Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tag archive

Facultate

Programul Primul Salariu va fi lansat până la finalul lunii iunie

in Stiri online by

Statul român va lansa, până la finalul lunii iunie, programul Primul salariu. Acesta vine în sprijinul absolvenților de facultate și le va garanta acestora un salariu lunar de 2.500 de lei, timp de trei ani, informeaza huff.ro

Programul Primul salariu garatează tinerilor absolvenți de studii superioare venitul brut de 2.500 RON/lună, timp de trei ani, dar și subvenționarea angajatorului cu 50% din cheltuiala salarială, cu menținerea angajării timp de cinci ani. Acesta va intra în vigoare până la finalul lunii iunie, după cum a anunțat deputatul PSD Răzvan Rotaru.

Ce spune Ministerul Muncii despre programul Primul Salariu

”În cadrul MMSJ s-a constituit un grup de lucru pentru elaborarea unui proiect de lege de completare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea forţei de muncă. Actul normativ respectiv va conţine dispoziţii specifice privind modalităţile de acordare, finanţare şi implementare a măsurii prevăzute în programul Primul salariu. Până în prezent, în cadrul grupului de lucru a fost elaborat un prim draft ce urmează a fi asumat de către MMSJ, împreună cu estimarea impactului financiar asupra bugetului asigurărilor pentru şomaj.

Potrivit Programului anual de lucru al Guvernului pentru 2017, termenul de realizare al proiectului de lege menţionat este stabilit pentru sfârşitul trimestrului II 2017”, a precizat deputatul, care a primit informațiile de la Ministerul Muncii.

Prin acest program, vor fi stimulați pe de o parte tinerii, astfel încât să își găsească un loc de muncă stabil imediat după finalizarea studiilor de licență, iar pe de altă parte vor fi încurajate companiile private să angajeze absolvenți de facultate, beneficiind de reduceri fiscale din partea statului”.

Sursa: huff.ro

Milioane de elevi chinezi susțin „cel mai greu examen din lume”, pentru care învață câte 15 ore pe zi (FOTO)

in Educational by

Elevii de liceu din China au început pregătirile pentru examenul care le permine să intre la facultate, care va avea loc la începutul lunii iunie.

Examenul național, numit gaokao, este foarte important pentru tinerii din China. În 2016, 9,4 milioane de elevi au dat testul, relatează Business Insider.

Testul pune o presiune foarte mare pe elevi deoarece fără el nu pot ajunge la facultate. Mulți dintre ei, ajung chiar să se sinucidă din cauza stresului. Doar în 2014, 79 de elevi și-au pus capăt zilelor din cauza acestei evaluări.

Elevii susțin examen la matematica, limba engleză și chineză.

Deși sunt verificați individual la intrare să nu aibă fițuici, liceenii din China care susțin examenul național pentru facultate sunt păziți de polițiști pentru a nu copia. 

În imaginile de mai jos sunt surprinse diferite momente din anii trecuți, în perioada examenului național din China.

 

Elevii se îndreaptă, alături de părinți, către instituția unde liceenii vor susține examenul.

Elevii petrec foarte mult timp învățând pentru examen, unii ajungând și la 15 ore pe zi. Școlile au fost criticate pentru programul strict la care sunt supuși studenții.

Unii părinți se roagă în timp ce copiii lor sunt la examen.

Unei eleve i s-a făcut rău în timp ce aștepta să intre la test.

În timp ce așteaptă să intre la examen, unii mai recapitulează.

Sursa: digi24.ro

Profesorul Florin Colceag, cunoscut şi ca „Antrenorul de genii”, luptă pentru schimbarea sistemului de învăţământ din România: „Elevilor nu li se oferă ce au nevoie”

in Educational by

Copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Dacă şcoala nu este umană, după vârsta de 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani creşterea creativităţii devine zero, iar viitorii adulţi vor avea minte de copii, pentru că nu mai evoluează. În această situaţie se află peste 87% din omenire.

Diana Scarlat: Cum ar trebui să se modifice programa şcolară, curricula şi programul elevilor, în învăţământul preuniversitar, astfel încât să devină eficient sistemul de învăţământ?

Florin Colceag: Elevilor nu li se oferă ce au nevoie. În legătură cu istoria, copilul trebuie să înţeleagă în primul rând faptul că în spatele datelor calendaristice au fost nişte crize manageriate într-un anumit fel. Noi putem învăţa din istorie. Foarte puţini oameni ştiu că Napoleon Bonaparte era un foarte bun geometru. Toţi îl ştiu ca pe un foarte bun conducător de oşti, dar el se întrecea cu profesorii de matematică de la Sorbona, iar când îşi planifica strategiile luptă, le planifica matematic. Sau despre Alexandru Macedon şi despre relaţia lui foarte strânsă cu Aristotel. Macedon, fiind elevul unui mare filosof, ştia să gândească foarte bine lucrurile. Dar aşa cum este expusă istoria în clipa de faţă, eu nu ştiu câţi adulţi îşi mai amintesc la ce dată a fost nu ştiu ce bătălie între doi combatanţi.

