Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tag archive

psiholog

Ce spune fiecare parte a capului despre sănătatea noastră?

in Psihologie by

Capul este partea a corpului care ne diferenţiază cel mai mult de restul oamenilor şi are legătură cu ceea ce ştiu că sunt”, “vreau să fiu”, “aleg să cred despre viaţă”. Deoarece este unitatea noastră centrală, care coordonează toate celelalte părţi ale corpului, orice dificultate fiziologică apărută la cap – fie ea o banală durere sau o boala gravă – este un semnal de alarmă privind faptul că ne simţim “atacată” individualitatea.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, atunci când percepem o ameninţare – reală sau imaginară – îndreptată către valorile şi principiile noastră de viaţă, reacţia produsă de cap este de cele mai multe ori ofensivă. “Ofensiva capului asupra situaţiei ia multe forme, dar cele mai frecvente sunt: neacceptarea unei persoane sau situaţii, a propriilor nevoi, dorinţe, pulsiuni, rezistenţa la o schimbare exterioară sau interioară, inflexibilitatea în privinţa schimbărilor unor principii de gândire şi comportament sau refuzul de a învăţa lucruri noi sau într-un mod diferit. În oricare din aceste cazuri, capul nostru opune rezistenţă, iar toată energia folosită şi efortul depus epuizează întreg corpul şi apare durerea fizică”, afirmă psihologul Cojocaru.

Dacă analizăm specific fiecare parte componentă a capului, putem deveni mai conștienți asupra tipului de rezistentă psiho-emotională pe care l-am dezvoltat.

  1. Părul. “Din punct de vedere psiho-emoțional, acesta vorbește despre forța noastră interioară. Atunci când simțim că nu avem suficientă fortă pentru schimbare, sau, din contră, când utilizăm prea multă forță pentru a ne opune schimbării, părul nostru este cel care are de suferit. Când nu ne simţim bine, putem observa că şi părul nostru nu ne stă bine, la fel cum dacă avem o stare foarte bună fizică şi psihică, părul nostru străluceşte”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
  2. Ochii. “Ochii, pe care îi mai numim deloc neîntâmplător „oglinda sufletului”, sunt în strânsă legătură cu părerea noastră despre viață (cum „vedem” viața). Spre exemplu, o deficiență de vedere la distanță ne poate arăta o rezistență la a vedea lucrurile dintr-o postură de perspectivă, de detașare emoțională. O deficiență de vedere la apropiere ne poate arăta o rezistență în a vedea detaliile unei situații, uneori necesare pentru a găsi rezolvare”, afirmă specialistul.
  3. Nasul. “Acest organ are legatură cu instinctul nostru, cu capacitatea de a simți („a mirosi”) persoane, situații, decizii potrivite sau nu, pentru noi. O problemă fiziologică în această zonă poate arăta faptul că refuzăm să ne ascultăm instinctul care vine din acea parte a creierului nostru (subconștient și inconștient) care deține toată informația despre noi, deci clar e mai „deșteaptă” și știe ce ni se potrivește cu adevărat”, crede psihologul.
  4. Urechile. „Urechile noastre au legatură, în mod evident, cu o rezistență la ceea ce „auzim” prea mult sau prea puțin și alegem să credem. Au legătură cu lucrurile la care „plecăm urechea”, deci cu înțelepciunea noastră interioară și cu rezistența la posibilitatea unui alt tip de informație sau de interpretare a ei”, declară Laura Maria Cojocaru.
  5. Gura. “Partea superioară a gurii (atât în privința buzelor cât și a dințiilor) este legată de partea noastră feminină (atenția la detalii, creativitate, capacitatea de a construi visuri de viitor, empatie), iar cea inferioară este legată de partea masculină a ființei noastre (capacitatea de a analiza, decide și acționa pentru îndeplinirea visurilor). De multe ori o afecțiune în această zonă arată o dificultate în a manifesta în echilibru ambele aspecte ale ființei noastre”, consideră cunoscutul psiholog şi trainer NLP, Laura Maria Cojocaru.
  6. Dinţii. În mod specific, dinții au legătură cu capacitatea de a lua decizii, deci o dificultate în această zonă poate evidenția 2 aspecte: 1) ori manifestăm mai mult partea noastră masculină, ne-am obișnuit ca zi de zi să ne cramponam mai mult în ”a face” și avem tendința să renunțăm la a ”visa” (a ne permite să ne dorim mai mult de la viață) lucruri noi în legatură cu ființa și viata noastră şi 2) ori manifestăm mai mult partea noastră feminină și rămânem blocați în visurile de viitor fără a face acțiunile concrete și fără a ne asuma răbdarea, timpul și minimul de efort necesar împlinirii lor.

