Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tag archive

boli de piele

Cele mai bune flori de leac!

in Sanatate by

Lacramioarele, tonic cardiac! Extractele din lacramioare au actiune cardio-tonica si diuretica. Efectele terapeutice sunt rapide, dar de scurta durata. Se utilizeaza sub forma de tinctura sau extract apos. Din ele se prepara si o solutie injectabila recomandata in insuficienta cardiaca. Atentie: din cauza toxicitatii pe care o pot avea daca sunt folosite experimental, se utilizeaza doar in preparate farmaceutice précis dozate!

Papadia, buna pentru ficat! Stimuleaza secretia biliara si evacuarea bilei. Are si actiune de purificare a organismului. Este indicate in afectiuni ale ficatului si biliare, retentie de lichide, tulburari digestive dureroase. Din planta intreaga, frunze si radacini, se prepara o infuzie din doua lingurite la o cana cu apa, din care se beau doua cani pe zi. Se mai poate face si un decoct concentrat prin fierberea a 10 minute a doua lingurite de planta la o cana cu apa. Se vor lua cate doua linguri la un interval de patru ore. Preparatele pe baza de papadie sunt contraindicate color care sufera de microcalculi ai colecistului si de ulcer. Respetand dozele recomandate, nu prezinta alte contraindicatii.

Volbura, purgativ! Volbura (rochita-randunicii) are actiune purgativa. Se administreaza sub forma de tinctura. Aceasta se prepara din 20 g de rizomi si radacini la 100 ml de alcool de 70 de grade. Se lasa la amcerat timp de opt zile, dupa care se strecoara si se depoziteaza in sticlute inchise la culoare. Se iau una-doua lingurite in putina apa sau ceai, seara, inainte de culcare. Se recomanda sa fie folosita sapte zile, dupa care sa se faca o pauza sau sa se alterneze cu alte purgative.

Macul, sedativ! Macul de gradina si macul rosu de camp contin substante diferite. Papaver somniferum si, respectiv, papaver rhoeas, dar au aceleasi proprietati usor sedative. Petalele de mac rosu au un efect bun in amestecuri de ceaiuri pentru calmarea tusei. Aceasta se adauga in infuzii in proportie de 20% cu alte ceaiuri cu proprietati pectorale. In dozele recomandate, nu prezinta contraindicatii sau reactii adverse.

Trei-frati-patati alunga alergia! Extractele din trei-frati-patati sunt depurative, usor laxative, fluidifica si elimina secretiile bronsice. Au o actiune antialergica si antiasmatica. Sunt indicate si pentru tratarea reumatismului, a afectiunilor renale si a bolilor de piele. Pentru uz intern, se lasa la macerat opr ore doua-trei linguri de planta maruntita intr-o jumatate de litru de apa. Se strecoara si din planta ramasa se face un decoct cu o jumatate de litru de apa. Se fierbe timp de jumatete de ora. Se lasa sa se raceasca si se strecoara. Se combina lichidele si se beau in decursul unei zile. Pentru uz extern, infuzia concentata (doua-trei linguri lao cana cu apa) poate fi folosita pentru comprese.

Planta medicinală care vindecă toate bolile aparatului digestiv, scade febra şi glicemia considerabil

in Sanatate by

Ţintaura, Centarium erythraea, se mai numeste, popular, tintaula, fierea pamantului sau iarba frigului. Aceasta planta este perena, creste inalta de 10-40 cm cu o tulpina ce se ramifica doar in zona florilor, frunzele sunt putin ovale, mai mult unguiete. Creste in livezi si pajisti in locuri umede si luminoase, in zonele de munte pana la 1000-1200 metri altitudine, in vii, pe dealuri, in zonele defrisate, sub traseele liniilor de inalta tensiune. Se culege din luna iunie pana in luna septembrie, dar numai in zilele insorite. Planta inflorita trece neobservata, doar florile ei ca niste stelute in cinci colturi, de culoare roz spre violet, parca lumineaza locul unde a inflorit tintaura. In cartile mai vechi denumirea stiintifica “Centarium erythraea” este legata de centaurul Chiron, care si-a vindecat ranile cu aceasta planta. Denumirea “Erdgalle” (fierea pamantului) este legata de gustul foarte amar al plantei. In Evul Mediu, planta era folosita in scopuri de anulare a vrajitoriilor. Se impleteau coronite de tintaura, se puneau la gatul vitelor si le aparau de vraji si boli.