R: Ce anume îi interesează pe copiii de astăzi?
Florin Colceag:
Eu lucrez cu copii de diverse vârste. Sunt extraordinar de interesaţi când sunt la vârste mici. Au saci de întrebări şi se luptă să găsească lucruri interesante pentru toţi ceilalţi. Este o experienţă aproape unică. Aceasta nu se practică în învăţământul românesc. Copiii întreabă. Foarte mult întreabă la şase ani despre cosmos şi vor să ştie totul despre cum s-a generat sistemul solar, cum a apărut Pământul, cum a apărut soarele, galaxiile. Ei vor să afle detalii.

R: Dar cum se împacă această curiozitate cu religia în şcoli?
Florin Colceag:
Originea omului, Adam şi Eva, ridică probleme. Am chiar un fiu de preot care-mi pune întrebările acestea frecvent, pentru că ei intră într-o contradicţie directă cu teoria evoluţionistă, cu faptul că prima Eva a trăit cu mult înaintea Adamului care a dat cromozomul Y stabil. Nu s-au putut întâlni, ca să aibă copii împreună. Dar le explicăm că de fapt corpul uman s-a dezvoltat într-un fel, iar spiritul uman s-a dezvoltat altfel, şi că a existat într-adevăr o pereche atât de spirituală, încât a transmis această spiritualitate copiilor lor. Copiii nu învaţă nici istoria religiilor, nici istoria umanităţii. Ei ar trebui să ştie foarte multe lucruri, astfel încât să nu existe confuzii, iar atunci când ei doresc răspunsuri, li se bagă în cap cu totul alte lucruri.

R: Ar trebui să se predea religia în şcoli în continuare, aşa cum s-a predat până în prezent?
Florin Colceag:
Părerea mea este că religia ar trebui să se schimbe completamente, să devină mult mai umană. Eu am avut surprize groaznic de neplăcute cu unii copii care învaţă religia. A venit o fetiţă la mine şi m-a întrebat: „Domnule profesor, eu sunt spurcată? Mi-a zis profesorul de religie că sunt spurcată. Că fetele nu au voie să intre în altar, pentru că sunt spurcate”. Trebuie intervenit serios aici şi făcută o diferenţiere între ştiinţă şi religie, pentru că se creează o situaţie de neiertat pentru evoluţia copiilor. Pe de educaţia. Religia ortodoxă este minunată, a plecat din trunchiul dacic. Nu se vede istoria din rădăcini, faptul că noi am fost cea mai puternică civilizaţie neolitică până în epoca fierului, în Europa. La noi istoria porneşte de la Decebal. Este totalmente greşit gândită şi formulată. Istoria trebuie să dea învăţături şi din istorie trebuie să pleci conştient de starea ta umană şi cu o personalitate mai puternică şi mai bine pregătit pentru viaţă. Omenirea a reuşit să evolueze trăgând învăţături din trecut. Noi ne tăiem rădăcinile.

R: Cât timp ar trebui să petreacă un copil la şcoală?
Florin Colceag:
Ne batem joc de timpul lor. Ei stau 20 de ani în şcoală, până termină facultatea. Sunt 20 de ani din viaţa unui om care sunt prost fructificaţi. Aici este problema. Dacă ne dă cineva 20 de ani de viaţă, nu spunem mulţumesc? Dar dacă ne ia 20 de ani? De ce şcoala este o puşcărie? Nu este declaraţia mea, ci a Condoleezei Rice, fosta şefă de cabinet a lui Bush. A ajuns la aceeaşi concluzie şi a făcut declaraţia la CNN: şcoala este o puşcărie, copiii abia aşteaptă să plece de la şcoală, la fel ca deţinuţii care vor să scape de puşcărie. Când ea poate fi un loc minunat, templul cunoaşterii, dacă ceea ce li se oferă elevilor corespunde cu nevoile lor.

R: Acum s-a propus să se păstreze la şcoală cât mai mult timp elevul, chiar dacă nu va fi notat, pentru a putea fi controlat. Este o metodă bună? Se doreşte introducerea unor materii opţionale, care să nu mai fie notate.
Florin Colceag:
Acesta este un lucru bun, pentru că ei nu primesc note pentru materiile opţionale. Dar trebuie schimbat complet sistemul de gândire. Dacă acest timp este calitativ extrem de bun, atunci merită să stea la şcoală, dar să fie extrem de bun. Dacă ei sunt sclavi pe plantaţie, făcând lucruri care nu-i interesează, acest lucru este nociv. Drepturile fundamentale ale copilului sunt încălcate în acest moment. Dacă profesorul dă un morman de teme, copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Ei chiar nu mai pot face nimic, pentru că trebuie să-şi facă temele, care sunt prost gândite, prost concepute, inutile şi dăunătoare. Ei sunt bolnavi, au oasele fragile, pentru că stau foarte mult timp pe scaun, pentru a citi sau pentru a scrie. Sănătatea le este compromisă. Sunt generaţii întregi care suferă din această cauză.

