Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tag archive

Zei

Festivalul vegetarienilor din Thailanda. Automutilarea gurii păcătoase

in Articole/Curiozitati/Extern by

Zeci de bărbați și chiar femei se automutilează în cadrul unui festival al vegetarienilor organizat în Pucket, Thailanda, prin care se aduc sacrificii celor 9 Zei-Împărați, zei care și-au dat viața în lupta împotriva dinastiei Qing.

Timp de nouă zile este interzis consumul de carne, alcool și întreținerea de relații intime. Participanții își perforează gura și fața și își introduc diferite obiecte ascuțite, de la simple instrumente de bucătărie la săbii și chiar pistoale.

Ritualul este împrumutat de la sărbătoarea Thaipusam din India, unde credincioșii se automutilează introducându-și cârlige în piele menite să poarte ofrandele zeilor. În Thailanda însă, automutilarea se face cu ajutorul medicilor și numai după ce participantul s-a pregătit intens pentru durere cu săptămâni înainte de începerea festivalului.thaipusam

Legătura dintre vegetarieni și automutilare se află în cultura asiatică. Credința spune că trupul este o închisoare pentru suflet, motiv pentru care trebuie pedepsit pentru eliberarea acestuia. Carnea este considerată otrava trupului, iar gura păcătoasă este pedepsită astfel, pentru că s-a lăsat pradă tentației în tot restul anului.

Ce semnificatii stravechi au zilele saptamanii?

in Constructii by

Luni e prima zi de munca, iar sambata si duminica sunt zile de odihna. Ne-am obisnuit atat de mult cu programul modern de lucru, ca am uitat care este adevarata menire a celor sapte zile ale saptamanii. Descopera semnificatia lor la inceputuri, cand timpul avea alta valoare pentru oameni!

Vechiul zodiac mesopotamian a stat la baza impartirii zilelor pe luni si saptamani. De la inceputuri, timpul a fost impartit in functie de fazele Lunii, iar perioada de la o Luna plina la alta a fost divizata in patru intervale mai scurte, de sapte zile fiecare. Cele 12 luni ale anului corespundeau celor 12 zodii, in timp ce zilel saptamanii au fost numite dupa cele sapte aster, cele mai stralucitoare si cele mai cunoscute in Antichitate. Si vechii evrei au impartit saptamanile in functie de fazele Lunii, stabiland sa se faca negustorie la primul patrar si la Luna plina. Pentru babilonieni, fiecare a saptea zi, cand era vizibila o noua faza a Lunii, era zi de odihna, inchinata zeitatilor, dar totodata zi o zi plina de ghinion, daca incalcai regulile credintei. De atunci s-a mostenit traditia de a opri lucrul duminica si de a sarbatori zeii, in caz contrar acestia aveau sa se razbune. In Imperiul Roman, multe secole la rand saptamana a fost impartita in opt zile, cea de-a opta zi fiind dedicate cumparaturilor si petrecerilor. Cum calendarul annual nu putea fi impartit in mod egal in saptamani de cate opt zile, modelul mesopotamian a devenit atat de popular, incat imparatul Constantin a decretat in mod oficial ca saptamana sa fie divizata in sapte zile in anul 321.

LUNI, ZIUA LUNII! Patronata de astrul selenar, ziua de luni este prima zi de munca pentru europeni si prima zi a unei noi saptamani, in care trebuie sa analizam cu atentie ceea ce avem de facut. Este o zi propice pentru planificari, analize si proiecte, dar si pentru ideile creative sau pentru mestesugurile artistice. Chiar daca energia Lunii este scazuta in comparatie cu vibratiile altor astre precum Marte sau Mercur, in zilele de luni este bine sa incepem activitati noi. Putem impartasi planurile noi, dar niciodata secretele sau dorintele ascunse.

MARTI, ZIUA LUI MARTE! Este o zi plina de energie, dedicata activitatilor grele si proiectelor care presupun un efort sustinut, fiind patronata de Marte, zeul razboiului si al actiunii, martea este o zi potrivita pentru actiuni indraznete, pentru schimbari mari si pentru investitii. Ceea ce se discuta lunea este bine sa fie parafat martea, astfel incat afacerea sa mearga bine toata saptamana. Totodata, in zilele de martin e putem ocupa de lucrurile care necesita curaj si care presupun anumite riscuri, deoarece energia lui Marte ne va ajuta sa trecem peste greutati.

MIERCURI, ZIUA LUI MERCUR! Energia este la cote maxime, la mijlocul saptamanii datorita lui Mercur, astrul care supravegheaza relatiile si activitatile de tot felul, parteneriatele si intelegerile, dar si calatoriile si intalnirile. E momentul cel mai bun din timpul saptamanii pentru a actiona in forta sau pentru a te implica in activitati mai dificile. Un efort in plus te poate ajuta sa ajungi mai repede la ceea ce ti-ai propus. Totodata, este o zi foarte buna pentru negocieri si pentru semnarea unor contracte care vor aduce prosperitate.

JOI, ZIUA LUI JUPITER! Astrul care guverneaza ziua de joi reprezinta bucuria, optimismul, norocul si generozitatea. Jupiter este astrul sanselor, iar ziua de joi este destinata activitatilor si intalnirilor providentiale. Totodata, este ziua in care se pot schimba multe, pot aparea oportunitati si perspective la cere nu ne-am gandit. Dar trebuie sa tinem cont ca norocul e schimbator si ca el poate fi modelat de fiecare dintre noi, in functie de prioritatile sale. Joia este bine sa fim generosi si sa facem un gest frumos pentru cineva mai putin norocos.

VINERI, ZIUA LUI VENUS! Datorita Venerei, numele pe care il purta Venus la romani, ziua de vineri era cea mai importanta pentru ei. Era ziua iubirii, a intalnirilor si petrecerilor, a bucuriri si a placerilor. Multe sarbatori vesele erau organizate in zilele de vineri si multi dintre noi pastreaza si astazi traditia de a petrece vineri, pentru a marca inceputul de weekend. Pentru crestini, insa, vineri e ziua crucificarii lui Iisus si este o zi de post. Este bine sa petreci si mai ales sa aduci bucuria in familie, dar este bine sa pastrezi o nota de cumpatare.

