Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tag archive

Profesor

Trucul UIMITOR dezvaluit de chinezi prin care poti salva viata cuiva in caz de accident vascular

in Sanatate by

Atacul cerebral vascular este a 2-a cauza a mortalitatii din lume. Iar cei ramasi in viata pot fi paralizati pentru tot restul vietii. Un astfel de lucru teribil, nu trebuie sa se intample in viata nimanui.

Un profesor chinez dezvaluie o modalitate 100% functionala de salvare a unei persoane in timpul unui accident vascular cerebral. Cel mai important este sa-ti pastrezi calmul si sa incerci pe cat posibil sa nu muti victima in alt loc.

Profesorul chinez ne indeamna, de asemenea, sa tinem intotdeauna in casa un ac de seringa sau un ac simplu, noteaza perfect-ask.
“Tatal meu a fost paralizat si dupa aceea s-a stins din viata in urma unui atac vascular cerebral. Pacat ca nu am stiut mai inainte de aceasta modalitate de acordare a primului ajutor. In timpul accidentului vascular cerebral capilarele din creier se sparg treptat. Pastrati-va calmul. Indiferent de locul unde se afla victima, straduiti-va sa nu-i mutati locul. Daca o sa-i mutati locul, capilarele se vor sparge cu mult mai repede! Asezati victima intr-un loc comod, de unde sa nu poata sa cada si scurgerea de sange poate incepe. De preferat sunt acele de seringa, dar daca nu aveti in casa unul, atunci poate fi utilizat si un ac de cusut.

Tineti acul deasupra unei flacari pentru sterilizare si apoi intepati fiecare deget de la maini.

Nu exista niste puncte anumite de intepare, doar la cativa milimetri distanta de unghii.

Intepati astfel incat sangele sa inceapa sa curga.

Daca sangele nu incepe sa curga/picure atunci strangeti degetele victimei cu degetele voastre.

Cand din cele 10 degete va picura sangele, in cateva minute victima isi va reveni.

Daca gura victimei si-a schimbat forma atunci, masati-i bine urechile pana se inrosesc (semn ca sangele circula bine).

Intepati lobul fiecarei urechi de 2 ori, astfel incat cate 2 picaturi de sange sa picure din fiecare lob. Peste cateva minute victima trebuie sa-si revina.

Asteptati pana cand victima revine la starea sa normala si toate simptomele atacului cerebral dispar si apoi transportati-o la spital. In caz contrar, daca victima ar fi fost dusa la spital in graba cu masina ambulantei, atunci vibratiile ar fi favorizat fisurarea capilarelor din creier.

Eu am aflat despre aceasta metoda de scurgere a sangelui de la specialistul in medicina netraditionala, doctorul Ha Bu-Ting, care traieste in Sun-Juke. In afara de aceasta eu am avut propria experienta de aplicare a acestei metode si de aceea pot afirma ca este 100% functionala.

In anul 1979 eu predam in Fung-Gaap College din orasul Tai-Chung. Odata, in timpul orelor un alt profesor a venit la mine si cuprins de emotii mi-a zis: “Domnule Liu, conducatorul nostru sufera un accident vascular cerebral!” Am urcat de indata la etajul 3. L-am vazut pe profesorul Chen Fu-Tien: fata ii era palida, vorbirea neclara, gura isi schimbase forma – toate simptomele unui atac vascular cerebral. De indata am rugat unul din studenti sa mearga de urgenta pana la farmacie si sa cumpere un ac de seringa, pe care l-am si folosit pentru a intepa toate cele 10 degete de la mainile d-lui Chen. Peste cateva minute, dupa inteparea degetelor, fata d-lui Chen si-a recapatat culoarea, iar ochii i s-au limpezit. Dar gura lui in continuare nu-si revenea. Asa ca i-am frecat bine urechile pana i s-au inrosit. Am facut cate 2 intepaturi in lobii ambelor urechi, din care a si inceput sa picure sangele. Atunci s-a petrecut minunea: peste 3-5 minute gura si-a recapatat forma si vorba sa a devenit clara. L-am lasat sa se odihneasca putin, sa bea o ceasca de ceai cald si apoi l-am condus la spitalul Wei-Wah. A stat in spital o noapte, iar a doua zi a fost externat si a mers din nou sa predea. Totul a functionat foarte bine. Nu a fost nici o urmare, desi rare sunt cazurile in care victimele unui accident vascular sa ramana fara sechele, din cauza capilarelor care se sparg in drum spre spital.”