R: Școala înseamnă competiție continuă, de la orele de sport până la notele la matematică. Este normal să fie aşa?
Florin Colceag:
Şi această competiţie este greşit aplicată. Elevii trebuie să înveţe să coopereze. Copiii nu trebuie să se întreacă între ei, ci trebuie să se ajute. Pe de altă parte, copiii trebuie să ajungă să se bucure de ceea ce fac. Ei nu se bucură. Sunt demotivaţi, apoi nu mai vor să meargă la şcoală. Trebuie să găsim alte forme de educaţie. În privinţa matematicii, ei trebuie să înveţe să gândească matematic, să aibă o gândire logică, pentru a se descurca în anumite domenii, să poată modela anumite realităţi. Nu există modelare în matematica actuală, aşa cum este predată la şcoală. Există doar teoreme, fapte care ar deveni importante ca instrumente de gândire. Eu n-am văzut pe cineva care să fi folosit în viaţa reală teorema lui Rouche, omniprezentă în manuale. Nu avem în faţă nişte copii care să aibă o cerere şi să primească o ofertă din partea şcolii. Dacă ne uităm cu atenţie la curiozitatea copiilor de 10 ani, este aproape zero. Atât de tare ignoră şcoala curiozitatea lor, dorinţa lor de cunoaştere, încât se toceşte curiozitatea. Mai este un fapt extraordinar: dacă nu există dialogul lor cu profesorul, de la minte la minte, şcoala nu este umană. Dacă dialogul acesta nu există, iar ei sunt doar nişte saci care trebuie să fie înfundaţi cu informaţie, după 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani creşterea creativităţii devine zero şi atunci devin adulţi cu minte de copii. Ei nu mai evoluează. Şi în această situaţie se află peste 87% din omenire. Trebuie să înţelegem că în epoca actuală trebuie să deschidem altfel de programe de formare a personalităţii. Prin faptul că ei tocesc, reproduc şi iau o notă îi condamnăm. Este totalmente greşit.

R: Cum ar trebui să procedeze profesorul pentru a-l determina pe copil să înveţe de plăcere?
Florin Colceag:
Profesorul ar trebui să-i arate doar ceea ce a făcut perfect, astfel încât să înveţe şi apoi să se corecteze singur. S-a introdus acest sistem şi în România, mai mult în şcoli private, din păcate. Mai este un lucru interesant: copilul care iese la tablă şi performează este scutit de tema de acasă, în schimb, el poate ajuta un alt coleg. Acestea sunt principii pedagogice pe care nu le predau facultăţile în România. Când intră profesorul în câmpul muncii, habar nu are cum trebuie să se comporte cu elevii. Sunt şi excepţii pozitive, dar nu este o programă unică la facultate. Ţinând seama de importanţa învăţământului preuniversitar, pentru că şi facultăţile se lovesc de faptul că le vin absolvenţi din ce în ce mai slabi, profesorii nu ştiu stiluri de predare care să corespundă stilurilor de învăţare. Am văzut că stilurile de învăţare au intrat în facultăţi. Mă bucur din tot sufletul. Dar stiluri de predare nu: cum să lucrezi cu senzitivi, cum trebuie să lucrezi cu vizuali. Noi trebuie să modernizăm educaţia şi acest lucru este totalmente inevitabil, dacă vrem să mai existăm ca neam.

R: De unde ar trebui să înceapă modernizarea sistemului de educaţie din România?
Florin Colceag:
Trebuie să ajungem să punem la punct un sistem de evaluare care să nu mai fie inhibitor. Sistemul cu note nu spune nimic şi conduce la ceva teribil. Notele de la 1 la 10 şi faptul că examenele la liceu se dau pe media anterioară, plus rezultatul la examen, şi salariile proaste ale profesorilor au condus la o corupţie de necrezut şi la şantaj emoţional la adresa părinţilor, care trebuie să se ducă la profesor cu ceva. Este un cancer social care trebuie extirpat. Salarizarea trebuie să fie diferenţiată prin succesul pe care îl are elevul, cu ajutorul profesorului. Nu poţi să loveşti în profesori, pentru că ei au fost la rândul lor victime. Li s-a luat posibilitatea de a se ocupa de copii în momentul în care au fost obligaţi să completeze zeci de rapoarte şi hârtii. Aceasta a fost o acţiune absolut inumană, care continuă. Profesorii aveau deschidere foarte mare pentru a-şi îmbogăţi stilul de lucru, pentru că au ajuns în învăţământ din pasiune, dar mulţi dintre ei au plecat dintr-un sistem care generează frica. Sistemul acesta piramidal bazat pe frică merge până la elev, care trăieşte cu frica de a nu rămâne corigent sau repetent. Acest sistem este de provenienţă americană. Este sistemul „no child left behind”, care s-a dovedit a fi dezastruos. Americanii au renunţat la acest sistem chiar de anul acesta. Noi trebuie să umanizăm educaţia, dar ne împiedicăm de acest cancer, pentru că multe dintre cadrele didactice cred că au atins culmea performanţei atunci când pun note şi completează rapoarte. În Elveţia, o învăţătoare are salariul 6.000 de franci elveţieni, dar arată un nivel foarte înalt de competenţă pentru a ajunge în învăţământ. Să nu uităm că scopul principal este să le dăm copiilor prilejul de a căpăta învăţături de viaţă, pentru a putea gestiona mai târziu crizele pe care le provocăm noi. Trebuie să orientăm spre viitor totul. Noi nu trebuie să-i facem victime. Trebuie să-i facem învingători.

