia sunt doar interesați de inseminările pe care le fac aici, pe Pământ.

Go to Top

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...