Daca vom tine minte aceasta metoda a scurgerii de sange si vom aplica primul ajutor cat de repede posibil, atunci intr-un timp foarte scurt victima isi va reveni 100%.

Sursa: healthy-romania.ro

Florin Colceag, profesorul care a obtinut peste 60 de medalii de AUR la competitii internationale: „Ne irosim viata pe tot feluri de placeri care, ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani, in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre”

in Educational by

Florian Colceag este licenţiat în matematici fractale, doctor în economie şi specialist internaţional în guvernanţă sustenabilă. Profesor cu peste 20 de ani de experienţă în educaţia copiilor supradotaţi şi în antrenarea olimpicilor la matematică, a obţinut peste 60 de medalii de aur la competiţii internaţionale în această disciplină.

Este reprezentant în România al World Council for Gifted and Talented Education. Profesorul Florian Colceag este, de asemenea, fondatorul IRSCA Gifted Education – România (asociaţie non-profit cu scopul de a promova şi sprijini dezvoltarea persoanelor cu har şi talent în toate domeniile) şi preşedinteleEDUGATE (Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi si Talentaţi). Este autorul proiectului „Noua Constituţie”(făcut deja public), coautor al „Programului de Retehnologizare şi Modernizare Tehnologică a României” şi, în sfârşit al proiectuluiMODELUL DE ŢARĂ.

“Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar in mijlocul unei mari crize omul se schimba“, afirma profesorul Florian Colceag in cadrul unor serii de seminarii pe teme de educatie (scolara, economica, a mediului, a gandirii, etc).

Criza ne pune in fata o alegere: fie ne schimbam in totalitate si re-devenim oameni, fie continuam ca si pana acum si ne indreptam spre distrugere.

“Acesta este marele moment istoric pe care il traieste omenirea, moment in care omenirea descopera puterea de a da si de a lua”, ne face atenti Florian Colceag in preambulul acestei discutii-interviu.

R: Unde gresim cel mai tare, ca parinti, ca profesori?

F.C: Cate minute pe zi i se cere unui copil sa fie genial? Dar unui adult?

Cate minute pe zi unui elev i se cere sa fie uman? Dar unui adult? Cate minute pe zi i se cere sa fie sensibil la problemele altora? Dar intelept? Dar empatic, intuitiv? Cate minute pe zi, societatea, sistemul de invatamant cere elevilor sa aiba calitati? V-a cerut vreodata societatea? Crizele va cer asta, catastrofele, pentru ca altfel nu se poate rezolva o catastrofa.

Unde gresim? Abordarea noastra e gresita. Daca nu le cerem sa-si dezvolte calitati, copiii nu cresc in valoarea lor personala. Nu cresc, nu dezvolta aceste calitati, nu sunt solicitate, nu sunt hranite. Daca nu remarcam aceste calitati, daca nu le laudam, nu le ridicam la un anumit grad, nu ii invatam sa le foloseasca in mod corespunzator, copilul se aplatizeaza. Noi ce-i cerem de fapt unui elev? Sa fie obedient, sa fie punctual, sa-si faca bucatica de tema fara pasiune, sa reproduca, sa fie un magnetofon.

Ne irosim viata pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani, in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.

Deci facem un prost managemant al crizelor in clipa in care nu cultivam caracteristicile inalte ale copilului, care inseamna darurile cu care s-a nascut.

Aici e marea schimbare de paradigma, care se duce pana la nivel foarte tehnic.

Trebuie sa ne gandim ca proiectam educatia pentru 20 de ani. De ce fel de calitati va fi nevoie in 20 de ani? Trebuie sa le dam posibilitatea sa-si imparta calitatile celorlalti, sa-i grupam in asa fel incat, pe abilitati sa se completeze intre ei, sa se ajute reciproc. Iata o schimbare de paradigma. Stilul de invatare trebuie respectat, inteles si cultivat.

R: Numiti trei valori in care credeti

F.C: Eu nu cred in valori. Valorile sunt cantitati perisabile. Cred in capacitatile umane de a ajunge oricat de departe si cred in coerenta acestui univers care e dincolo de valori. Si mai cred in echilibrul general al lucrurilor, dar in sistemul de valori umane nu pot sa spun ca, cred foarte mult pentru, pentru ca timpul le schimba. Le schimba profund. Un exemplu in directia asta ar fi cavalerismul, care era valoarea numarul unu al secolelor trecute si care s-a deteriorat pana la disparitie. In loc de cavalerism avem magarie.

R: Si totusi cum reasezam o scara a valorilor care astazi pare rasturnata? Este nevoie de niste valori care sa ne ghideze.