Ce este de făcut atunci când apar afecțiuni, dificultăți, neplăceri în zona capului?

  1. În primul rând, un control medical este important pentru a liniști mintea în privința temerilor legate de gravitatea situației și, în al doilea rând, pentru a putea trata corect ceea ce s-a manifestat deja în planul fizic, atunci când este necesar acest lucru.
  2. Sinceritatea persoanală, acceptarea repetării unui mod de gândire defectuos și schimbarea acestuia (prin psihoterapie, neuro-programare-lingvistică, gândire pozitivă în general).
  3. Lucrul cu corpul fizic pentru a elibera din ”amintirea” acestuia emoțiile nepotrivite care au fost stocate (prin tehnici de somatoterapie, relaxare, meditație, și orice altă metodă care permite lucrul direct cu corpul fizic).

Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Asociației ”Generația Iubire”, este psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 6 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare şi psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu şi familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică și terapii florale Bach. De peste 7 ani ghidează oamenii, atât în ședințe individuale, cât și de grup, și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

ATENŢIE LA DEPRESIE!

in Sanatate by

Până mai ieri considerată un moft, azi, face victime. Depresia a devenit o boală grea, răspândindu-se cu o viteză ameţitoare, precum microbii ori virusurile. Iar sezonul rece îi este la fel de prielnic.

I se mai spune şi “guturaiul psihiatriei”. Iar în sezonul rece, mai mult ca oricând, pluteşte în aer, ca orice viroză. Ai grijă să nu te molipseşti şi tu! Căci nu degeaba au poziţionat specialiştii depresia pe locul doi în clasamentul celor mai des întâlnite afecţiuni, după hipertensiune. Din nefericire, majoritatea cazurilor trec neobservate. Mai grav însă e faptul că, ignorată, depresia devine severă şi efectele ei pot fi uneori chiar letale pentru persoana afectată.

SEZONUL RECE SPOTEŞTE RISCUL DE DEPRESIE

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătaăţii, depresia afectează la nivel mondial cam 350.000 milioane de oameni, fiind o afecţiune care încă se confruntă cu prejudecăţile societăţii. Anotimpul rece creşte predispoziţia apariţiei depresiei. Astfel, majoritatea celor care prezintă tulburări afective sezoniere suferă de tulburări depresive majore. Depresia sezonieră apare cel mai frecvent la femeile trecute de 20 de ani. Şi totul începe cu dificultatea de a te trezi dimineaţa, somnolenţă, rezistenţă mai scăzută la frig, poftă de mâncare crescută. Urmează retragerea, închiderea în sine, evitatea activităţilor sociale altădată plăcute, diminuarea puterii de concentrare, tendinţa de a amâna. Mai târziu, apar dureri de cap, de stomac, ameţeli, insomnii şi chiar hipertensiune. Prin urmare, la cel mai mic semn, e bine să mergi la medic.

LIPSA LUMINII E DE VINĂ

Sistemul nervos provoacă dereglările conexe depresiei. Iar expunerea redusă la lumină îl influenţează. Cu cât ne expunem mai mult la lumină, cu atât corpul va produce mai multă melatonină, hormon responsabil pentru somnul liniştit. Scăderea nivelului de serotonină şi de melatonină, iarna, induce starea de anxietate. Ni se modifica programul de somn, ziua e mai scurtă şi ceasul biologic e forţat să se adapteze la ora de iarnă. Toate acestea pot face ca persoana sensibilă să fie afectată de depresie.