SAMBATA, ZIUA LUI SATURN! Energia scade spre sfarsitul saptamanii, astfel ca sambata este potrivita pentru activitati marunte in jurul casei si pentru momentele frumoase cu familia. Nu este indicat sa ne implicam in proiecte dificile, deoarece oboseala care se acumuleaza sambata este mai greu de alungat. Saturn este astrul care controleaza, pune restrictii si ne invata sa fim mai productivi, daca alegem calea mai simpla. Sambata trebuie sa pastram totul in jurul nostru, de la activitati, relatii si intalniri, cat mai putin complicate.

DUMINICA, ZIUA SOARELUI! Initial denumita Dies  Solis (ziua Sorelui) si apoi Dies Dominus (ziua lui Dumnezeu), cea de-a saptea zi a saptamanii este inchinata odihnii, relaxarii, familiei, iubirii si credintei. Duminica trebuie sa ne refacem fortele, sa ne bucuram de ceea ce am realizat in timpul saptamanii si sa ne ocupam de cei dragi. Credinciosii sunt indemnati sa mearga  la slujba, asa cum, cu mii de ani in urma, se tineau ritualuri pentru zeitatile acelor timpuri. Duminica este totodata o zi potrivita pentru intalniri, dar niciodata pentru rezolvarea disputelor.

Invierea sufletului, un miracol universal

in Spiritualitate by

Invierea lui Iisus Hristos este considerata de biserica cel mai mare miracol biblic si dovada suprema ca sufletele credinciosilor se vor mantui. Dar speranta Invierii nu este specifica doar lumii crestine. Ea este prezenta in toate marile culturi ale lumii si in cadul unor sisteme religioase departe de credinta monoteista.

“Adevarat, adevarat zic voua: cel ce crde in Mine are viata vesnica. Eu sunt Invierea si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac.” Acestea sunt vorbele Mantuitorului Iisus Hristos care a propovaduit, de-a lungul intregii sale vieti, Invierea si Imparatia Domnului. Credinta crestina promite viata vesnica, de dupa moarte, celor care respcta spiritul si invataturile lui Dumnezeu. Nu intamplator, Iisus a rechemat din morti sufletele unor tineri fara pacate, pentru a arata lumii ca invierea este posibila si ca aceasta este, poate, cea mai frumoasa rasplata pe care o poate primi un crestin. Cu toate acestea, credinta in Dumnezeu nu este singura care promite invierea. In multe alte culturi, mult mai vechi decat crestinismul, cel mai mare miracol si cea mai mare promisiune facuta de divinitate este infrangerea mortii si reinvierea sufletului.

ODIN SI SACRIFICIUL SUPREM. Parintele mitologiei nordice, Odin, este considerat zeul intelepciunii si al cunoasterii, dar si zeul mortii si al razboiului. El dobandeste nemurirea si un loc printre zeii atotputernici in urma unui sacrificiu de care putini sunt capabili. Odin s-a spanzurat de Copacul Intelepciunii si s-a impuns singur cu o sulita pentru a castiga bunavointa divina. Astfel, a obtinut cunoasterea universala si un corp nemuritor. Desi sacrificiul lui ar putea fi comparat cu acela al lu Iisus Hristos, motivele au fost cu totul altele. Daca Odin si-a luat viata pentru a renaste puternic si nemuritor, Iisus si-a dat viata pentru a ispasi pacatele tuturor crestinilor.

OSIRIS, INVIEREA SI TRECEREA IN LUMEA ZEILOR. Iisus s-a ridicat din mormant, asa cum facuse legamant tuturor celor care l-au urmat, si a aratat lumii ca este Fiul Domnului si Mantuitorul oamenilor. Cu multe secole inaintea Sa, legendele stravechi din Egipt, din Asia sau Grecia antica pastreaza marturii conform carora zeitati puternice, dar si finite pamantene trec in nefiinta si se intorc la viata pentru a-si indeplini destinul. Pentru vechii egipteni, Osiris era una dintre cele mai puternice zeitati, care a infrant moartea de doua ori, cu ajutorul devotamentului sotiei sale, Isis. Legenda spune ca, la inceputuri, Osiris era un om ca toti ceilalti. Omorat de dusmanul sau de temut, el este adus dintre morti de Isis cu ajutorul unei vraji puternice. A doua oara, cand rivalul sau reuseste iar sa il ucida, el revine la viata datorita iubirii si devotamentului pe care i-l purta Isis. Impresionati de durerea tinerei, zeii in invie cu toate atributele unui zeu nemuritor.

INVIEREA DUPA ZARATHRUSTRA. In vechea Persie, profetul Zarathrustra concepe si raspandeste printre adeptii lui zoroastrismul, un sistem filozofic religios bazat pe credinta intr-un singur Dumnezeu, atotputernic. Divinitate suprema, Ahura Mazda era considerat stapanul adevarului si al ordinii. Zarathrustra profetea ca Ahura Mazda va trimite pe pamant un Mantuitor, Saoshyant, care va purifica lumea si va invia mortii, iar toate sufletele pierdute vor intra in Rai, alaturi de Dumnezeul lor. Se spune ca Zarathrustra vorbea adesea despre Mantuitorul care va fi nascut pe pamant, de catre o fecioara, si va trai printre oameni 30 de ani pentru a implini voia Tatalui Sau Suprem. Vechii persi credeau in invierea mortilor si in viata vesnica intr-o lume perfecta, in care nu existau raul si haosul. Intre zoroastrism si crestinism exista numeroase paralele, dar adeptii acesti religii vechi au fost persecutati de triburile musulmane, iar credinta lor s-a pierdut in timpul Evului Mediu.

NECROMANTIA, INVIEREA IN MAGIA NEAGRA. Magii si vrajotorii din cele mai vechi timpuri au incercat sa stapaneasca moartea si sa aduca la viata sufletele celor morti. Incercand sa desluseasca puterea zeilor asupra vietii vesnice, ei foloseau diverse formule magice si obiecte pe care le considerau magice pentru a convoca spiritele. Un astfel de episode este descris  si in Vechiul Testament, cand regale Saul apeleaza la o vrajitoare pentru a se sfatui cu spiritual lui Samuel cu privire la viitorul lui si la razboaiele pe care trebuia sa le poarte. Duhul, convocat prin magie neagra, a prezis insa moartea regelui si a fiilor sai, ceea ce s-a si petrecut chiar a doua zi.