F.C: Le re-inventam, valorile sunt un sistem masurabil, iar orice este masurabil devine contradictoriu. Exista o celebra teorema care spune ca orice sistem axiomatic finit cu o metrica inclusa, deci masurabil, e contradictoriu. De fiecare data cand punem in valoare, sa vindem, sa pretuim, sa pretaluim, stricam echilibre- o entitate oarecare, om, o planta pe care incerci sa o valorifici si-i schimbi locul in care ea s-a hranit si crescut si-i schimbi atmosfera care i-a permis sa aiba tot ceea ce are extraordinar, o omori.

Dar noi gandim comercial, din pacate, in loc sa gandim uman. Din cauza asta nu doresc valori. Ceea ce doresc e ceea ce face sa creasca totul si acestea sunt calitatile.

Calitatile sunt cele mai importante pentru ca, pe masura ce le imparti, cresc. Inteligenta este o calitate, imparti inteligenta, creste inteligenta. Bunatatea e o calitate. Imparti bunatate creste bunatate. Intelepciunea e o calitate. Imparti intelepciune, creste intelepciune. Omenia e o calitate.

Banii sunt o valoare- ii imparti ii pierzi. Faima e o valoare, O imparti, o pierzi. Nu te poti duce sa te bati cu caramida in piept fara sa te deteriorezi, ca faima, ca imagine.

Valorile sunt perisabile. Calitatile sunt nemuritoare.

R: De ce ne este atat de greu sa facem trecerea, schimarea de paradigma?

F.C: Ne vine greu pentru ca noi suntem fortati de societate sa ne adaptam unor nise inguste, in care nu ni se cere sa facem minuni, din contra ni se cere sa facem putin, deseori nici macar bine. Suntem fortati, intr-un fel sa ne deterioram ca spirit, ca gandire, ca personalitate, iar atunci ne pierdem orizontul, ne pierdem suflul. Ajungem ca niste gaste domestice care doresc sa zboare. Mai dau din aripi un pic, mai se inalta putin deasupra drumului, dar aterizeaza inapoi pentru ca sunt domestice si sunt grase, ingrasate. Nu mai avem puterea sa ne schimbam cu usurinta decat daca ne dorim foarte tare. O gasca domestica, daca se straduieste in fiecare dimineata si munceste mult pana slabeste si isi intareste muschii, poate zbura, dar e un efort pe care nu toata lumea e dispus sa-l faca.

Ca sa te schimbi, sa te dezvolti, sa te transformi, sa devii zburator e un efort adevarat. E mai confortabil, mai caldut sa te taraii cu burta pe pamant si sa te faci ca din cand in cand vrei sa zbori.

R: In sistemele de educatie Montesori si Waldorf se construieste pe tendintele naturale ale copilului catre explorare, munca si creativitate. De ce nu exista o extindere mai mare a scolilor de acest tip sau o pondere mai mare a acestui mod de gandire in sistemul clasic de invatamant?

F.C: Tendintele naturale de crestere ale copilului nu se potrivesc cu artificialitatea lumii sociale in care traim. Trebuie sa fim convinsi ca traim intr-o lume totalmente artificiala si irationala in care inlocuim adevaratele calitati ale universului in care traim cu valori episodice care deseori nu inseamna decat o forma de manipulare a societatii. De exemplu banul. Banul care reprezinta de fapt masura administratiei, nu reprezinta o valoare adevarata. O administratie competenta este in masura sa dea valoare banului, altfel, intr-o administratie incompetenta banul isi pierde orice urma de valoare si ajunge sa fie ban inflationist. Deci este o lume artificiala a banului.

N-ati vazut nici o floare facand bani. Ceea ce este adevarat si realmente pretios in Universul asta e gratis. Aerul e gratis, frumusetea naturii e gratis, bunatatea oamenilor e gratis, intelepciunea e gratis. Dar noi invatam sa cumparam placeri, care nu sunt gratis.

R: Aici as adauga ca se promoveaza in societate pe scara larga o asa-zisa libertate de a face orice de parca scopul existentei noastre ar fi placerea si evitarea durerii. Televizorul, prin faptul ca te hipnotizeaza sa stai pasiv sa-l privesti, fara sa te supuna la vreun efort de gandire e o alta “realitate” care poate induce ideea urmaririi placerii ca scop in sine.

F.C: Da, e o lume artificiala, nu e o lume adevarata. Pentru nevoile noastre noi nu am avea mult de cheltuit si mult de facut. Noi ne irosim viata insa pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.

R: Suntem inca tributari comunismului, in Romania?