VIZITA LA MEDIC E PRIMUL TRATAMENT

Este recomandat să mergem la un psiholog ori de câte ori trecem printr-o perioadă în care echilibrul nostru emoţional este alterat, iar capacitatea noastră de a ne reechilibra este afectată. Psihologul ne poate ajuta sţ punem lucrurile în perspectivă şi să găsim soluţia ieşirii din acest impas sufletesc. În cazul în care dezechilibrul sugerează existenţa unei psihopatologii, atunci cu siguranţă medicul de familie sau psihologul vor recomanda vizita la un psihiatru. Acesta tratează orice afecţiune psihica, de la o situaţie de criză care produce un dezechilibru emoţional cu simptome de anxietate sau depresie, până la patologii severe.

Cine alege liceul sau facultatea: copilul sau parintii?

in Psihologie by

Urmeaza o decizie importanta in viata lui: alegerea liceului sau a facultatii. Cat de mult sa te implicit? Il lasi sa decida singur sau il inscrii tu unde crezi ca este mai bine? Raspunsul psihoterapeutului ar fi: “Te implicit mult si putin, in acelasi timp”. Mult, in sensul ca este important sa pui la dispozitia copilului tau cat mai multe informatii, teste de aptitudini. Dar te vei implica putin pentru ca nu vei lua decizia in locul lui. Da-i oportunitatea sa discute cu un consilier vocational sau cu un psiholog.

Provoaca discutii lamuritoare! Poti sa-l incurajezi sa vorbeasca cu un professor sau un psiholog de la scoala pentru a-si da seama cat de importanta este aceasta alegere, vorbeste si tu cu el si arata-i ca de aceasta  hotarare depinde viitorul lui, atunci cand va trebui sa se intretina singur. Ar fi bine, insa, sa nu incerci sa-la manipulezi sa ia o anumita decizie. Nu este vorba despre parintii care le impugn ceva copiilor, dar exista si altii care incearca sa fie impartiali, dar chiar si altii care incearca sa fie impartiali, dar chiar si fara sa vrea ii indreapta spre un anumit domeniu. Este foarte usor sa-l manipulezi catre o cale sau alta. Copilul isi admira parintii si uneori cauta in mod inconstient aprobarea lor. Nu ar trebui sa subestimezi inteligenta si dorinta de independenta  copilului.

Nu il manipula! Chiar daca pe termen scurt e mai comod sa ai un copil docil care face ce vrei tu, nu te lasa tentata s ail manipulezi. Rezultatele pe termen lung vor fi dezastruoase: va fi nefericit, va avea relatii incordate cu tine, vor urma conflicte, reprosuri. Nu va deveni un adult care sa se simta bine in pielea lui si e posibil sa nu aiba success profesional, cu toate ca avea toate datele sa reuseasca. Apoi te vei intreba de ce oare se intampla aceste lucruri.

Fii un antrenor! In viziunea specialistului, parintele ar trebui sa fie un fel de antrenor pentru copilul lui in aceasta perioada. Ii poti asigura un cadru in care el se poate exprima. Intreaba-l ce e cu adevarat important pentru el, ce isi doreste cel mai mult, cand se simte cel mai bine. Spune-i si tu ce talente ai observat ca are de cand era mic. Provoaca-l sa se gandeasca la cum le poate utiliza mai departe. Nu ezita sa deschizi si subiectul banilor. Chiar daca nu va fi acesta criteriul cel mai important, ar trebui sa-si puna problema asta. Trebuie sa stie cat de cautat este pe piata jobul pe care si-l va dori si daca se va putea intretine din el.

Alegerea finala ii apartine! Alegerea finala va fi a copilului. Chiar daca nu este buna si va fi revizuita, il va face responsabil si il va inarma pentru viata. Stii si tu ca o diploma nu mai asigura succesul nimanui. Dar daca pui pasiune in ceea ce faci, atunci vei reusi. Elevul este ajutat de parinti, profesori si alti specialisti sa inteleaga talentele si darurile cu care s-a nascut, ce personalitate are, ce valori are, ce doreste sa faca cu viata lui. Parintii lui il pot ajuta sa devina independent, fericit si realizat, dar nu pot face asta in locul lui. Manipularea sau ajutorul fortat ii va dauna. Gandeste-te ca, pana la urma, nimeni nu-i va poate spune cum sa-si traiasca viata.