Substantele amare din planta incita formarea sucului gastric, de aceea planta se  gaseste in multe amestecuri de ceai. Planta ajuta la scaderea febrei  (infuzie-ceai). Din florile si tulpinile de tintaura puse intr-un litru de vin alb se obtine un aperitiv valoros ce stimuleaza pofta de mancare (este necesar sa se puna zahar sau miere in extract, deoarece are un gust puternic si foarte amar). In Austria, Germania si Elvetia, planta este protejata, motiv pentru care se gaseste doar la farmacii, fiind importata din tarile rasaritene sau balcanice.

Planta contine uleiuri eterice, rasini si substante amare, nu are miros, dar are un gust foarte amar. Se foloseste in tratamentul bolilor aparatului digestiv, pirozis, tulburari stomacale, la bolile de ficat, pentru stimularea secretiei biliare. Are proprietati de depurare a sangelui si este utila in tratamentul unor boli de piele. Cand cineva are febra se recomanda doua cani cu ceai de tintaura zilnic, febra scade foarte repede. Pentru cei care sufera de diabet este indicat sa consume zilnic trei-patru cani cu ceai de tintaura, eventual asociat si cu frunze de afin si, in scurt timp,  rezultatul se va vedea, gicemia va scadea considerabil.

Mod de folosire:

Ceai (infuzie) – o lingurita de planta (flori, frunze, tulpina) se pune intr-o cana, se opareste cu 250 ml apa clocotita, se lasa 3-5 minute, apoi se strecoara. Se bea neindulcit cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa.

Vin pentru stimularea poftei de mancare – intr-un litru de vin alb natural se pun 40-50 g de planta, se lasa sa macereze la loc insorit si calduros timp de opt zile, apoi se strecoara. Se foloseste la nevoie, un paharel inainte de fiecare masa. Pofta de mancare a bolnavului va creste uluitor.

Cicoarea, cea mai bună prietenă a ficatului

in Sanatate by

Cicoarea, Cichorum inthybus, denumita popular si dorulet, incingatoare, ochiul fetei, paza drumului, sporis, este o planta medicinala cunoscuta de foarte multa vreme pentru calitatile ei curative. Vechii egipteni cunosteau proprietatile plantei si o foloseau ca leac in tratarea bolilor de ficat, vezica si rinichi. Este o planta foarte raspandita, floricele ei albastre lumineaza la marginea drumurilor. Aceasta este o dovada a naturii generoase care ne binecuvanteaza din belsug cu plante medicinale. Radacina de cicoare a fost folosita in vremuri de restriste pentru prepararea “cafelei de cicoare”, un popular inlocuitor de cafea.

Cicoarea contine acid cichoric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, ceea ce o face atat de folositoare in tratamentul afectiunilor hepatice. Se foloseste atat planta (tulpina si florile) in timpul infloriri, cat si radacina. S-a demonstrat ca ceaiul preparat din radacina de cicoare este mai bun, mai activ decat cel preparat din tulpina si flori. Aceasta planta medicinala creste ca o buruiana in locurile cele mai diferite, poate atinge o inaltime de 100 cm, frunzele sunt mici, iar florile sunt albastre care se deschid numai cand vremea este insorita si se trec apoi repede. Florile se deschid la rasaritul soarelui si se inchid la amiaza. Galeniu, cunoscutul medic din Antichitate o denumea “prietena ficatului”.  O legenda veche din popor, spune ca ea a fost candva o fata frumoasa care isi astepta iubitul la margine de drum. Si se spune ca cine dezgroapa radacina si atinge partenerul cu ea, poate fi sigur de toata dragostea si fidelitatea sa. Daca radacina este scoasa cu o bucata de lemn in care a traznit, radacina va apara pe cel ce o poarta de toate necazurile si de toate bolile. Inca din secolul al XVIII-lea, Frederic cel Mare a fortat cultivarea cicoarei pentru proprietatile ei curative si pentru radacinile din care se prepara inlocuitorul de cafea.