F.C: Desigur. Orice forma de viata conserva istoria prin care a trecut anterior.

Nu se pune problema sa scapam vreodata de urmele comunismului. Ele au ramas si se manifesta din plin: suspiciune, ne-munca, profituri necinstite pe seama altora, minciuna, demagogie, lipsa de omenie. Dar se pot micsora in clipa in care noi crestem. Este ca o pata pe harta: daca harta este cat pata atunci harta devine neagra, dar daca harta creste, devine imensa, pata respectiva devine nesemnificativa. Depinde de noi sa crestem, sa devenim noi mari, distingandu-ne constiinta, distingandu-ne personalitatea si atunci, in istoria noastra, acel punct care inseamna comunismul nu va mai conta prea mult.

R: Cum ar trebui sa intre profesorul la clasa?

F.C: Cu sinceritate, in primul rand. Apoi cu multa omenie. Pentru ca daca nu are sinceritate si omenie nu va recunoaste niciodata ca nu stie tot, ca nu poate raspunde la toate solicitarile, ca are nevoie de sprijinul elevilor. In momentul in care elevii il sprijina, toata lumea profita. Si copii profita pentru ca au in fata lor un om care a invatat sa fie om, care ii poate inspira, si profesorul profita pentru ca intelege unde sunt nevoile copiilor si le poate aduce ceea ce au ei nevoie.

Ce da un profesor elevului? Da ceea ce are.

Daca profesorul a invatat sa-si cultive calitati il va invata si pe copil sa-si cultive calitati. Ei devin gifted (talentati). A fi gifted nu tine numai de bagajul nativ, ci tine de modul de hranire a acestor daruri, pe care daca le hranesti, cresc. Cresc in tine, cresc in cei din jur. Se transmit, se duc mai departe.

Sursa: oficialmedia.com

Profesorul Florin Colceag, cunoscut şi ca „Antrenorul de genii”, luptă pentru schimbarea sistemului de învăţământ din România: „Elevilor nu li se oferă ce au nevoie”

in Educational by

Copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Dacă şcoala nu este umană, după vârsta de 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani creşterea creativităţii devine zero, iar viitorii adulţi vor avea minte de copii, pentru că nu mai evoluează. În această situaţie se află peste 87% din omenire.

Diana Scarlat: Cum ar trebui să se modifice programa şcolară, curricula şi programul elevilor, în învăţământul preuniversitar, astfel încât să devină eficient sistemul de învăţământ?

Florin Colceag: Elevilor nu li se oferă ce au nevoie. În legătură cu istoria, copilul trebuie să înţeleagă în primul rând faptul că în spatele datelor calendaristice au fost nişte crize manageriate într-un anumit fel. Noi putem învăţa din istorie. Foarte puţini oameni ştiu că Napoleon Bonaparte era un foarte bun geometru. Toţi îl ştiu ca pe un foarte bun conducător de oşti, dar el se întrecea cu profesorii de matematică de la Sorbona, iar când îşi planifica strategiile luptă, le planifica matematic. Sau despre Alexandru Macedon şi despre relaţia lui foarte strânsă cu Aristotel. Macedon, fiind elevul unui mare filosof, ştia să gândească foarte bine lucrurile. Dar aşa cum este expusă istoria în clipa de faţă, eu nu ştiu câţi adulţi îşi mai amintesc la ce dată a fost nu ştiu ce bătălie între doi combatanţi.

R: Ce anume îi interesează pe copiii de astăzi?
Florin Colceag:
Eu lucrez cu copii de diverse vârste. Sunt extraordinar de interesaţi când sunt la vârste mici. Au saci de întrebări şi se luptă să găsească lucruri interesante pentru toţi ceilalţi. Este o experienţă aproape unică. Aceasta nu se practică în învăţământul românesc. Copiii întreabă. Foarte mult întreabă la şase ani despre cosmos şi vor să ştie totul despre cum s-a generat sistemul solar, cum a apărut Pământul, cum a apărut soarele, galaxiile. Ei vor să afle detalii.

R: Dar cum se împacă această curiozitate cu religia în şcoli?
Florin Colceag:
Originea omului, Adam şi Eva, ridică probleme. Am chiar un fiu de preot care-mi pune întrebările acestea frecvent, pentru că ei intră într-o contradicţie directă cu teoria evoluţionistă, cu faptul că prima Eva a trăit cu mult înaintea Adamului care a dat cromozomul Y stabil. Nu s-au putut întâlni, ca să aibă copii împreună. Dar le explicăm că de fapt corpul uman s-a dezvoltat într-un fel, iar spiritul uman s-a dezvoltat altfel, şi că a existat într-adevăr o pereche atât de spirituală, încât a transmis această spiritualitate copiilor lor. Copiii nu învaţă nici istoria religiilor, nici istoria umanităţii. Ei ar trebui să ştie foarte multe lucruri, astfel încât să nu existe confuzii, iar atunci când ei doresc răspunsuri, li se bagă în cap cu totul alte lucruri.