Fenomene inexplicabile si mistere neelucidate…

in Curiozitati by

Daca oamenii preistorici puneau fenomenele pe care nu le intelegeau (fulgere, cutremure, potop) pe seama zeilor, cei din epoca moderna se straduiesc sa explice…inexplicabilul. De cele mai multe ori, chiar reusesc, in termini stiintifici. Alteori, fac precum stramosii: pun fenomenele inexplicabile pe seama lumilor paralele, extraterestrilor sau manifestarilor paranormale. Nu ca ar fi ceva rau (nimeni nu a demonstrat pana acum ca acestea nu exista), dar daca exista o explicatie palpabila, ar fi bine sa o luam in considerare si pe ea.

Alaiul monarhilor! Animalele, insectele, pestii migreaza de regula pentru a depune ouale sau pentru a face fata anotimpurilor grele: instinctul bate orice GPS si intareste puterea de a infrunta orice pericol doar ca sa se afle la locul stabilit si la data stabilita. Spectaculoasa migratie a fluturilor mararh ramane insa un mister. Din Canada, pana in Mexic, locul de plecare, respectiv cel de sosire, sunt nu mai putin de 4.500 de kilometri, pe  care, nesimtit in fiecare an, fluturii in strabat precum niste nori multicolori. Nu ajung mereu toti la destinatie, dar ajung intotdeauna in acelasi loc, devenit deja Rezervtia Fluturilor Monarhi din Rosario (Mexic). Un adevarat spectacol! Din pacate, regii fluturilor sunt un pericol din pricina defrisarilor practicate in regiune, deloc…misterioase.

Sferele de foc! De sute de ani, oamenii incearca sa dezlege acest fenomen. Fulgerele globulare, cum li se mai spune, chiar sunt niste sfere de foc, cam de marimea unui grepfrut (pot fi si mai mici, dar si mai mari), care apar uneori in timpul furtunilor. Misterul vine din forma si din durata, globurile luminoase dureaza pana la 20 de secunde, dand si senzatia de autonomie, cum ca s-ar plimba prin lume cu un scop anume. Frecvent, au fost asociate cu OZN-urile sau, mai de mult, cu mesaje din partea zeilor. In 1904, celebrul fizician Nikola Tesla, care a dezvoltat curentul alternativ, a reusit sa produca fulgere globulare in mediu de laborator. Surprinzator este ca astazi, dupa mai bine de o suta de ani, oamenii de stiinta inca n-au fost in stare sa reproduca exact experimentul lui Tesla. In epoca moderna, s-a spus ca sferele de foc ar fi cauzate ba de radiatii de tipul microundelor, ba de aerosoli oxidati, de energia nucleara, ba chiar de antimaterie sau gauri negre. De curand, un grup de cercetatori de la CSIRO si Unicersitatea Nationala Australiana a publicat in Lournal of Geophysical Reasearch Atmospferes un studiu care elaboreaza o noua teorie: fulgerele globular ear fi cauzate de reziduurile de ioni lasate de trasnetele care lovesc pamantul. In momentul cand ei vor reusi sa reface experimental lui tesla, sferele de foc vor fi explicate. Pana atunci, continua sa ramana misterioase. “N-am vazut nicioadata bile de foc, dar am determinat modul in care se formeaza si le-a realizat in laborator”.

Ploile cu broaste si pesti! Consemnate din perioada medievala, considerate pe atunci pedeapsa divina, ploile cu pesti si broaste se inregistreaza si astazi in multe zone ale globului. Intr-un orasel din Honduras, Yoro, fenomenul este annual. Localnicii il vad ca pe un dar de sus, bogatia de peste gasit pe strazi ajungand sa hraneasca pe toata lumea. Si chiar daca o echipa National Geographic a demonstrat ca pestii nu vin din cer, ci adusi precum niste aluviuni, oamenii se uita recunoscatori in sus. Fenomenul exista in mai toata lumea si este pus pe seama tornadelor sau a furtunilor puternice. Misterul persista insa: de ce “ploua” doar cu pesti sau doar cu broaste, fara alge, mal sau chiar mai stie ce de prin lacurile lovite de tornade? In 2009, asupra Scotiei s-a abatut o ploaie de…meduze. Au fost effectuate experimente, s-au facut tot felul de presupuneri, de la faptul ca meduzele ar fi fost regurgitate de broaste sau ca ar fi insotit o ploaie de meteoriti. Una peste alta, misterul a ramas nedezlegat.

Vacuta din cer! In 1997, cativa pescari japonezi au fost eroii unei intamplari teribile. Din cer le-a cazut o vaca chiar pe barca! Cand au povestit autoritatilor ce li se intamplase, pescarii au fost priviti cu circumspectie: cum sa spui asa ceva? Numai ca, la scurt timp, Fortele Aeriene din Rusia le-au dat dreptate bietilor pescari. Ce se intamplase? Echipajul unui avion rusesc de transport furase o vaca. Numai ca bietul animal avea…rau de inaltime si incepuse sa se foiasca atat de tare, incat pilotii au fost nevoiti sa arunce vaca din zbor de la 9.000 de metri altitudine.

Zeul Zamolxis

in Istorie by

 

 

646x404 (3)