Aceasta planta medicinala are un efect deosebit pentru stimularea poftei de mancare, in tratamentul afectiunilor hepatice si eliminarea defectuoasa a bilei. Cine sufera de tulburari ale metabolismului (schimbul defectuos de substante) se vindeca daca consuma ceai din tulpina sau radacina de cicoare.

Cicoarea are proprietati diuretice (sporeste eliminarea apei din corp), efecte de curatire a sangelui. Iar in combinatie cu radacina de brustur, radacina de cicoare preparata ca ceai, combate acneea, furunculoza si vindeca bolile de piele. Are un efect laxativ usor intrand impreuna cu coaja de crusin in preparatele vegetale cu efect laxativ (purgativ). Frunzele proaspete de cicoare impreuma cu cele de papadie se folosesc ca salata avand un efect deosebit de bun in tratamentul bolilor de ficat. Planta se recolteaza in doua etape: in lunile iulie-august, florile si tulpina, iar in septembrie, radacina.

Ceaiul de cicoare se mai utilizeaza si in tratamentul constipatiei, tulburari menstruale, piele cu aspect patat, afectiuni ale veziculei biliare, in starile de depresie provocate de stres si in bolile stomacului si intestinelor.

In cazul crizelor de vezicula biliara, doua cesti de ceai de radacina de cicoare baute zilnic, imbunatatesc sigur starea pacientului, la fel si in cazul celor suferinzi de splina, care, consumand ceai de radacina de cicoare si seminte de fenicul, se vor simti cu mult mai bine.

Utilizare:

Ceai (infuzie) – o lingurita cu varf de flori si tulpini si radacina de cicoare maruntita se oparesc cu o cana de apa clocotita. Se lasa sa stea o jumatate de minut, apoi se strecoara. Se bea cu inghitituri mici inainte de mesele principale. Doza zilnica recomandata este de doua cani.

Planta medicinala care vindeca un numar impresionant de afectiuni si boli

in Sanatate by

Casul popii este o uiumitoare planta medicinala cunoscuta inca din Antichitate pentru deosebitele efecte pe care le are in tratrarea ranilor care se vindeca greu, a ulceratiilor si tesuturilor tumefiate. Denumita in latina Malva neglecta, se mai cunoaste si sub numele de nalba de padure, nalba salbatica, nalba mica, cas, banuti, covrigel, turtele, sau colacel. Casul popii creste de obicei pe langa garduri, ziduri, ruine de case, margini de drum sau prin gradini de zarzavat. Aceasta planta medicinala contine substante mucilaginoase si tanante. Exista diferente intre nalba de gradina si nalba de camp, au flori diferit colorate de la galben, alb pana la roz sau violet. Casul popii infloreste din luna iunie pana pana la sfarsitul lunii august si tot in aceasta perioada se si recolteaza. Se culeg atat florile cat si frunzele si tulpina si se recomanda ca planta sa se utilizeze pe cat este posibil in stare proaspata. Fructul arata ca o roata de cas, de unde si numele de “casul popii”. Radacina plantei se dezgroapa numai toamna.