Avem nevoie să învăţăm din istorie, pentru că altfel am trăit degeaba toată istoria şi reluăm aceleaşi greşeli anterioare. Dacă am învăţa, am şti cum să evităm crizele următoare. Organismul uman, ca şi organismul social, are crize dacă nu ştie cum să le depăşească. O înţelegere de genul acesta ar deveni interesantă pentru copii.

Elevii pleacă demotivaţi total de la şcoală şi sunt convinşi că sunt foarte proşti, pentru că nu fac faţă manualului. Literatura nu le place, dar nici nu li se oferă texte care să fie plăcute pentru ei. Este înnebunitoare problema comentariilor învăţate pe dinafară. Limba maternă şi limba română ar trebui legate de istoria popoarelor. Începe să devină relevant să traduci un termen şi să vezi cum a apărut. Gramatica, de asemenea, este completamente neinteresantă pentru copii dacă nu este explicată.

Îl felicit pe domnul academician Solomon Marcus pentru iniţiativa pe care a avut-o de a analiza toate manualele. Îi rog pe părinţi şi pe profesori să facă acelaşi lucru. Îi supunem pe copii la un chin îngrozitor. Este inuman ce se întâmplă.
Profesorul Florin Colceag este cunoscut şi ca Antrenorul de genii, cel care luptă pentru schimbarea sistemului de învăţământ din România, în favoarea copiilor. Este licenţiat în matematică, doctor în economie şi specialist internaţional în consultanţă sustenabilă. Se ocupă de pregătirea copiilor supradotaţi şi a olimpicilor din țara noastră, iar până în prezent a dat României peste 300 de tineri foarte bine instruiţi, care au devenit cercetători, profesori universitari şi specialişti în diverse domenii, cei mai mulţi în străinătate.

Sursa: expunere.com

Documentarul rusesc despre anii de studenţie ai lui Ion Iliescu. „Tinereţea a rămas în amintirile noastre ca fiind foarte luminoasă”

in Istorie by

Un documentar produs de televiziunea „Russia 1“ ne prezintă viaţa idilică a studentului Ion Iliescu la Institutul Energetic „Molotov“, din Moscova, în perioada 1950-1954. Aflăm cât de popular era printre colege, ce jocuri incitante se jucau în căminele sovietice şi cât de nostalgic este fostul nostru preşedinte după „luminoşii“ ani ’50.

În 1950, Ion Iliescu era un tânăr aspirant la meseria de inginer hidrolog. Pentru că îşi dovedise ataşamentul faţă de valorile comunismului, Partidul Muncitoresc Român l-a trimis la studii în Moscova. „Era un băiat de treabă. A fost simpatizat din prima. Era genul de persoană care spunea bancuri şi era în centrul discuţiilor“, spune Alexandr Velikanov, coleg de facultate cu fostul preşedinte al României.

Colegii de cameră îşi amintesc faptul că Ion Iliescu avea haine deosebite şi, când plecau la întâlniri, apelau la garderoba lui „Ionel“: „Uneori, el nu avea ce purta pentru că toate hainele erau împrumutate pe la colegi“.

„Fetele erau mai interesate de el decât de noi, ceilalţi. Era un băiat interesant, probabil că ţinea şi de naţionalitate“, afirmă unul dintre colegii lui Iliescu. Cum studenţii străini primeau o bursă de studii mai mare decât ruşii, Iliescu era invidiat că îşi putea permite să mănânce câte o chiflă franţuzească în fiecare pauză.

Nina Ilina, una dintre colegele lui Iliescu, îşi aminteşte că tânărul Ionel i-a învăţat pe studenţii sovietici un joc românesc, naiv şi incitant în aceeaşi măsură: „La una din primele noastre petreceri, după ce am dansat şi am glumit, el ne-a învăţat jocul cu cutia de chibrituri. Scoteam interiorul cutiei de chibrituri şi rămânea doar exteriorul. Unul îşi aşeza pe nas acel exterior de cutie şi trebuia să îl pună pe nasul celui de lângă el. Adică se uneau, poate că unii se şi sărutau. Ştiu că Ionel mi-a pus mie cutia pe nas, o dată. Poate că de-asta am şi reţinut“. Iliescu era admirat şi pentru calităţile lui de înotător, aşa cum se poate vedea şi într-o fotografie de arhivă prezentată în documentar.

Nina Iliescu, soţia fostului preşedinte, a fost, de asemenea, studentă la Moscova în acea perioadă. De altfel, cei doi s-au căsătorit la finalul celui de-al doilea an de facultate.