R: Ar trebui să se predea religia în şcoli în continuare, aşa cum s-a predat până în prezent?
Florin Colceag:
Părerea mea este că religia ar trebui să se schimbe completamente, să devină mult mai umană. Eu am avut surprize groaznic de neplăcute cu unii copii care învaţă religia. A venit o fetiţă la mine şi m-a întrebat: „Domnule profesor, eu sunt spurcată? Mi-a zis profesorul de religie că sunt spurcată. Că fetele nu au voie să intre în altar, pentru că sunt spurcate”. Trebuie intervenit serios aici şi făcută o diferenţiere între ştiinţă şi religie, pentru că se creează o situaţie de neiertat pentru evoluţia copiilor. Pe de educaţia. Religia ortodoxă este minunată, a plecat din trunchiul dacic. Nu se vede istoria din rădăcini, faptul că noi am fost cea mai puternică civilizaţie neolitică până în epoca fierului, în Europa. La noi istoria porneşte de la Decebal. Este totalmente greşit gândită şi formulată. Istoria trebuie să dea învăţături şi din istorie trebuie să pleci conştient de starea ta umană şi cu o personalitate mai puternică şi mai bine pregătit pentru viaţă. Omenirea a reuşit să evolueze trăgând învăţături din trecut. Noi ne tăiem rădăcinile.

R: Cât timp ar trebui să petreacă un copil la şcoală?
Florin Colceag:
Ne batem joc de timpul lor. Ei stau 20 de ani în şcoală, până termină facultatea. Sunt 20 de ani din viaţa unui om care sunt prost fructificaţi. Aici este problema. Dacă ne dă cineva 20 de ani de viaţă, nu spunem mulţumesc? Dar dacă ne ia 20 de ani? De ce şcoala este o puşcărie? Nu este declaraţia mea, ci a Condoleezei Rice, fosta şefă de cabinet a lui Bush. A ajuns la aceeaşi concluzie şi a făcut declaraţia la CNN: şcoala este o puşcărie, copiii abia aşteaptă să plece de la şcoală, la fel ca deţinuţii care vor să scape de puşcărie. Când ea poate fi un loc minunat, templul cunoaşterii, dacă ceea ce li se oferă elevilor corespunde cu nevoile lor.

R: Acum s-a propus să se păstreze la şcoală cât mai mult timp elevul, chiar dacă nu va fi notat, pentru a putea fi controlat. Este o metodă bună? Se doreşte introducerea unor materii opţionale, care să nu mai fie notate.
Florin Colceag:
Acesta este un lucru bun, pentru că ei nu primesc note pentru materiile opţionale. Dar trebuie schimbat complet sistemul de gândire. Dacă acest timp este calitativ extrem de bun, atunci merită să stea la şcoală, dar să fie extrem de bun. Dacă ei sunt sclavi pe plantaţie, făcând lucruri care nu-i interesează, acest lucru este nociv. Drepturile fundamentale ale copilului sunt încălcate în acest moment. Dacă profesorul dă un morman de teme, copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Ei chiar nu mai pot face nimic, pentru că trebuie să-şi facă temele, care sunt prost gândite, prost concepute, inutile şi dăunătoare. Ei sunt bolnavi, au oasele fragile, pentru că stau foarte mult timp pe scaun, pentru a citi sau pentru a scrie. Sănătatea le este compromisă. Sunt generaţii întregi care suferă din această cauză.