Efectul cel mai important al acestei plante medicinale il are in tratamentul ranilor, ulceratiilor ce se vindeca greu, inflamatiilor si al tesuturilor tumefiate. Se aplica atat extern, planta proaspata, dar si ceai, doar macerat la rece. Datorita substantelor mucilaginoase pe care le detine se foloseste in toate cazurile de uscaciune a gurii, de lipsa de umiditate in amunite zone ale mucoaselor din organism. Planta medicinala, casul popii, se foloseste intr-un numar impresionant de afectiuni si boli. Preparata ca ceai, extract la rece si niciodata nu se fierbe, planta are efect benefic in gastrite, inflamatia vezicii urinare, ulcer gastric, bolile intestinelor (inclusiv ulceratii), in laringitele cornice, in tratamentul formelor incipiente de cancer al laringelui, amigdalita si gura uscata. In toate cazurile se foloseste o lingurita cu varf de planta (cel mai bine flori si frunze proaspat culese) la o cana cu apa rece (circa 250 ml). se lasa sa stea peste noapte (8-10 ore) apoi se incalzeste la foc mic si se strecoara. Se beau numai trei cani din acest ceai pe zi.

De asemenea, casul popii ajuta si in cazul emfizemului pulmonar, in bolile de ochi cand apare o secare a secretiei lacrimare, se pun comprese cu ceai de casul popii, de doua ori pe zi. Se pot face si bai la ochi folosind un pahar special profilat pe zona ochilor. Compresele cu extract de casul popii si terci din frunze de patlagina ingusta sau lata ajuta si in cazurile de ulcer varicos prezent la persoanele in varsta. Inchide foarte repede rana, chiar daca este veche de mai multi ani.

Aceasta minunata planta medicinala se foloseste cu succes si in bolile de piele precum acnee, pete de batranete, escare, gangrene, ulceratii, ulcer varicose, maini umflate, psoriazis, in toate formele de alergie cutanata, in unele boli specifice copiilor ca amigdalita, laringita, tuse convulsiva, fimoza, la bolile aparatului respirator, in special bronsite, bronsiectazie, laringite cornice, raguseala, pleurite, dar si in tromboflebite, inflamatia venelor, boli cardiovasculare, in bolile stomacului si intestinelor ca gastrite, pirozis, ulcer duodenal, stomac incarcat.

Insa pentru a pastra valoarea acestei plante folositi-o pe cat posibil in stare proaspata, iar daca o uscati, pastrati-o in borcane de sticla ce se pot inchide ermetic, deoarece planta absoarbe umiditatea. Nu folositi in niciun caz planta ca infuzie sau decoct, doar prin extract (macerat) la rece isi pastreaza proprietatile de vindecare.

Utilizare:

Ceai – o lingurita cu varf de casul popii se pune in 250 ml apa rece. Se lasa 8-10 ore la macerat, apoi se incalzeste usor si se strecoara. Se beau doar 2-3 cani din acest ceai zilnic, nu mai mult de trei cani.

Bai la ochi – din ceaiul preparat la rece se pune o cantitate pentru spalaturi la ochi. Se fac 2-3 bai pe zi.

Comprese – plantele ramase dupa maceratul la rece se amesteca cu faina de orz, apoi in stare calduta se pun intr-o panza curata si se aplica comprese locale.

Bai de picioare (sau maini) – se pun doi pumni de planta proaspata intr-un vas cu 4-5 litri de apa rece. Se lasa 8-10 ore, apoi se incalzeste, se strecoara si se utilizeaza pentru bai la maini sau la picioare, unde exista umflaturi sau tumefieri ale tesuturilor. Este recomandat ca durata baii sa fie de 20 de minute.

Bai de sezut – se prepara un extract la rece, se adauga apoi in apa pentru baile de sezut. Este recomandat in special pentru tratamentul hemoroizilor si al bolilor intestinelor.

Retenţia apei

in Sanatate by

img

În special în timpul sezonului călduros foarte multe femei în special sufere de această afecţiune. Se manifestă prin senzaţie de greutate, oboseală, furnicături şi înţepături la nivelul picioarelor. Picioarele devin grele şi de foarte multe ori se umflă. Această afecţiune apare datorită faptului că sângele nu circulă suficient de bine la nivelul picioarelor, cu alte cuvinte este vorba despre o proastă circulaţie periferică. În timpul sezoanelor calde aceste afecţiuni se agravează datorită dilatărilor şi se produce retenţia apei, varicele iau proporţii mai mari.