Într-una din vizitele sale oficiale în Rusia, în perioada în care a fost preşedintele României, Ion Iliescu s-a reîntâlnit cu colegii săi de facultate. „Am avut discuţii, aşa ca între prieteni. Ei spuneau: «cât de bine a fost pe vremea lui Stalin!». Altul a spus: «Ai înnebunit, cum poţi să te gândeşti la asta?». Asta a fost, la 20 de ani totul era frumos şi bine. Aşadar, tinereţea a rămas în amintirile noastre ca fiind foarte luminoasă“, a rememorat Iliescu în cadrul documentarului.

Ion Iliescu despre „fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“ şi despre „canibalii americani“

La finalul primului an de studii la Moscova, Ion Iliescu a publicat în „Scînteia“ articolul intitulat „Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“. Într-un limbaj specific vremurilor, Ion Iliescu aşternea pe hârtie un lung articol în care broda pe marginea ideii din titlul: „Pentru orice student român este o cinste şi o fericire să studieze în Uniunea Sovietică. […] Avem de învăţat nespus de mult din felul de a trăi şi a gândi al omului sovietic, al acestui om de o mare înălţime morală, cult, modest, gata oricând să-ţi spună deschis ce gândeşte şi să te ajute.

Cu toţii simţim prietenia, îndrumarea şi ajutorul tovarăşilor noştri sovietici, ne bucurăm împreună de succesele construcţiei noastre paşnice şi simţim aceeaşi revoltă contra canibalilor americani care săvârşesc bestialităţi de nedescris împotriva eroicului popor coreean şi care pregătesc un nou război mondial“.

Citeste mai mult pe adevarul.ro

Scrisoarea EMOŢIONANTĂ a unui tânăr om de afaceri în care se declară ÎNVINS de sistem. „ADIO ROMÂNIA!”

in Diverse by

Hățișul birocratic și taxele împovărătoare îi determină pe tot mai mulți români să renunțe și să se gândească să plece din țară. Un exemplu este cel al lui Stefan Moisanu, un tânăr om de afaceri, care a publicat pe internet o scrisoare deschisă adresată României în care se declară învins de sistem.

Scrisoarea a fost publicată pe blogul lui Stefan Moisanu: ”Nu mai merge. Tot am incercat, am crezut ca pot, dar am obosit. Vreau sa ne despartim. Esti o tara minunata si sunt convins ca intr-o zi vei face un alt cetatean foarte fericit. Dar eu trebuie sa plec pana nu imi pierd mintile. Acum, la sfarsit, imi e greu sa spun daca te-am iubit vreodata. Nu stiu de ce am fost atat de convins ca da, dar am crescut alaturi de tine si nu mi-am imaginat cum as putea exista in afara ta. Cele mai frumoase momente din viata le-am avut alaturi de tine.

Mare parte din ce sunt acum, cu bune si rele, e asa datorita tie. Dar si cele mai abisale clipe ale disperarii le-am aflat tot de la tine. Cand eram la scoala ti-am adus primele jigniri. Am pus la indoiala calitatea dascalilor tai. Am trecut cu 10 la Romana nascocind citate din Tudor Vianu si altii si niciunul din ei nu a avt tupeul sa spuna ca sunt inventate, de teama sa nu se faca de rusine ca nu l-au citit niciodata. Le-am spus eu. Am avut curajul sa ii spun profesoarei de chimie ca e psihopata si sa imi sustin cauza in fata inspectoratului.

In facultate le-am spus profesorilor ca eu nu am venit la facultatea de Microsoft si Oracle si ca nu voi fi partas la smenurile lor. Ai incercat sa ma scoti din sistem pe toate caile si sa ma pui jos cu alti invinsi dar am reusit de fiecare data sa rezist. Si nu te intelegeam de ce erai atat de inversunata impotriva unui tanar ce doreste sa fie mai bun pentru a produce pentru tine. Mai tii minte cand eram student si mi-am facut prima firma? Facturasem 6 milioane lei vechi. Prima mea factura, scrisa pe genunchi la un client care se amuza uitandu-se la mine cu incerc sa calculez TVA-ul. In doua saptamani mi-ai trimis Garda Financiara care m-a amendat cu 50 milioane lei vechi pentru ca nu trecusem numarul contractului pe factura. Le-am spus celor de la Garda ca nu am, ca abia am facturat 6 milioane. Mi-au spus ca lasa, ai parinti, rude, esti tanar.

Dar cand am hotarat sa imi declar dragostea pentru tine si sa cumpar cu munca mea o bucata din tine? Cand am facut primul credit sa iau un teren, sa fac o casa unde sa muncesc pentru a prospera ca parte din tine si unde sa mor pentru a ma intoarce in pamantul tau. Mai tii minte cum m-ai batjocorit prin cei de la cadastru care mi-au spus ca nu e problema lor ca sunt gresite planurile si ca un sfert din teren e in sosea. Pierderea mea, ofranda ta. Stii tu oare cate zile am pierdut in templele tale cu ghisee? Am invatat in ele umilinta in toate declinarile ei si tot nu am fost demn de tine, tot arogant am ramas. Stii tu oare ca mi-am petrecut peste 5000 de ore conducand? Stii tu ca era sa mor intr-un accident? Si toate pentru ca nu poti construi drumuri si cai ferate, stii doar sa le desenezi ca un retardat pe servetele.