R: Școala înseamnă competiție continuă, de la orele de sport până la notele la matematică. Este normal să fie aşa?
Florin Colceag:
Şi această competiţie este greşit aplicată. Elevii trebuie să înveţe să coopereze. Copiii nu trebuie să se întreacă între ei, ci trebuie să se ajute. Pe de altă parte, copiii trebuie să ajungă să se bucure de ceea ce fac. Ei nu se bucură. Sunt demotivaţi, apoi nu mai vor să meargă la şcoală. Trebuie să găsim alte forme de educaţie. În privinţa matematicii, ei trebuie să înveţe să gândească matematic, să aibă o gândire logică, pentru a se descurca în anumite domenii, să poată modela anumite realităţi. Nu există modelare în matematica actuală, aşa cum este predată la şcoală. Există doar teoreme, fapte care ar deveni importante ca instrumente de gândire. Eu n-am văzut pe cineva care să fi folosit în viaţa reală teorema lui Rouche, omniprezentă în manuale. Nu avem în faţă nişte copii care să aibă o cerere şi să primească o ofertă din partea şcolii. Dacă ne uităm cu atenţie la curiozitatea copiilor de 10 ani, este aproape zero. Atât de tare ignoră şcoala curiozitatea lor, dorinţa lor de cunoaştere, încât se toceşte curiozitatea. Mai este un fapt extraordinar: dacă nu există dialogul lor cu profesorul, de la minte la minte, şcoala nu este umană. Dacă dialogul acesta nu există, iar ei sunt doar nişte saci care trebuie să fie înfundaţi cu informaţie, după 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani creşterea creativităţii devine zero şi atunci devin adulţi cu minte de copii. Ei nu mai evoluează. Şi în această situaţie se află peste 87% din omenire. Trebuie să înţelegem că în epoca actuală trebuie să deschidem altfel de programe de formare a personalităţii. Prin faptul că ei tocesc, reproduc şi iau o notă îi condamnăm. Este totalmente greşit.

R: Cum ar trebui să procedeze profesorul pentru a-l determina pe copil să înveţe de plăcere?
Florin Colceag:
Profesorul ar trebui să-i arate doar ceea ce a făcut perfect, astfel încât să înveţe şi apoi să se corecteze singur. S-a introdus acest sistem şi în România, mai mult în şcoli private, din păcate. Mai este un lucru interesant: copilul care iese la tablă şi performează este scutit de tema de acasă, în schimb, el poate ajuta un alt coleg. Acestea sunt principii pedagogice pe care nu le predau facultăţile în România. Când intră profesorul în câmpul muncii, habar nu are cum trebuie să se comporte cu elevii. Sunt şi excepţii pozitive, dar nu este o programă unică la facultate. Ţinând seama de importanţa învăţământului preuniversitar, pentru că şi facultăţile se lovesc de faptul că le vin absolvenţi din ce în ce mai slabi, profesorii nu ştiu stiluri de predare care să corespundă stilurilor de învăţare. Am văzut că stilurile de învăţare au intrat în facultăţi. Mă bucur din tot sufletul. Dar stiluri de predare nu: cum să lucrezi cu senzitivi, cum trebuie să lucrezi cu vizuali. Noi trebuie să modernizăm educaţia şi acest lucru este totalmente inevitabil, dacă vrem să mai existăm ca neam.

R: De unde ar trebui să înceapă modernizarea sistemului de educaţie din România?
Florin Colceag:
Trebuie să ajungem să punem la punct un sistem de evaluare care să nu mai fie inhibitor. Sistemul cu note nu spune nimic şi conduce la ceva teribil. Notele de la 1 la 10 şi faptul că examenele la liceu se dau pe media anterioară, plus rezultatul la examen, şi salariile proaste ale profesorilor au condus la o corupţie de necrezut şi la şantaj emoţional la adresa părinţilor, care trebuie să se ducă la profesor cu ceva. Este un cancer social care trebuie extirpat. Salarizarea trebuie să fie diferenţiată prin succesul pe care îl are elevul, cu ajutorul profesorului. Nu poţi să loveşti în profesori, pentru că ei au fost la rândul lor victime. Li s-a luat posibilitatea de a se ocupa de copii în momentul în care au fost obligaţi să completeze zeci de rapoarte şi hârtii. Aceasta a fost o acţiune absolut inumană, care continuă. Profesorii aveau deschidere foarte mare pentru a-şi îmbogăţi stilul de lucru, pentru că au ajuns în învăţământ din pasiune, dar mulţi dintre ei au plecat dintr-un sistem care generează frica. Sistemul acesta piramidal bazat pe frică merge până la elev, care trăieşte cu frica de a nu rămâne corigent sau repetent. Acest sistem este de provenienţă americană. Este sistemul „no child left behind”, care s-a dovedit a fi dezastruos. Americanii au renunţat la acest sistem chiar de anul acesta. Noi trebuie să umanizăm educaţia, dar ne împiedicăm de acest cancer, pentru că multe dintre cadrele didactice cred că au atins culmea performanţei atunci când pun note şi completează rapoarte. În Elveţia, o învăţătoare are salariul 6.000 de franci elveţieni, dar arată un nivel foarte înalt de competenţă pentru a ajunge în învăţământ. Să nu uităm că scopul principal este să le dăm copiilor prilejul de a căpăta învăţături de viaţă, pentru a putea gestiona mai târziu crizele pe care le provocăm noi. Trebuie să orientăm spre viitor totul. Noi nu trebuie să-i facem victime. Trebuie să-i facem învingători.