Tratament:

Local se pot folosi uleiuri esenţiale. La un vas cu apă călduţă se pun câteva picături de ulei esenţial de lămâie, Ylang-Ylang, lavandă sau pin. Se masează picioarele cu mişcări uşoare mergând de la glezne spre gambe. După baie se face obligatoriu un duş rece.

Se vor consuma din plantele de mei jos ceaiuri zilnic şi suplimentar se va trata varicele.

Se pot folosi următoarele plante medicinale: anghinare, ceapă, coada calului, creţişoară, dalac, ginkgo-biloba, nuc, osul iepurelui, păpădie, rozmarin, salvie, soc, splinuţă, viţa de vie.

Modul de folosire al plantelor medicinale.

Anghinare (Cynara scolymus) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, iar după fiecare este foarte util să se stea culcat pe partea dreaptă timp de 30 minute, ajută la curăţirea ficatului şi la eliminarea apei din organism.

Ceapă (Allium cepa) consumul în special crud în funcţie de toleranţă este foarte indicat pentru eliminarea apei în exces din organism. De asemenea este suficient să se taie o ceapă (bulb ) în două şi să se frece zona renală cu ele şi imediat omul va urina.

Coada calului (Equisetum arvense) 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 5 minute. Se consumă câte 2-3 căni pe zi pentru mărirea diurezei. Este unul dintre plantele care se poate folosi chiar şi la băi locale sau chiar generale.

Creţişoară (Alchemillla vulgaris) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este foarte utilă în foarte multe cazuri pentru reglează organismul.

Dalac (Paris quadrifolia) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Ginkgo-biloba se găseşte la toate magazinele naturiste şi se consumă conform indicaţiilor producătorului, în toate cazurile. Contribuie la normalizarea proceselor din organism.

Nuc (Juglans regia) 1 linguriţă de frunze mărunţite se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se ia pentru efectul antibiotic. Extern se pot face băi pentru faptul că are tanin şi strânge pielea. La retenţia apei în organism ajută aceste băi pentru că contribuie şi la o mai bună funcţionare a organismului. Se indică în special la copii sub formă de baie.

Osul iepurelui (ononis spinosa) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este un foarte bun diuretic, care ajută şi la curăţirea renală.

Păpădie (Taraxacum officinalis) se pot consuma în sezon tijele florale. Acestea se culeg dimineaţa şi se spală, apoi se aruncă florile şi se consumă zilnic câte 10 tije. Contribuie la eliminarea toxinelor din organism. De asemenea frunzele crude se pot consuma sub formă de salată cu suc de lămâie. Rădăcina şi întreaga plantă proaspătă sau uscată se pun 2 linguriţe mărunţite la 250 ml apă şi se fierb pentru 10 minute. Se strecoară şi se consumă 2-3 căni pe zi, pentru efectul diuretic.

Rozmarin (Rozmarinus officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Salvie (Salvia officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Soc (Sambucus nigra) 1 linguriţă de flori mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, fiind un bun diuretic şi contribuind totodată la eliminarea toxinelor din organism prin transpiraţie. În comerţ există fructe de soc care sunt foarte utile în cazul retenţiei apei şi se consumă conform prospectului dat de producător. Ajută şi la obezitate. De asemenea se poate face un ceai din coajă de la ramuri tinere sau chiar de rădăcină (la fel se poate face şi din dud). 2 linguriţe de coajă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Este poate cel mai eficient eliminator al lichidelor din organism.

Splinuţă (Solidago vrigaurea) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Ţelină (Apium graveolens) este un excelent drenor hepatic, tonic al sistemului nervos şi hipotensor, acţionând şi asupra epitelului renal, determinând creşterea urinei eliminate. Stimulează activitatea de drenare a bilei, provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat. Se fierb 3 linguri de rizomi mărunţiţi la 1 litru de apă timp de 20-30 minute. Strecuraţi şi apoi beţi 2 căni pe zi. Se pot folosi şi frunzele- 4 linguri de frunze mărunţite se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.