Am muncit cu bucuria si energia pe care numai tineretea ti-o dau, si pentru ca am avut cap si maini dibace am produs cat pentru a hrani cei 121 de fii ai tai ce mi-au fost angajati in anii astia. Si din banii pe care i-am facut vanzand roadele muncii mele ti-am pus lunar pe masa o parte frumusica. I-ai luat de fiecare data fara macar sa zambesti. Si daca am fost stramtorat si nu i-am avut mi i-ai luat tu singura din buzunar. Si daca nu ii aveam ti-ai trimis recuperatorii sa ii scoata de la mine cu bataia. Hmm, mi-aduc aminte de cate ori am pus tot ce aveam gaj sa construiesc ceva, pentru mine, pentru tine, pentru noi, si totul a fost la un pas sa se naruiasca pentru ca o hartie zacea sub salamul cuiva la un ghiseu.

Nu am fost demn nici de oamenii tai. Oricat am muncit, abia am reusit sa acopar tepele pe care mi le-au dat. Pentru ca ti-ai invatat oamenii ca atunci cand sunt furnizori sa nu livreze, ca atunci cand sunt clienti sa nu plateasca, ca atunci cand le imprumuti bani sa nu iti mai raspunda. Si eu nu pot munci pe cat fura ceilalti. Si pentru ca vorbim de oameni, te-ai schimbat, sa stii. Ai devenit mai rea, mai incrancenata, mai apasatoare. Si ai devenit barbara, in sensul istoric al cuvantului. Fiii tai stiu mai putina carte dar fura mai mult, violeaza mai mult, beau mai mult, mananca pana le crapa burtile si sunt intr-un permanent razboi. Ai distrus mediul sanatos in care familia, izvorul normalitatii, moralitatii si evolutiei, putea sa se nasca si sa creasca. Te-ai autocondamnat la sterilitate. Poate e felul naturii sa traga pe linie moarta o mutatie genetica nereusita, un experiment social ratat”. Stii ce, daca ma gandesc mai bine, it is you.

Tot ce ti-am cerut a fost sa ma lasi sa muncesc si as fi impartit cu tine roadele cu bucurie. Sunt tanar, inteligent, doritor sa muncesc, si unde imi pun mintea si mainile ramane ceva in urma. Tu esti cea care m-ai transformat intr-un etern mester Manole. Si ca sa nu se naruiasca peste noapte ce am cladit, am zidit in temelii multe din cele ce imi erau dragi. Si cand politicienii tai se lauda ca edificiul a mai crescut cu un procent, nu spun ca in el sunt inchise suflete si sacrificii ale unor fraieri ca mine.

Cred ca vei muri batrana si singura. Cei care te-au iubit si pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta cand nu vei mai putea sa le oferi nimic. Si mai cred ca iti meriti soarta”.

Sursa: vocea.biz

Rezultatul incredibil la Bacalaureat al unei eleve care a devenit mamă în ultimul an de liceu

in Evenimente/Stiri online by

Este tânără mamă a unei fetițe, după ce în ultimul an de liceu a rămas însărcinată. Asta nu a împiedicat-o să își termine studiile, să facă performanță și să dea un exemplu altor tinere de vârsta ei.

9,96 a fost media cu care Maria Elisa Pălimaru a promovat bacalaureatul anul acesta, clasându-se pe locul trei în județul Vaslui. A fost eleva unui prestigiosului liceu ”Mihail Kogălniceanu” și în ciuda faptului că a devenit mamă, s-a pregătit temeinic pentru examenul vieții. ”Maria a fost o elevă foarte bună pe tot parcursul liceului. Clasarea ei pe locul trei ne-a bucurat foarte mult, este o răsplată pentru munca ei, pentru voinţa şi ambiţia de care a dat dovadă. Schimbările din viaţă nu au dărâmat-o, dar nici uşor nu i-a fost. Iată, însă, că a reuşit să se mobilizeze, având şi familia alături, şi să strălucească la Bacalaureat. Suntem convinşi că va avea confirma şi la Admitere, pentru că are forţă şi ambiţie de învingător”, a declarat, pentru Adevărul, prof. Cătălin Ignat, directorul Liceului ”Mihail Kogălniceanu” din Vaslui.

Maria, care acum se pregătește de facultate a fost sprijinită în tot acest timp de către familie și tatăl fetiței, un tânăr de vârsta ei. Mai mult decât atât, Maria a dat un exemplu de ”dacă vrei, se poate” tuturor tinerelor din România, care devin mame încă din timpul școlii și fie își abandonează școala, sau mai rău, copilul.maria elisa.jpg2

sursa: adevarul.ro

Cine alege liceul sau facultatea: copilul sau parintii?

in Psihologie by

Urmeaza o decizie importanta in viata lui: alegerea liceului sau a facultatii. Cat de mult sa te implicit? Il lasi sa decida singur sau il inscrii tu unde crezi ca este mai bine? Raspunsul psihoterapeutului ar fi: “Te implicit mult si putin, in acelasi timp”. Mult, in sensul ca este important sa pui la dispozitia copilului tau cat mai multe informatii, teste de aptitudini. Dar te vei implica putin pentru ca nu vei lua decizia in locul lui. Da-i oportunitatea sa discute cu un consilier vocational sau cu un psiholog.