 

Ești fericit? Află cum îți sporești fericirea

in Articole/Psihologie by

Dicționarul explicativ al limbii române definește fericirea ca fiind o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Cu toate acestea, fiecare persoană înțelege fericirea diferit. Fericirea primește un alt nume și un alt sens în funcție de caracterul, deciziile și activitatea umană, ceea ce face conceptul de ”fericire” să fie o stare puternic influențabilă și în același timp imprevizibilă.

Se spune că banii nu aduc fericirea, însă este doar o scuză. Banii provoacă suprema stare de bine, după familie. O persoană care își poate permite să își satisfacă capriciile, fie ele cât de simple, este mai fericită. De asemeni, cel mai important truc în acest sens este cheltuirea banilor pe experiențe și nu pe obiecte. Alege să investești într-o vacanță sau pentru a petrece timp de calitate în compania unei rude de departe, pe care nu ai mai văzut-o de o viață, în loc să achiziționezi haine scumpe, jocuri video etc. Cu obiectele te vei obișnui imediat și îți vei dori altceva, mai repede decât crezi, în timp ce amintirile plăcute vor fi sursă de fericire pentru tot restul vieții.

Dăruiește! Să faci un cadou este cel mai puternic stimulent al fericirii, încântarea celuilalt stârnește sentimente pe care nu le poți trăi în nicio altă împrejurare, mai ales dacă ai făcut cadoul fără niciun motiv anume. Pe de altă parte, este cel mai probabil ca și tu la rândul tău să fii tratat cu aceeași monedă.

Ca soluție pentru o viață agasantă s-au inventat psihologii. E foarte bine să stai de vorbă cu cineva despre ceea ce te apasă, cu toate acestea la psiholog intervine factorul ”sinceritate”. Oamenii, prin natura lor, stabilesc relații apropiate, bazate pe încredere deplină, cu destul de multă dificultate. În acest sens o alternativă este jurnalul. Descărcarea emoțiilor într-un jurnal are efecte fantastice. Stimulează creierul și poate fi prietenul cel mai ascultător posibil, care nu va spune nimănui nimic, motiv care face omul să fie sincer. În acest caz soluțiile la problemele care te frământă le vei găsi mai greu și pentru asta ai nevoie să recitești ce ai scris din când în când.

Fericirea o întâlnim ca ingredient principal și când vorbim de familie împlinită, carieră, viață socială, muzică sau viața sexuală, printre altele. De asemeni din punct de vedere biochimic fericirea este efectul unor hormoni. Serotonina, endorfine și oxitocina sunt mediatorii chimici care dau senzația de bine, mulțumire și fericire. Studiile au demonstrat că practicarea a de 30 de minute de sport pe zi ajută foarte mult la alungarea stării de tristețe.

Cu fericirea nu se naște nimeni, ea se modelează pe parcursul vieții și este puternic influențată de decizii. Și pentru că nu există perfecțiune, o decizie luată greșit, asumarea consecințelor și remedierea greșelilor este de asemeni o sursă de fericire.
“Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.” (Tom Wilson)

Iluzie optica, veche de 100 de ani, i-a pus pe jar pe internauti

in Diverse by

O iluzie optica, veche de 100 de ani, i-a pus pe jar pe internauti. Realizata de un psiholog american, iluzia optica le da batai pe cap, dar indica si gradul de creativitate.

61773847

 

Este o rata sau un iepure? Raspunsul la aceasta intrebare dezvaluie multe despre personalitate, conform unui experiment realizat de un psiholog american, Joseph Jastrow.

Imaginea a fost desenata acum 100 de ani si publicata intr-o revista din Germania, in 1892, dar a fost facuta populara abia cativa ani mai tarziu, de catre Joseph Jastrow.

Cei mai multi dintre oameni vad prima data o rata, ca apoi sa vada si iepurele. Conform specialistilor, oamenii mai creativi pot sa faca foarte usor tranzitia intre cele doua desene din imagine. Insa, experimentul realizat pe copii a dat alte rezultate: in perioada Pastelui, copiii au identificat mai usor iepurele, in timp ce in perioada toamnei, acestia au vazut mai repede rata.