Viţa de vie (Vitis vinifera) se consumă sucul din viţă care se poate colecta primăvara după tăierea viei. Se ia câte 1 linguriţă o dată de 2-3 ori pe zi, în cazurile retenţiei apei în organism.

Consumaţi zilnic sucuri proaspete de legume şi fructe. Purtaţi încălţăminte cu tală joasă, reduceţi consumul de sare, combateţi obezitatea şi faceţi mişcare sau chiar sporturi adecvate vârstei şi posibilităţilor. Cel mai bun este înotul. Evitaţi fumatul, alcoolul cafeaua.

Pielea

in Enciclopedie/Sanatate by

Vǎ puteţi imagina o hainǎ croitǎ dintr-o singurǎ bucatǎ, care acoperǎ corpul de la cap pânǎ la picioare, apǎrǎ de vânt, rezistǎ la apǎ este puternicǎ, totuşi elasticǎ, iar pe deasupra se reînnoieşte mereu? Nu? O purtaţi în fiecare zi: e pielea!

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsǎ a unui om adult acoperǎ o suprafaţǎ de circa 2 metri pǎtraţi, cam cât un cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnǎ cam a douǎzecea parte din greutatea întregului corp.

Grosimea pielii varieazǎ între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzurǎ sau presiune, şi mai groasǎ pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi.

La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt aşezate una peste alta, asemeni unor ţigle, de aceea pielea se întinde cu uşurinţǎ în timpul mişcǎrii. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeazǎ, fiindcǎ celulele moarte sunt înlocuite în permanenţǎ cu altele noi.

Reînnoirea pielii

Sub epidermǎ, în stratul germinativ, celulele se aflǎ într-o continuǎ diviziune. Celulele nou formate sunt apoi încǎrcate cu o proteinǎ rezistentǎ, cheratinǎ, care determinǎ cheratinizarea celulelor. Pe mǎsurǎ ce iau naştere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi împinse spre exterior. O celulǎ ajunge în stratul extern în trei – patru sǎptǎmâni, aceasta fiind durata ei de viaţǎ. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzişori abia vizibili. Un om în timpul vieţii pierde sub aceastǎ formǎ aproximativ 18 kg piele.

Sub epidermǎ se gǎsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmenţii numiţi melaninǎ, pentru a ne proteja de efectele dǎunǎtoare ale radiaţiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai închisǎ la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeazǎ, dacǎ este expusǎ la soare.

Mai târziu, melanina migreazǎ spre suprafaţa pielii şi se desprinde împreunǎ cu celulele moarte – pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu pielea mai închisǎ, melanina este produsǎ în cantitǎţi mai mari.

Rolul pielii

Apǎrǎ interiorul organismului de loviri, tǎieri, ploaie şi vânt, radiaţii, luminǎ solarǎ puternicǎ şi bacterii.

Dacǎ tǎiem sau julim epiderma, pielea se vindecǎ fǎrǎ cicatrice.

Terminaţiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii uşoare, a presiunii puternice, sau a durerii. În vârful degetelor existǎ deosebit de multe terminaţiuni de acest gen.

În epidermǎ, sub influenţa razelor solare se formeazǎ vitamina D.

Transpiraţia joacǎ un rol important în eliminarea excesului de sare precum şi a altor substanţe.

Supraîncǎlzire şi rǎcire

Sub epidermǎ se întinde derma, mai groasǎ decât precedenta. . Porţiunea superioarǎ a acesteia este înţesatǎ de o reţea de colagen şi elastinǎ, care sunt nişte proteine deosebite. Acestea asigurǎ elasticitatea şi flexibilitatea pielii.