Ceea ce veţi citi în continuare este o interpretare proprie a diferitelor izvoare istorice pe care le-am lecturat de-a lungul vremii. Trebuie să menţionez că ideile de mai jos sunt rodul propriei gândiri sau, dacă preferaţi, ale imaginaţiei mele gânduri ce mă frământă de mic copil, cu minime influenţe de-a lungul timpului. De asemenea trebuie ca eu să admit că este probabil să mă înşel dar voi să admiteţi că este posibil că DACIA din mintea mea să fi fost reală.
De la bun început voi menţiona că eu sunt adeptul teoriei originii extraterestre a omului (cel puţin parţială) şi a existenţei fenomenelor paranormale iar ceea ce voi spune în continuare nu-mi afectează dragostea faţă de strămoşi care nu diferă cu nimic faţă de cea a voastră, a oricui se simte un adevărat geto-dac.
Ca orice alt iubitor al DACIEI m-am folosit în principiu de scriitori contemporani dacilor dar şi nouă pentru a demonstra ideile mele. Pentru o mai uşoară parcurgere a textului dar şi redactare am reprodus citatul urmat de comentariul meu.
ZAMOLXE
„ZAMOLXIS, fiind (om ca toţi oamenii) ar fi trăit în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras … socot că acest ZAMOLXIS a trăit cu multă vreme înaintea lui Pythagoras” – Herodot
Acest citat arată că ZAMOLXE nu a fost un zeu inventat ca în majoritatea mare a religiilor ci o fiinţă în carne şi oase, cum voi arăta mai încolo, după puterile sale un extraterestru (nu exclud posibilitatea unui paranormal cu puteri rar întâlnite). „Preot al celui mai venerat zeu al lor mai târziu ZAMOLXIS a sfârşit prin a fi considerat el însuşi zeu”.
De aici am dedus că ZAMOLXE ar fi extraterestru cu o putere mai mare decât a lui, poate un superior.
De ce numele de ZAMOLXE? Este evident pentru etimologi că rădăcina „zamol” înseamnă „pământ” nu neapărat în sensul de „ţărână” deci este posibil ca ZAMOLXE să-şi fi luat supranumele de „pământeanul”?
„Credinţa lor e că ei nu mor ci că cel care piere se duce la ZAMOLXIS, divinitatea lor pe care unii îl cred acelaşi cu GEBELEIZIS” – Herodot.
Ce se întâmpla după moarte nu ştim dar timpul ne-o va spune într-un fel sau altul, eu personal sunt sigur că există o explicaţie ştiinţifică a sufletului care ne scapă momentan. Existenţa mai multor zei la daci (ZAMOLXE, GEBELEIZIS, BENDIS) se poate datora prin apariţia între triburile dace a mai multor extratereştri, poate din constelaţii diferite care să fi fost consideraţi zei, fiecare cu atribute după felul în care au apărut pe pământ.
„Autonomia sufletului şi de asemenea câteva fenomene paranormale îi uimeau pe greci”
„Diodor afirma că „ZAMOLXE îşi atribuie puterea de a comunica cu Hestia”
„Strabon îl citează pe ZAMOLXE la un loc cu Amphiaraos, Trophius, Orpheu şi Musaios adică cu personaje renumite prin prestigiul lor mantic şi taumaturgic” – Eliade.
Cu siguranţă extraterestrii deţin astfel de puteri, citatele de mai sus mai ales cu pasaje din Herodot, ar putea fi astfel justificate, scriitorii antici încercând să enumere fenomenele paranormale de care era capabil ZAMOLXE prin comparaţie cu zeităţile lor.
Să nu uităm că mama împăratului roman Galerius care s-a născut în Dacia adora zeii munţilor după cum ne spune Lactantianus.
E dificil să-ti imaginezi că zeul principal al geto-dacilor, singurul care a interesat pe greci şi mai târziu elita lumii elenistice şi romane şi pe care scriitorii n-au încetat să-l pomenească să nu fi fost măcar parţial aşa cum a fost prezentat, impedimentul ar fi interpretio gaetica, străinii neînţelegând corect credinţa geto-dacă.
Ca o concluzie eu îl consider pe ZAMOLXE un strămoş extraterestru al geto-dacilor care comunica cu dacii prin intermediul unor persoane cu puteri paranormale adică preoţii.
DECENEU
Criton, doctorul personal al lui Traian, a afirmat că DECENEU ar fi putut conferi puteri uimitoare regelui. Acesta l-am considerat un argument în plus concepţiei mele despre puterile paranormale ale lui Deceneu.
„Geţii îl ascultau în toate şi că erau înzestraţi cu o inteligenţă naturală îi învăţa aproape toată filozofia … morala … instruindu-i în fizică, el îi îndruma să trăiască conform naturii sub domnia propriilor legi (belagines) … îi învăţă logica şi reuşi să-i facă abili în gândire şi superiori altor popoare … îi învăţă să observe cele 12 semne ale zodiacului şi cursul planetelor şi toată astronomia. El le explică cum creşte şi descreşte faţa lunii şi le arătă cu cât globul încins al Soarelui depăşeşte în mărime planeta noastră terestră şi le explică numele a 346 de stele.” – Iordanes Cum s-ar putea explica fantasticele cunoştinţe care le deţinea acest preot mai ales cele despre astronomie? Răspunsul meu: contactul cu extraterestrii.
KTISTAII
„Medicii regelui trac ZAMOLXIS despre care se spune că stăpânesc meşteşugul de a te face nemuritor”
„După cum nu trebuie să încercăm a vindeca ochii fără a vindeca capul ori capul fără să ţinem seama de trup tot astfel nici trupul nu poate fi însănătoşit fără suflet” – Platon
Aceste citate din Platon demonstrează cunoştinţele preoţilor daci despre vindecarea atât clasică (a se vedea operaţiile reuşite pe creier) cât şi cu ajutorul bioenergiei.
V. Pârvan ne comunică una din denumirile ktistailor: kapnobatai („cei ce merg prin nouri”). Acest lucru mă face să mă gândesc la un fenomen paranormal foarte apropiat de sufletul meu şi anume levitaţia. Bineînţeles că şansele acestei explicaţii sunt minime dar să ne gândim şi la extra-corporalizare, la călătoria cu nave prin nori, sau călătoriile lor prin munţii încununaţi cu nori, dar cea mai pragmatică explicaţie ar fi folosirea unor anestezice gazoase în scop medical.
De menţionat cunoştinţele despre scurgerea timpului (unul din cele mai exacte calendare ale antichităţii). Este cunoscut că VEZINA marele preot din timpul lui DECEBAL scapă de pe câmpul de luptă de la Tapae prefăcându-se mort. Ce căuta pe câmpul de luptă? Nu ar fi trebuit să stea deoparte? Dacă era un luptător paranormal? Las la latitudinea voastră aceasta ipoteză. Despre prezenţa religiei în război ne mai stă la îndemână un citat: „şi-au mişcat capetele şi tolbele pline de săgeţi şi în gurile getice a fost un lung murmur”.
KOGAIONON
„După ce s-a retras într-o peşteră inaccesibilă altora … Numele lui e KOGAIONON la fel cu al râului care curge pe lângă el” – Strabon
Comentariul pe marginea acestui citat mi se pare de prisos. În ipoteza pe care am avansat-o, ce altă formă de relief ar oferi mai multe avantaje unui extraterestru? Muntele inaccesibil te apără de vizitatori nepoftiţi, oferă un loc viabil pentru aterizările navelor iar peşterile pot fi o locuinţă foarte bună. Problema care ar trebui cu adevărat studiată este găsirea acestui loc şi folosirea lui cât mai pragmatic.
DACII
Ce aş putea spune mai mult decât că „geto-dacii sunt cei mai viteji dintre traci şi cei mai drepţi” sau decât au spus sutele de scriitori care de-a lungul vremii au avut doar vorbe de laudă pentru acest popor măreţ? Vă las pe voi să meditaţi la asta şi cel mai important să trageţi concluziile necesare.