Insa, desenul i-a captivat pe utilizatorii de pe retelele de socializare, care au distribuit imaginea de mai multe ori.

Sfatul psihologului: Cand copilul trebuie sa aleaga intre parintii lui

in Diverse by

Sfatul psihologului: Cand copilul trebuie sa aleaga intre parintii lui

„Este teribil sa alegi intre parintii tai,acest lucru are consecinte toata viata…” (pacient)
Divortul este o experienta traumatizanta, pentru adult dar si pentru copil. El intra la categoria evenimentelor de viata semnificative, intr-un limbaj psihoterapeutitc intra la capitoul macrotraume. Orice divort lasa urme adanci in viata emotionala a celor doi parteneri, in cazul in care vorbim si despre copil, aici situatia devine destul de traumatizanta. Copilul nu intelege adevaratul substrat al divortului parintilor,el considerand ca este direct vinovat pentru despartirea parintilor.

Orice divort isi are repercursiunile sale asupra sanatatii mintale si fizice. Se considera divorturile „amiabile” ca fiind mult mai avantajoase,datorita faptului ca tensiunea este eliminata si administrata cu calm si rabdare.

Divortul sau despartirea este considerat un eveniment traumatizant de viata si o importanta cauza de stres. Un astfel de eveniment aduna in jurul sau, foarte multe resentimente, suferinta, furie, frustrare. Dificultatea de a accepta situatia, teama de schimbare, teama de necunoscut, teama de singuratate, nu imbunatatesc cu nimic situatia.

Tensiunile acumulate intre cei doi parteneri sunt greu resimtite de copil. Faptul ca ei, copiii nu inteleg ratiunile parintilor, asta ii face sa se simta vinovati, iar sentimentele de suferinta ii pot afecta pe o perioda lunga de timp. In perioada divortului copii sunt deosebit de vulnerabili. Au in fata o situatie noua, diferita si cu incarcatura emotionala negativa, generatoare de afecte negative.

Situatia unui divort ii expune pe cei mici la tot felul de sentimente contradictorii,aici vorbim despre insecuritate, abandon, vinovatie – sentimentul de a fi raspunzatori pentru despartirea parintilor.
Pentru a-i ajuta sa depaseasca acesta situatie, cat mai usor, este esential sa ii mentinem in afara conflictelor, explicandu-le totdodata situatia, recurgand la termeni simpli.

Responsabilitatea parintelui este sa il asigure pe copil ca, indiferent de situatie, se va ocupa de el si il va iubi. Nevoia de securitate si de iubire sunt prioritatile cele mai importanete ale unui copil.
Este important sa se evite situatiile in care ar putea sa il plaseze in mijlocul unor conflicte de interese. Copiii nu trebuie sa aleaga intre un parinte sau altul. Parintele sa aiba un comportament echilibrat in fata copilului, sa nu isi vorbeasca partenerul de rau si sa nu transforme copilul intr-un mesager. Intr-o astfel de situatie, este important ca parintele sa ii ofere un cadru echilibrat si stabil.

Divortul este treaba parintilor si nu a copilului!
Este bine de stiut ca de fiecare data cand apar tensiuni intre voi si fostul partener sa aveti reflexul sa va ganditi la copil si la sentimentele lui.

Un aspect important al acestei situatii este acela ca rolul de parinte continua indiferent de relatia pe care o aveti cu fostul partener.

Este important ca ambii parinti sa se ocupe de educatia copilului.

-Fiecare parinte are dreptul de a se implica activ in cresterea copilui.

-Fiecare parinte reprezentand un model de masculinite si de feminitate pentru copilul sau.

Copilul are nevoie ce cei doi parinti pentru a se dezvolta armonios. Mentinand contactul cu el si participand activ la educatia lui, il vei ajuta sa nu se simta abandonat.

Este important ca cei doi parinti sa gaseasca drumul catre dialog, sa nu implice in viata de cuplu copilul. Sa imparta echilibrat responsbilitatilile, sa se implice activ in educatia copilului, sa nu uite de nevoile si de prioritatile copilului sau.

In cazul in care tensiunile nu sunt depasite, pot apela la un mediator. Rolul mediatorului este acela de a favoriza comunicarea.

Go to Top

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...