Provoaca discutii lamuritoare! Poti sa-l incurajezi sa vorbeasca cu un professor sau un psiholog de la scoala pentru a-si da seama cat de importanta este aceasta alegere, vorbeste si tu cu el si arata-i ca de aceasta  hotarare depinde viitorul lui, atunci cand va trebui sa se intretina singur. Ar fi bine, insa, sa nu incerci sa-la manipulezi sa ia o anumita decizie. Nu este vorba despre parintii care le impugn ceva copiilor, dar exista si altii care incearca sa fie impartiali, dar chiar si altii care incearca sa fie impartiali, dar chiar si fara sa vrea ii indreapta spre un anumit domeniu. Este foarte usor sa-l manipulezi catre o cale sau alta. Copilul isi admira parintii si uneori cauta in mod inconstient aprobarea lor. Nu ar trebui sa subestimezi inteligenta si dorinta de independenta  copilului.

Nu il manipula! Chiar daca pe termen scurt e mai comod sa ai un copil docil care face ce vrei tu, nu te lasa tentata s ail manipulezi. Rezultatele pe termen lung vor fi dezastruoase: va fi nefericit, va avea relatii incordate cu tine, vor urma conflicte, reprosuri. Nu va deveni un adult care sa se simta bine in pielea lui si e posibil sa nu aiba success profesional, cu toate ca avea toate datele sa reuseasca. Apoi te vei intreba de ce oare se intampla aceste lucruri.

Fii un antrenor! In viziunea specialistului, parintele ar trebui sa fie un fel de antrenor pentru copilul lui in aceasta perioada. Ii poti asigura un cadru in care el se poate exprima. Intreaba-l ce e cu adevarat important pentru el, ce isi doreste cel mai mult, cand se simte cel mai bine. Spune-i si tu ce talente ai observat ca are de cand era mic. Provoaca-l sa se gandeasca la cum le poate utiliza mai departe. Nu ezita sa deschizi si subiectul banilor. Chiar daca nu va fi acesta criteriul cel mai important, ar trebui sa-si puna problema asta. Trebuie sa stie cat de cautat este pe piata jobul pe care si-l va dori si daca se va putea intretine din el.

Alegerea finala ii apartine! Alegerea finala va fi a copilului. Chiar daca nu este buna si va fi revizuita, il va face responsabil si il va inarma pentru viata. Stii si tu ca o diploma nu mai asigura succesul nimanui. Dar daca pui pasiune in ceea ce faci, atunci vei reusi. Elevul este ajutat de parinti, profesori si alti specialisti sa inteleaga talentele si darurile cu care s-a nascut, ce personalitate are, ce valori are, ce doreste sa faca cu viata lui. Parintii lui il pot ajuta sa devina independent, fericit si realizat, dar nu pot face asta in locul lui. Manipularea sau ajutorul fortat ii va dauna. Gandeste-te ca, pana la urma, nimeni nu-i va poate spune cum sa-si traiasca viata.

 

Cum sa luam notite?

in Curiozitati by

5-reguli-pe-care-trebuie-sa-le-stie-absolventii-de-liceu     

      I. IMPORTANŢA NOTIŢELOR

  1. Notiţele ne menţin atenţia concentrată şi activă.
  2. Notiţele ne asigură o înregistrare scrisă a celor studiate, pentru a fi utilizate în faza de recapitulare.

     II. PĂSTRAREA NOTIŢELOR

  1. Dacă este vorba de fişe de lectură, acestea se păstrează cel mai bine în plicuri sau in cutii de dimensiuni potrivite.
  2. Dacă notiţele se iau pe foi separate, acestea se păstrează cel mai bine într-un dosar cu mecanism (tip biblioraft), catalogate pe subiecte sau autori, pentru a putea fi mai uşor manipulate.
  3. Dacă notiţele sînt făcute în caiete, acestea trebuie marcate în mod clar şi depozitate în siguranţă. pentru a putea fi utilizate la nevoie.