ÎNCOLŢIŢI SĂMÂNŢA STRĂBUNĂ DIN VOI

Staţi doar o clipă şi gândiţi-vă la discuţiile care le-aţi purtat cu prietenii despre ROMÂNIA. Puneţi în balanţă ce aţi spus despre patria noastră. Nu-i aşa că înclină spre cuvintele de rău, sa nu spun obscene? Faptul că nu avem conducători (nu înţelepţi sau corecţi, nu avem deloc) ar trebui să ne pună pe gânduri şi să nu lăsăm să se ducă pe apa sâmbetei tot ceea ce străbunii noştri au sfinţit cu sângele lor.
Vă simţiţi bătuţi de vânturi din toate părţile şi de toate mirosurile, nu-i aşa? Vă propun un mic experiment: închideţi ochii pentru o clipă şi lăsaţi să vă curgă prin faţă zorii zilei în munţii SARMIZEGETUSEI, amurgul la VORONEŢ, la HUMOR, pe valea ARIEŞULUI, în munţii ZARANDULUI, în lunca ARGEŞULUI ori la COZIA, DEALU, NEAMŢ, SUCEAVA, pe OLT, DUNĂRE sau pe malul MĂRII NEGRE, fantasticul tărâm de legende oriunde aţi fi în ţara asta a ROMÂNIEI. Deschideţi-vă inimile şi primiţi în ele pe BUREBISTA, DECEBAL, MENUMORUT, ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT, MIRCEA CEL BĂTRÂN, VLAD ŢEPES, MIHAI VITEAZUL, IANCU DE HUNEDOARA, ALEXANDRU IOAN CUZA, mareşalul ANTONESCU, EMINESCU, CREANGĂ, SADOVEANU, oricare personalitate pe care nu am amintit-o şi de care vă simţiţi aproape.
Fiţi sinceri o clipă şi recunoaşteţi ce simţiţi: o forţă care nu vă lasă să staţi cu mâinile în sân şi să nu nu faceţi ceva care să contribuie la visul pentru care trăiau şi luptau strămoşii noştri: o ţară respectată şi admirată; e forţa măreţei GETO-DACII care a lăsat în voi spiritul de luptător dac. Cultivaţi-l şi visul va deveni o realitate binecuvântată şi apărat de străbunul ZAMOLXE.

Templul zeitei Diana din Efes

in Geografie by

960311519

In Asia Mica, la Efes, patria filosofului Heraclit , se afla templul Artemisei (Diana la romani), zeita naturii, ocrotitoarea vanatorilor si pastorilor, iar mai tarziu a oraselor si navelor avantate pe mare.Construirea unui sanctuar de proportii apreciabile in aceasta regiune zgaltaita frecvent de cutremure a pus unele probleme, rezolvate prin alegerea unui tern mlastinos peste care s-au asezat straturi de carbune de lemn si saci cu pietre; se pare ca aceasta solutie s-a dovedit eficace: nu cutremurele au distrus impunatorul edificiu de-a lungul veacurilor, ci razboaiele, jaful, intoleranta religioasa si furia unui nebun obsedat de celebritate.

Daca in cazul gradinilor babiloniene nu cunoastem numele nici unuia dintre arhitectii si inginerii constructori, in cel al templului din Efes – al Artemisionului – numele (mentionate de Herodot Vitruviu si altii) abunda: Pixodarus, ciobanul care a dscoperit din intamplare depozitul de marmura alba; Chersiphron, Metagene si Pacanius care au imaginat sisteme ingenioase pentru transportul grelelor coloane monolite si arhitravelor masive ce inconjurau capitelurile; arhitectii Paeonios si Demetrios au terminat constructia, care (dupa cum ne spune Pliniu cel Batran), a durat 220 de ani; a inceput in preajma anului 650 i.e.n., templul a fost inaugurat in 430 i.e.n. Cresus, regele Lidiei si cuceritorul Efesului, a pus la dispozitie fonduri enorme trebuitoare constructiei, si nu numai Cresus: sirul dublu de 127 de coloane de marmura alba inalt de 18 metri care inconjurau altarul cu statuia zeitei trebuiau sa aminteasca (spune legenda) de cei 127 de principi care s-au ruinat pentru a ridica templul.

In prima sa forma templul artemisei n-a rezistat decat trei sferturi de veac: in 356 i.e.n., un incendiu l-a distrus complet. Un autor mai nou (G. Buscher in Magazin Istoric, nr. 68/1972) ne propune o explicatie verosimila: „…marmura nu forma decat scheletul, toti peretii subtiri fiind din lemn. Tocmai despartiturile interioare au fost cele mistuite de foc. La randul ei, sub actiunea caldurii degajate de incndiu, marmura (care nu este altceva decat un carbonat de calciu pur) s-a degradat, pierzand acidul carbonic, nemairamanand din ea decat calciul, care s-a spulberat la prima ploaie„.
Incendiul – care conform legendei s-ar fi produs chiar in noaptea nasterii lui Alexandru cel Mare (21 iulie 356 i.e.n.), fiul regelui Filip al Macedoniei – a fost provocat in mod intentionat de un anume Herostrat, care astfel vroia sa intre in istorie, facandu-si numele nemuritor. Trei decenii mai tirziu, Alexandru – cuceritor al unei mari parti a Lumii Vechi, inclusiv a Efesului – s-a oferit sa suporte toate cheltuielie de refacere a templului; efesienii au refuzat cu politete si mult tact generoasa oferta, au incredintat – in anul 350 i.e.n. – lucrarile de reconstruire arhitectului Deinocrates din Egipt, devenit ulterior arhitectul lui Alexandru cel Mare si autorul planului orasului Alexandria, si sculptorului Scopas, fondurile friind procurate tot din danii ale regilor si principilor locali, din vinzarea coloanelor vechiului templu si (dupa cum ne informeaza Strabon) din aurul bijuteriilor daruite de femeile din Efes.