Avem nevoie să învăţăm din istorie, pentru că altfel am trăit degeaba toată istoria şi reluăm aceleaşi greşeli anterioare. Dacă am învăţa, am şti cum să evităm crizele următoare. Organismul uman, ca şi organismul social, are crize dacă nu ştie cum să le depăşească. O înţelegere de genul acesta ar deveni interesantă pentru copii.

Elevii pleacă demotivaţi total de la şcoală şi sunt convinşi că sunt foarte proşti, pentru că nu fac faţă manualului. Literatura nu le place, dar nici nu li se oferă texte care să fie plăcute pentru ei. Este înnebunitoare problema comentariilor învăţate pe dinafară. Limba maternă şi limba română ar trebui legate de istoria popoarelor. Începe să devină relevant să traduci un termen şi să vezi cum a apărut. Gramatica, de asemenea, este completamente neinteresantă pentru copii dacă nu este explicată.

Îl felicit pe domnul academician Solomon Marcus pentru iniţiativa pe care a avut-o de a analiza toate manualele. Îi rog pe părinţi şi pe profesori să facă acelaşi lucru. Îi supunem pe copii la un chin îngrozitor. Este inuman ce se întâmplă.
Profesorul Florin Colceag este cunoscut şi ca Antrenorul de genii, cel care luptă pentru schimbarea sistemului de învăţământ din România, în favoarea copiilor. Este licenţiat în matematică, doctor în economie şi specialist internaţional în consultanţă sustenabilă. Se ocupă de pregătirea copiilor supradotaţi şi a olimpicilor din țara noastră, iar până în prezent a dat României peste 300 de tineri foarte bine instruiţi, care au devenit cercetători, profesori universitari şi specialişti în diverse domenii, cei mai mulţi în străinătate.

Sursa: expunere.com

„Am aşteptat 14 ani să fac ceva ce trebuia să fac din primul an la catedră: să fiu umbra unui elev, pentru o zi”. Concluziile UIMITOARE la care a ajuns un profesor dupa ce s-a pus in pielea unui elev timp de doua zile

in Educational by

Ştiu cu adevărat profesorii ce fac elevii lor? Ca să afle acest lucru, profesorul american Grant Wiggins a petrecut două zile cu doi elevi, unul dintre ei fiind chiar fiica lui. A ajuns la concluzia că a făcut nişte greşeli enorme în cariera sa de profesor, pentru că nu s-a pus niciodată în pielea unui elev.

„Am făcut o greşeală teribilă”, îşi începe scrisoarea profesorul Grant Wiggins, din New Jersey, expert în educaţie: „Am aşteptat 14 ani să fac ceva ce trebuia să fac din primul an la catedră: să fiu umbra unui elev, pentru o zi”.

Profesorul spune că este pentru prima oară când lucrează într-o şcoală, dar nu predă cursuri, ci îi antrenează pe ceilalţi profesori cum să îşi educe elevii, relatează Washington Post. La acest job, directorul i-a sugerat să ia rolul unui elev pentru două zile: să facă într-o zi tot ce face un elev de clasa a X-a, iar în altă zi tot ce face unul de clasa a XII-a.

Orarele erau astfel – începea la 7.45 şi se terminau la 14.45. Pentru clasa a X-a o oră jumătate de geometrie, apoi de spaniolă, 45 de minute pauza de prânz, apoi o oră jumătate de istorie şi la fel pentru ştiinţe integrate. Pentru clasa a XII-a, orarul începea cu matematica, apoi chimia, apoi pauza de prânz, apoi engleza şi afacerile.

Prima mare observaţie a profesorului: elevii stau jos toată ziua, iar statul jos este obositor. „Nu mi-a venit să cred cât de obosit am fost după prima zi. Am stat jos toată ziua, cu excepţia mersului din clasă în clasă. Uităm asta ca profesori, pentru că stăm mult în picioare, la tablă, mergem când vorbim, ne învârtim printre elevi…”, a scris profesorul.

La sfârşitul zilei, profesorul căsca mult şi îşi dorea mult să facă mişcare sau măcar să se întindă. Era obosit, dar nu la modul în care eşti după o zi productivă, ci era o oboseală letargică. S-a dus acasă şi tot ce a mai putut să facă a fost să se uite la televizor şi să se culce la 20.30.