În dermǎ se gǎsesc numeroase vase sangvine. Atunci când ne este cald, capilarele se dilatǎ, şi se umplu de sânge. Dacǎ suprafaţa pielii este strǎbǎtutǎ de mai mult sânge, organismul pierde o cantitate mai mare de cǎldurǎ, adicǎ se rǎceşte. Din acest motiv ne înroşim în cǎldurǎ mare. Dacǎ ne este frig, capilarele sangvine din dermǎ se îngusteazǎ, pentru a pierde mai puţinǎ cǎldurǎ, iar pielea devine palidǎ.

Sângele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subţiri transportǎ substanţele nutritive sub cele douǎ straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produşii de catabolism. Dacǎ pielea este traumatizatǎ, în locul rǎnii sângele se coaguleazǎ şi închide plaga. Cicatricea formatǎ protejeazǎ împotriva agenţilor patogeni şi a pierderii exagerate de sânge.

În dermǎ se gǎsesc şi diferite terminaţiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitaţiile ce provoacǎ simţul tactil. Excitaţiile dureroase sunt preluate de terminaţiile nervoase (receptorii) care se ramificǎ în epidermǎ.

În porţiunea superioarǎ a dermei se gǎsesc receptorii tactili, sau aşa numiţii corpusculi Meissner, care percep presiunile uşoare. Ceva mai adânc sunt situaţi corpusculii Ruffini care percep cǎldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului.

Spre marginea inferioarǎ a dermei se gǎsesc corpusculii Vater – Puccini, care au rol de a percepe presiunile puternice. Dacǎ aceste terminaţiuni nervoase trimit o informaţie cǎtre creier, sub efectul unor excitaţii dureroase, presiune, sau cǎldurǎ, acesta va acţiona muşchii corespunzǎtori, de exemplu pentru a retrage mâna de pe o canǎ fierbinte.

În adâncul dermei se aflǎ glandele sudoripare, formate dintr-o aglomerare de tubulenţe întortocheate; au un rol indispensabil în reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos, puţin sǎrat – transpiraţia, care se infiltreazǎ prin pori la suprafaţa pielii, dacǎ ne este foarte cald.

Transpiraţia, în timp ce se evaporǎ, ne rǎceşte corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 250 – 500 de ml de transpiraţie. În zilele foarte cǎlduroase însǎ, putem evapora chiar şi 2 l de sudoare.
Un om are în total în jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totalǎ atingând 100 de grame. Existǎ deosebit de multe glande sudoripare pe faţǎ, la subraţ, în palmǎ şi în talpǎ. În palmǎ de exemplu, gǎsim 350 de glande sudoripare pe centrimetru pǎtrat, în timp ce în dosul palmei doar 200.

Transpiraţia ne ajutǎ şi la apucarea unor obiecte. Sudoarea acoperǎ în strat subţire brazdele degetelor noastre, usurând prinderea unor obiecte cu suprafaţa netedǎ.

Râia

Este o boalǎ de piele foarte neplǎcutǎ. Este produsǎ de un arachnid mǎrunt – râia. Trǎieşte la suprafaţa pielii, sau imediat sub ea, hrǎnindu-se cu celulele moarte, descuamate.

Râia femelǎ sapǎ galerii în piele, unde îşi depune ouǎle. Larvele eclozionate îşi sapǎ drumul spre suprafaţa pielii, unde devin adulte. Simptomele râii apar în momentul în care femelele pǎtrund în piele.

Deseori apar linii subţiri roşii între degete. Dupǎ o vreme apar erupţii de culoare roşie, iritate pe corp. Cu excepţia capului, acestea pot atinge întregul corp, dar sunt mai frecvente la nivelul coatelor, tǎlpilor, gleznelor.

Erupţiile provoacǎ mâncǎrime puternicǎ, bolnavul se scarpinǎ des, mai ales atunci când se încǎlzeşte pielea. Râia poate fi tratatǎ uşor cu unele unguente, dar fiind o boalǎ transmisibilǎ, se vor trata toate persoanele care au venit în contact cu bolnavul.

Go to Top

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...