Noua constructie era si mai impunatoare, podoabele si mai bogate. De-a lungul veacurilor, Artemisionul a fost nu numai centrul spiritual al cultului Dianei, ci a devenit un adevarat muzeu al artelor plastice, cum am spune astazi; sculpturilor lui Scopas li s-au adaugat cele ale lui Praxiteles si opere ale unor pictori celebri, ca Apelles (originar chiar din Efes), autorul unui tablou infatisandu-l pe Alexandru calare – tablou pentru care a primit douazeci talanti de aur (circa 500 kg. de aur !).

Regii cuceritori ai Efesului, originari fie din Asia Mica (Lidia, Perga), fie din Grecia continentala (Macedonia, au respectat intotdeauna lacasul inchinat Artemisei, ba de multe ori au contribuit la impodobirea lui. Nu tot asa au procedat gotii care, navalind in Asia Mia, jefuiesc (in 262 e.n.) Efesul, despind artemisionul de toate podoabele lui. Refacut cu greu si in conditii de saracie, sanctuarul este definitiv parasit dupa edictul din anul 392 prin care imparatul Teodosie I hotara inchiderea tuturor edificiilor de cult pagane de pe teritoriul imperiului roman. Jaful care a urmat a durat peste un mileniu; in 532-537, Anthemios din Tralles si Isidor din Milet, cu sprijinul imparatului Justinian, reusesc sa transporte opt coloane de marmura verde la Bizant, folosindu-le la construirea bisericii Sf. Sofia; alte materiale au fost utilizate la construirea bazilicii Sf. Ioan din Efes si a unei citadele – desi, dupa cum se stie, marmura este un material foarte putin potrivit lucrarilor de fortificatii; urme au lasat si trecerea arabilor (cca. 700 e.n.), apoi ocupatia Efesului de catre turcii selgiucizi (dupa 1090) si lunga perioada de lupte dintre cruciati si musulmani, care a durat aproape doua veacuri. Si iata-i pe arheologii si arhitectii din zilele noastre incercand sa reconstituie artemisionul dupa coloanele aflate la Sf. Sofia (astazi Muzeul Ayasofya) cu ajutorul celor doua capiteluri ionice (si alte fragmente de la British Museum din Londra) al materialelor dezgropate la fata locului de englezii J. T. Wood si D. G. Hogarth, al fragmantelor gasite la temeliile caselor din Aya-Soluk – modesta asezare situata pe o colina din apropierea fostului sanctuar. Dintre aceste incercari de reconstituire, cea mai verosimila pare cea produsa de A. E. Henderson.

In sfarsit, un fapt ale carui aspecte tin deopotriva de bizar si de grotesc: Herostrat, cel care a incendiat Artemisionul ca sa devina celebru – senatul efesian emises  un decret prin care interzicea, sub pedeapsa cu moartea, pronuntarea numelui blestemat – figureaza astazi in numeroase enciclopedii si diferite lucrari (nici cea de fatza, dupa cum vedem, nu face excceptie), bucurandu-se asfel de o anume (trista si falsa) celebritate.

MITOLOGIA LA ROMÂNI

in Istorie by

Poarta-maramureseana-600x450

Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i „altera”, a-i şterge memoria: îi distrugi cărţile, cultura, religia, istoria şi apoi altcineva îi va scrie alte cărţi, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie (de origine latină ori slavică, după momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală. Noile forme „istorice” vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie care le vor îndepărta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoaşterii, numai câteva cuvinte, expresii, tradiţii, impresii, fragmente, nume de localităţi, munţi şi ape, fără un înţeles aparent. Formele vechi care cândva au ocupat valenţa transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenţa şi funcţia” noului popor” aşa cum s-a întâmplat cu noi!

ŢARA ZEULUI SAUE
În anul 1961 cercetătorul clujean N. Vlassa săpând cam la 20 de km de comuna Tartaria, la o colină numită Turdaş, găseşte în stratul cel mai de jos al acesteia o groapă umplută cu cenuşă. Pe fundalul ei au fost găsite statuetele unor idoli străvechi, o brăţară de scoici marine şi trei tăbliţe de lut, acoperite cu un scris pictografic, alături de corpul ars şi dezmembrat al unui om matur. Descifrarea tăbliţelor ne aduce în faţa unei scrieri presumeriene şi a unei enigme „mortul copt”. La vechii sumerieni, în cinstea marelui zeu Saue, preotul principal la împlinirea anilor de slujit era ars. Aruncând o privire rapidă pe harta României în zona Tartariei vom descoperi nume ciudate, fără nici un înţeles pentru o persoană neiniţiată, vom găsi ţara zeului Saue. Domnul P.L. Tonciulescu în cartea „De la Tartaria la Ţara Luanei” publică la pagina 22 şi o hartă intitulată „Urmele zeului Saue” din care citez localităţi şi râuri cu rezonanţă care aminteşte de acest zeu străvechi, local: satul Săuleşti pe valea Mureşului, la sud de Turdaş, lângă Tartaria puţin mai la Nord şi tot pe malul stâng al Mureşului, satul Seusa, ceva şi mai la Nord întâlnim Seulia de Mureş, undeva mai sus de pârâul Saulia, afluent al râului Luduş, la confluenţa celor de mai sus avem comuna Seulia şi satul Săuliţa, în judeţul Bihor, comuna Nojorid avem satul Saua-eu. Şi dacă continuăm călătoria pe harta României pe Someşul Mare, pe apele Zalăului găsim zeci de statuete cu nume derivate din ale marelui zeu: satul Ili-Sua, râul Sieu, comuna Siuet, Sieu-Magheruş, Christur-Sieu, Sieu Odorhei, până şi Sieu-Sfânt. De acum 7,000 de ani cam atâta ne-a rămas.
Oare în străfundul acestor aşezări, dacă arheologii ar săpa, ar mai căuta, nu s-ar mai descoperi nimic?
Oare singurele vestigii lăsate de strămoşii iubitori ai zeului Saue să fie numai cele de la Tartaria?