Ce ar schimba profesorul: ar introduce mişcare fizică obligatorie la jumătatea orei de curs; ar monta un inel de baschet în spatele clasei şi i-ar pofti pe elevi să se joace la începutul şi la sfârşitul orei; ar introduce o activitate de curs care să implice mişcarea.

A doua mare observaţie a profesorului: elevii de liceu stau pasivi şi ascultă aproximativ 90% din durata cursurilor.

„Nu doar statul jos mă obosea, ci şi timpul petrecut atât de mult absorbind informaţie, fără să fac nimic cu ea”, spune profesorul.

Ce ar schimba: ar oferi lecţii scurte cu implicarea elevilor, cu activităţi care să evalueze absorbirea informaţiei; ar folosi un cronometru de câte ori ar începe să vorbească şi elevii l-ar urmări, iar când acesta dă alarma, el s-ar opri; ar începe fiecare oră cu întrebări din partea elevilor, generale sau născute din neînţelegerea lecţiilor precedente, i-ar pune să le scrie toate pe tablă apoi în grup să aleagă cu care întrebare să înceapă.

A treia mare descoperire a profesorului: ca elev, te simţi ca o pacoste.

„Am pierdut şirul de câte ori ni s-a spus să tăcem, să fim atenţi. E normal, profesorii au un timp limitat, dar de-a lungul zilei începi să te simţi prost faţă de elevii cărora li se tot spune să fie atenţi, pentru că ei reacţionează aşa din cauză că stau şi ascultă toată ziua. E foarte greu să faci asta şi aşa ceva nu li se cere adulţilor. Nu e pentru că suntem plictisitori, ci pentru că ei stau deja de mult timp ascultând”, spune profesorul.

Ce ar schimba profesorul: ar apela la experienţa de părinte şi ar folosi răbdarea şi dragostea aceea pentru elevii care au întrebări, pentru că întrebările sunt o cale de a crea o legătură cu un elev, o uşă pe care o poţi închide în nas sau o poţi deschide mai larg; nu ar apela niciodată la sarcasm în public şi i-ar pune pe elevi să îi atragă atenţia dacă ar face-o; la examene, ar stabili o perioadă de 5 minute de citire în care elevii pot întreba ce vor ei, dar nimeni nu ar avea voie să scrie, pentru a clarifica toate nelămuririle despre examen.

Sursa: gandul.info

I s-a făcut rău și a încercat să deschidă geamul. Profesorul i-a dat nota 4 și au ajuns la spital

in Evenimente/Stiri online by

Mai mulți elevi de la școala gimnazială numărul 99 din București au acuzat stare generală de rău și leșin în timpul orei de tehnologie. Potrivit Digi24, un copil a încercat să deschidă geamul, gest considerat de profesor ca fiind impertinent și în consecință elevul a primit nota 4.

La doar câteva minute a fost chemată ambulanța, care a transportat la spitalul Marie Curie doi dintre elevii afectați și un profesor cu aceleași simptome: durere de cap, stare generală de rău și leșin.

Conform Inspectoratului Școlar al Municipiului București, vinovată de situația elevilor se face căldura insuportabilă din Capitală, de 30 de grade Celsius. Cu toate acestea, la unitatea de învățământ a fost trimis și un echipaj de specialitate pentru a detecta dacă elevii și profesorul au fost afectați de substanțe toxice. Cercetările la fața locului nu au scos la iveală nicio dovadă în acest sens.

Reacţia unui elev în vârstă de 19 ani în momentul în care profesorul său a leşinat în timpul orei a devenit „virală”

in Spiritualitate by

Profesorul de matematică s-a prăbuşit la podea. Reacţia unui elev face înconjurul Facebook-ului

12038482_929566580431291_6926521714316334850_n

În timp ce colegii săi alergau către cancelarie ca să-l anunţe pe director că profesorului lor i se făcuse rău, Tomas s-a grăbit să îi facă manevre de resuscitare, conform thesun.co.uk.

Datorită lui şi a celor de la Urgenţe, care i-au mai dat sfaturi prin telefon, profesorul a fost salvat.

Ciudat este că Tomas nu este la primul incident în care acţionează în acest fel. În urmă cu trei ani, elevul i-a salvat viaţa unui alt profesor care leşinase în timpul unei excursii.

Povestea băiatului a ajuns „virală” pe Facebook, unde a primit o mulţime de comentarii apreciative. Tomas s-a hotărât, astfel, să devină medic.

Go to Top

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...