Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tag archive

centre speciale

Biletul cutremurător al unei bătrâne care a murit într-un azil. Nimeni nu o suporta pe bătrânică, dar după ce au citit biletul, toţi i-au plâns moartea

in Stiri online by

In fiecare zi mor mii de batrani in aziluri. Pe multi ii uita copiii, iar noile lor familii sunt formate din persoanele care lucreaza in centrele speciale.

Multi batrani asteapta in ultimii ani din viata lor un telefon, acel telefon care sa le aduca zambetul pe buze. Abandonati, acestia tin in sufletul lor multa amaraciune cu care se despart de lumea aceasta.

Intr-un azil de batrani din strainatate, infirmierele au descoperit un bilet in camera uneia dintre femeile care se stinsese din viata. Nimeni nu o suporta pe batranica. Personalul se purta urat cu ea pentru ca femeia era necomunicativa, iar atunci cand spunea ceva era acra. Dupa ce au citit randurile de mai jos, toti i-au plans moartea:

„Ce vedeti, surorilor? Ve vedeti? La ce va ganditi cand ma priviti? O batranica acra, usor senila, cu obiceiuri ciudate, cu ochi melancolici, cu o privire pierduta. Haideti, faceti un mic efort. Vedeti cumva o batranica pe care nu stiti cum sa o abordati, care face ce vreti voi impotriva vointei mele? Asta credeti? Asta vedeti? Daca e asa, deschideti ochii, surorilor, pentru ca cea pe care o vedeti nu sunt eu.

O sa va spun cine sunt. Sunt o fetita de 10 ani, care are parinti si frati ce ma iubesc. Sunt o tanara de 16 ani, cu picioarele facute aripi, visand ca o sa imi gasesc printul. Sunt o mireasa de 20 de ani si tocmai ii promit iubire vesnica sotului meu.

Sunt o femeie de 30 de ani si ii invat pe copiii mei relele de care trebuie sa se fereasca in viata. Sunt o femeie de 40 de ani, iar copiii mei sunt deja adolescenti. Sunt o femeie de 50 de ani, iar copiii mei sunt deja mari, dar nu mai sunt acasa. La 60 de ani, in poala mea stau din nou bebelusii: sunt nepotii mei.

La 70 de ani vad nori negri: sotul meu nu mai este si pe mine ma cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au si ei copii mari si nu ii judec pentru ca au uitat de mine. Acum sunt doar o batrana: nu mai sunt nici fetita, nici o adolescenta indragostita, nici sotie, nici mama, nici bunica.

Ce dura e natura! Batranetea e o batjocura la adresa fiintei umane si transforma oamenii in niste alienati. Corpul ne paraseste, forta dispare, iar acolo unde avem o inima apare o piatra. Cu toate astea, toate babele astea de care aveti grija pastreaza naivitatea.

Inima acestor babe zambeste din cand in cand, chiar in acele momente cand va certati cu ele. Babele astea vad in voi niste copile si va inteleg perfect.

Amintiti-va de cuvintele astea nu ca sa imi ridicati o statuie sau sa ma plangeti pentru ca nu mai sunt acum, ci ca sa vedeti sufletul din spatele mainilor tremurande, a pielii tabacite de soarta. V-am iubit ca pe copiii mei!”, s-a semnat batrana, noteaza es.newsner.com.

Sursa: teotrandafir.com

Scolarizarea copiilor cu autism. Centre, scoli speciale sau scoli normale ?

in Pedagogie by

Aceasta este una din intrebarile aflate in centrul dezbaterilor actuale depre autism.
Copiii cu sindrom Asperger sau autism inalt functional sunt separati de copiii cu autism jos functional in ceea ce priveste discutia scolarizarii, pentru ca discutia despre prima categorie se pune astfel: “Scoli normale sau scoli speciale ?”. Deci, in momentul de fata, se considera necesara scolarizarea acestor copii, cu adaptarea stilului educational potrivit particularitatilor acestor sindroame.
Integrarea in scoala trebuie sa aiba punctul de plecare coeficientul de inteligenta / varsta mentala a copilului si nu varsta cronologica. Simptomele autiste nu se refera la ceea ce stie sa faca copilul, ci coeficientul de inteligenta / varsta mentala sunt indicatoarele care reflecta acest lucru. Simptomele autiste se pot combina cu toate tipurile de coficient de inteligenta. Varsta mentala si severitatea simptomelor autiste sunt indicatori pe baza carora se pot face prognoze asupra integrarii in scoala. Cu cat varsta mentala este mai mare si simptomele autiste mai usoare, cu atat sansa integrarii este mai mare. Pentru cei cu varsta mentala mica se pune mai degraba problema integrarii in centre de reabilitare.
In cazul copiilor cu sindrom Asperger sau autism inalt functional scolarizarea este necesara si posibila. Optiunile: scoala normala sau scoala speciala sunt analizate in functie de fiecare copil, Importante sunt severitatea simptomelor autiste si varsta mentala a copilului.

2. Curricula

In mod necesar, curricula copiilor autisti trebuie sa cuprinda si alte discipline despre comunicare si invatarea expresiilor faciale ale emotiilor. Sau, in paralel cu curricula obisnuita, copilul sa participe la astfel de traininguri fie in centre fie acasa. De asemenea, orele de invatare individuala si de timp liber nu le aduc multe beneficii. Ei au nevoie de o definitie clara a ceea ce se cere de la ei.
Stilul educational trebuie adaptat la nevoile de baza ale sindromului autist, iar aceasta adaptare se refera in primul rand la formularea clara a cerintelor (vezi principii pentru limbaj), structurarea cerintelor si structurarea spatiului si timpului.

3. Profesorul de sprijin

In mod necesar, primii pasi in integrare se fac cu ajutorul unui profesor de sprijin sau a parintelui care asista la ore. Acesta este liantul intre educator / invatator / profesor, colegi si copil. El este un purtator de cuvant al copilului, el poate aduce la cunostinta invatatorului optiuni cu privire la imbunatatirea relationarii cu copilul.
Medierea relatiei coleg-copil in pauze trebuie sa aduca beneficii de invatare relationala ambilor copii. De asemenea, pentru colegi pot fi folosite orele de dirigentie. In aceste ore se poate explica autismul si deficientele lui si cum pot avea o comunicare eficienta cu copilul autist. Unul dintre aceste beneficii pentru colegi este cresterea tolerantei la diversitate.

Strategiile de baza care pot fi utilizate in cresterea interactiunilor sociale dintre copilul autist si colegi sunt:

– Profesorul recompenseaza copilul: profesorul recompenseaza orice initiativa a copilului de a se juca, vorbi sau a se aseza langa ceilalti colegi.
– Profesorul recompenseaza grupul de copii care initiaza interactiunea cu copilul autist.
– Recompensarea unui coleg: profesorul alege un coleg care este capabil in interactiunea cu ceilalti si il motiveaza pentru a interveni ca model, pentru a da indicatii concrete copilului autist. La inceput este bine ca profesorul sa-i spuna exact colegului ceea ce sa faca.
– Un rol important al profesorului de sprijin revine in structurarea mediului de clasa. Locul in clasa, alegerea colegului de banca, delimitarea orelor si pauzelor, formularea orarului, responsabilitatile copilului autist sunt cateva puncte in care profesorul de sprijin poate interveni pentru ca acestea sa raspunda nevoilor copilului.

Go to Top

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...