ALEŞII LUMII
Spaţiul carpato-dunărean a fost leagănul civilizaţiei ariene care va da lumii cea mai bogată şi variată societate de zei şi concepţie religioasa, preluată aproape de toate religiile lumii. Domnul Nicolae Miulescu în „Dacia – Ţara Zeilor” – colecţia Trik – va descrie o lume mitologică, necunoscută nouă. În cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedică se spune: „Când zeului suprem i-a plăcut Pământul, el a dat naştere prin a sa respiraţie la şapte zei ai Genezei lumii. Conducătorul acestui grup a fost Daksha. Acesta, după ce s-a uitat peste tot pământul, a găsit cel mai frumos loc pe care-l va popula în timpul nopţii cu primii 10,000 de fii ai săi, fiii lui iubiţi, fiii lui aleşi, aleşii lumii, „the chosen people„. În timpul zilei, el împreună cu ceilalţi zei au creat animalele, păsările, etc. Dar El, Daksha, va realiza că a uitat să-şi înmulţească fiii, aşa că va crea Femeia. După multe încercări, el va găsi felul cum să-i înmulţească. El, Daksha, este considerat ca mare zeu al genezei lumii dar şi zeu al sexului. Fiii lui, dacii, vor trăi pentru un timp în ţara zeilor – Dacia, dar o parte din ei o vor părăsi, pentru a popula lumea. Ei nu o vor uita şi se vor întoarce din când în când pe drumul zeilor, drumul BYK-ului (vezi râul Bicului – Chişinău şi drumul Bicului, Bicului haiducului – Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada Kanshitaki – în pelerinaj în ţara Dacia ţara zeilor. Ce ne-a rămas de la ei veţi întreba? Ne-au rămas localităţi, munţi, văi şi ape cu numele vechilor zei vedici:
1. OM – expresie monosilabică exprimând suprema invocare a zeului suprem. În nici un templu vedic nu se începe slujba înainte de a se pronunţa această silabă „OM”. La noi acasă, în Dacia, noi ne chemăm oameni, avem chiar şi un munte „OM-ul”. Aparent muntele păstrează numele OM potrivit credinţei vedice care afirmă că acolo s-ar fi găsit marele sanctuar vedic.
2. NAGAS – reprezintă spiritele rele, un fel de semizei, dragoni. Rămâne păstrat în Nehoi, Negesina, etc. Descrierea acestor dragoni se potriveşte cu şarpele-dragon descoperit la Timiş.
3. KUCEA-CUCEA – zeităţi lunare – vezi sate, nume şi localităţi: Cucea, Cuceu, Cucerdea, etc.
4. ARKA – numele zeului Soarelui la începuturile religiei vedice (mai târziu înlocuit de Mitra, apoi de Surya).
5. MITRA – Zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A fost preluat de creştini. Sf. Demetries cât şi Mitro sunt patronii lunii Septembrie. Lângă Olteniţa la Mitreni au fost descoperite mâinile unui „păgân” închinate zeului Soarelui.
6. SURYA – Numele zeului Soarelui în lumea vedică de mai târziu. Păstrat în numele muntelui Suryanu – din vatra dacică. Deschideţi harta României şi-l veţi găsi în mijlocul fiilor săi daci – în zona Orăştiei. Surya a fost numită mai târziu şi una din fiicele zeului Solar.
7. TAMASA – zeul întunericului, al ceţurilor dese de pe pământ. Păstrat în Tamaş lângă Bucureşti, Tamaşi-dava, Tamaşi-fava, Tamasfalău (lângă Braşov).
8. TAMASNA – numele celui de al patrulea Manu, unul dintre „domnii” vezi localitatea – Tamaşa, Tamasaşa (lângă Făgăraş).
9. MOCSA – însemnând „Împărăţia lui Mo, principiul dezintegrării – păstrat în numele comunei Mocsa. Zal-mocsa – Zalmoxes – să fie derivat tot din acesta?
10. GURU – nume dat maeştrilor profesorilor, învăţătorilor care fac cunoscute scrierile vedice: comuna Guruieni, Gurustan sau „gurueţii” , piramidele de pământ de la Sona, Făgăraş.
11. DHARMA – zeu al justiţiei şi al principiului dreptăţii; vezi localităţile Dărmăneşti, Darmănesti, etc.
12. CAMA – zeul iubirii – Comăneşti, Comar, Comarzana, etc.

13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian care a condus masele de păstori cucerind valea mijlocie a Indusului. Numele acestuia este păstrat ca Baratau cel mai înalt vârf din munţii Baraolt; avem, de asemenea, localităţile Bara, Barău, Barăşti, etc.
14. BHUTA – spirit rău – vezi Buta, Butoni, Butanu
15. AGNI – zeul focului, şi/ori al arderilor, numit şi Pavaka, Pria: vezi aşezările Agni-ta, Pava, Pria
16. APA (Apaci) – zeiţa apelor binefăcătoare – vezi localităţile Apa, Apalina.
17. DANU – mama ploilor şi a pajiştilor bogate – Danubiu, apa sfântă a vedicilor carpato-danubieni.
18. ARA (Arya) – numele ţinutului notat al poporului „Arian” – carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rarău, de unde izvorăşte râul Arara numit Siret. În locul unde a fost ARA acum este un loc numit ARAMA.

Arhitectura egiptului antic

in Istorie by

ASEZAREA GEOGRAFICA

Valea Nilului, in nordul Marii mediterane, la sud de Sahara, in estul Marii Rosii.

DATE GENERALE  Se dezvolta nestirbita pe parcursul mai multor milenii, fara a fi influentata de factori externi. Cateva trasaturi semnificative care au actionat in mod direct sau indirect ca determinante ale fenomenului constructive architectural au fost:

– existenta unei autoritati supreme a faraonului, investit cu atributii divine, stapan al intregii lumi;- religia, care a detinut un rol important in civilizatia egipteana, fiind instrumental ideologic essential pentru asigurarea stabilitatii structurii sociale a autoritatii faraonului-zeu, clerul condus de acesta stabilind dogmele religioase, detine monopolul stiintei, fixeaza canoanele de reprezentare plastica si modelele arhitecturale;

– cunoasterea stiintifica care atinge un nivel surprinzator de inalt, orientarea fiind catre domeniile de aplicabilitate practica (geometria);

– civilizatia egipteana se caracterizeaza printr-un accentuat traditionalism prin stabilirea clara a structurilor in toate domeniile, inclusive al arhitecturii;

– credinta egiptenilor in supravietuirea sufletului (Ka) dupa moarte.