III. LUAREA NOTIŢELOR ÎN TIMPUL STUDIULUI

  1. Notiţele ar trebui să includă:
  2. Ideile principale ale textului studiat şi detaliile importante.
  3. Planul logic al expunerii.
  4. Luaţi notiţe în faza de aducere aminte, nu a primei lecturi.
  5. În afara citatelor importante, folosiţi cuvintele proprii în formularea notiţelor.
  6. Adoptaţi forma de schemă (în loc de rezumat) oriunde acest lucru este posibil:
  7. dezvoltaţi titlurile şi redactaţi din nou frazele-subiect;
  8. scrieţi între paranteze detaliile importante;
  9. utilizaţi retrageri ale textului în interiorul paginii, precum şi;
  10. litere şi cifre, pentru reliefarea corelaţiilor.
  11. Mecanismul luării notiţelor
  12. Scrieţi citeţ sau folosind maşina de scris ori computerul.
  13. Întocmiţi un sistem de prescurtări şi folosiţi-l în mod consecvent.
  14. În cazul utilizării caietelor, folosiţi o amplasare logică, sugestivă a notiţelor pe pagină:
  15. folosiţi pagină nouă pentru fiecare nouă serie de notiţe;
  16. lăsaţi mult spaţiu alb şi margini late;
  17. transcrieţi în partea de sus a paginii datele editoriale ale sursei (numele autorului, titlul lucrării, editura, localitatea, anul apariţiei);
  18. transcrieţi în dreptul fiecărui citat, expresie ori idee preluată pagina din text la care se găseşte aceasta.
  19. În cazul utilizării fişelor de lectură:
  20. transcrieţi datele editoriale ale sursei pe prima fişă;
  21. transcrieţi în partea de sus a tuturor celorlalte fişe provenind din această sursă doar numele autorului şi titlul lucrării
  22. transcrieţi în fiecare fişă o singură idee sau un singur citat;
  23. notaţi pe fiecare fişă numărul exact al paginii din sursă la cere se află ideea notată.
  24. Folosiţi culori, diagrame, evidenţierea punctelor cheie
  25. Încadraţi cuvintele şi propoziţiile importante.

    IV. LUAREA NOTIŢELOR LA LECŢII ŞI PRELEGERI

  1. Încercaţi să aplicaţi metoda RICAR.
  2. Luaţi puţine notiţe
  3. Aceasta vă permite să urmăriţi expunerea profesorului.
  4. Scrieţi notiţe mai ample acasă, imediat după lecţie.
  5. Verificaţi şi revizuiţi notiţele

Acest lucru trebuie făcut la cel mult câteva ore după prelegere.

  1. Faceţi efortul de a vă reaminti conţinutul lecţiei
  2. Corectaţi notiţele, adăugând noi detalii, şi dându-le forma finală.

                 

Topul facultatilor inutile

in Articole by

Faptul ca diploma obtinuta nu ne instaleaza confortabil intr-un loc de munca in domeniul pentru care ne-am pregatit nu mai surprinde pe nimeni. Stim cu totii ca flexibilitatea este esentiala, intrucat piata muncii (croita dupa chipul societatii hiper-dinamice in care traim) privilegiaza calificarile multiple, absorbtia perpetua de noi competente, metamorfozarea la cerere, disponibilitatea infinita, relocarile, reorientarile si in general uitarea de sine sub presiunea urgentei gasirii unui loc de munca.

Astfel, educatia formala in care am investit de fapt timp, pasiune si energie se vede redusa la imaginea patetica a unei diplome banalizate de lipsa unei ierarhii riguroase si recunoscute a institutiilor universitare si creditate mai mult sau mai putin de eventualii angajatori.

Aceasta imagine, frecvent evocata, si insotind simpla constientizare a necesitatii unei anumite flexibilitati, ofera viitorului angajat o perspectiva mai degraba descurajanta. Rezultatul ei: studiul real nu mai intereseaza, pregatirea veritabila este ignorata, in timp ce repetam cu totii, somnambulic, o teza care ramane falsa, in ciuda pretentiilor de obiectivitate si realism : ‘’in lipsa diplomei unei facultati din categoria ‘’asta se cere’’, voi face cit mai repede o facultate din categoria ‘’oricare’’, intr-un domeniu pe care nu e nevoie sa-l stapanesc, intrucat ulterior voi lucra oricum in alta arie si voi invata o meserie in mod practic’’.

De ce gindim astfel? Pentru ca asta ne invata titlurile ca ‘’Topul facultatilor inutile’’, care minimizeaza regretabil esenta studiului, lansind clasificari simpliste. Pentru ca ni se spune neincetat ca stiintele umaniste creeaza someri, ca filozofii ‘’stiu nimic in tot’’, ca orele de latina si logica sint inutile – o viziune reductiva si perdanta, a carei varianta extrema este de fapt tristul ‘’eu am scoala vietii’’.

Cei care ne explica ce facultati sint ‘’inutile’’ se dovedesc a fi captivi intr-un spatiu superficial al nevoii de reusita imediata si demonstrata si ignora ireverentios rolul fundamental al educatiei – care este formarea individului. Misiunea educatiei nu este generarea de ‘’angajati’’, ci de indivizi care sustin o societate.

De aceea, nu domeniul in care studiem este de fapt primordial important, ci felul in care ne formam.

Societatea impune perpetuu schimbari atat de rapide si de drastice, incat a paria pe ‘’ce se cere’’ in momentul actual poate fi o decizie mai putin fericita pe termen lung. Intrati pe piata muncii nu vom ramine recipientul informatiilor asimilate in facultate si aplicate cu constiinciozitate timp de 40 de ani. Vom exersa in mod esential insusirea constanta de competente, ceea ce se deprinde studiind orice stiinta, cat timp o facem cu responsabilitate, cu pasiune si interes real pentru cunoastere, cu rigoare, cu o anumita etica a ‘’lucrului bine facut’’.

Intrebarea nu ar trebui sa fie ‘’ce’’ studiem, ci ‘’cum’’ – si anume cu seriozitate.

CITEȘTE AICI ARTICOLUL.

Go to Top

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...