CONSTRUCTIA ORASELOR  De-a lungul Vaii Nilului au existat numeroase asezari urbane:- centre administrative (capitale);

– centre religioase;

– asezari economice;

– colonii.

Se distinge ca o trasatura caracteristica a oraselor egiptene faptul ca ele nu au fostconstruite pentru a rezista peste veacuri, si ca atare, nu s-a conturat idea unor compozitii a ansamblurilor urbane.Singurele constructii realizate pentru a rezista vesnic sunt templele si constructiile funerare.Particularitatile civilizatiei egiptene au generat existenta anumitor functiuni urbane si rezolvarea concreta a acestora in programe de arhitectura:

– functiunea politico-administrativa – caracterizata in resedinta faraonului, este amplasata in centrul de greutate al asezarii. In interiorul palatului, pe langa zona de locuire a faraonului si a familiei sale, exista spatii aferente corpului de functionary, scribilor etc.

– funtiunea de aparare – nu constituie o caracteristica a Egiptului, ei neavand ziduri sau turnuri;

– functiunea de locuire – se caracterizeaza prin tendinta de zonificare astfel: locuintele demnitarilor se aflau in grepiera resedintei faraonului, iar cele modeste in cartierele periferice;- functiunea economica – este strans legata de cea rezidentiala;

– functiunea religioasa – a beneficiat de concentrarea tuturor eforturilor constructive si materiale ale scoietatii.

MATERIALE SI TEHNICI DE CONSTRUCTIE

Tehnicile si sitemele de constructie din arhitectura egipteana au fost conditionate de o serie de factori dintre care se detaseaza:

– organizarea societatii egiptene in sistem tributar, ceea ce a permis utilizarea unei forte de munca nelimitate;

– existenta unei comenzi sociale specifice care solicitau realizarea unor constructii de durata vesnica, templele si mormintele, celelalte constructii fiind destinate unor existente temporare;

– prezenta unor anumite materiale de constructie in zona Vaii Nilului, cum ar fi lutul, materialele vegetale usoare (trestia, papirusul) si piatra, de diverse calitati (calcare, gresii, granituri);

– cunostintele evoluate in domeniul geometriei cu implicatii in proiectarea si trasarea constructiilor pe teren sau in stiinta taierii pietrei;

– caracterul rudimentar al uneltelor, acestea fiind realizate din lemn, cupru si bronz.

ARHITECTURA FUNERARA

Programul funerar s-a concretizat in structuri spatiale determinate de ritualul funerar care solicita:

– un spatiu care sa asigure protectia trupului si a obiectelor depuse pentru a rezista timpului;

– o componenta simbolica de marcare a locului unde se afla mormantul pentru perpetuarea ceremoniei defunctului;

– un spatiu pentru desfasurarea ritualului de inmormantare.

MASTABA:Tipul de mormant folosit frecvent in perioada Imperiului Vechi pentru inmormantarea aristocratiei.Un numar important se pastreaza in necropolele capitalelor: Memphis, Dashur, Gisech, Sakkarah, Abu-Sir, Abu-Rawas.Mastabaua este alcatuita din trei spatii bine stabilite: – camera funerara;

– camera ofrandelor;

– sredapul.

PIRAMIDA:Este mormantul faraonilor, in exclusivitate. Prima piramida a fost construita in trepte (cea a faraonului Djeser, de la Sakkarah). Alte piramide mai sunt: Piramida lui Snefru de la Mejdum, cea a lui Snefru de la Dashur, Ansamblul de la Gisech, alcatuit din piramidele faraonilor Keops (Kufu), Khefren (Kafra) si Mikerinos (Menkaura).

MORMANTUL SAPAT IN STANCA:Este de doua tipuri:

– semihipogeu;

– hipogeu.

Exemplu de templu semihipogeu este cel al zeitei Hatsepsut, de la Deir-El-Bahhari, iar exemplu de templu hipogeu este cel al lui Ramses al II-lea, de la Abu-Simbel.

ARHITECTURA RELIGIOASA

Templul egiptean-locuinta a divinitatii si in acelasi timp o imagine simbolica a lumi parcurse de divinitate in deplasarea zilnica.Practicile de cult nu sunt publice.Templul egiptean e alcatuit din doua zone functionale majore:

– Locuinta divinitatii – in care pot patrunde numai marele preot si ajutoarele sale.

Ea cuprinde:

– capela zeului propriu-zisa, o incapere in care este pastrata barca sacra;

– incaperea unde erau depozitate hrana, imbracamintea, ofrandele;

– capele secundare ale altor divinitati.

– Zona accesibila publicului – alcatuita dintr-o succesiune de porti interioare.

Intrarea in templu se facea  printre doi piloni.

PLASTICA ARHITECTURALA A CONSTRUCTIILOR

Compozitia volumelor – arhitectura egipteana utilizeaza volume simple, clare, determinate de linii si suprafete drepte. Domina formele geometrice primare, cum ar fi prisma, cubul sau trunchiul de piramida. Gruparea volumelor rezulta din organizarea generala a spatiului in functie de functionalitatea acestora.Tratarea suprafetelor – zidurile prezinta un numar minim de goluri. Coloana este una dintre componentlele esentiale ale plasticii arhitecturale. Ea genereaza un limbaj architectural essential pentru arhitectura egipteana. Coloanele erau:- palmiforme;- papiriforme;- lotiforme;- campaniforme;- hatoriane.Decoratia propriu-zisa – in decoratia constructiilor egiptene au fost utiliztae diferite procedee, printer care sculptura in piatra (basorelief sau ronde-bosse), fresca, stucatura pictata, elemente de factura arhitecturala.Coloanele, capitelurile, cornisele sunt decorate cu basoreliefuri sau picture reprezentand motive geometrice abstracte sau stilizari ale unor teme cu valoare simbolica (scarabeul, sarpele). Peretii sunt decorate cu basoreliefuri sau fresce.

Go to Top

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...