Tatuajele, apariție și dezvoltare

in Articole

Primele manifestări a ceea ce numim astăzi „body art” au apărut, cu aproximativ 12.000 de ani în urmă: cei care aveau răni pe corp, încercau să le vindece prin frecarea cu cenuşă. În urma cicatrizării zonelor afectate rămâneau urme negre, asemănătoare unor desene.

Inscripţiile pe piele şi autoprovocarea cicatricelor au devenit în scurt timp o tradiţie puternic încărcată simbolic, reprezentând, fie statutul social, fie apartenenţa la un anumit grup sau starea de doliu.

Nu se cunoaşte exact unde au fost primii oameni tatuaţi de pe planetă, încă se dezbate aceasta problema. Tatuajele diferă de la o populaţie la alta, dar ideea rămâne aceeaşi: cei tatuaţi erau o clasă privilegiată, tatuajul îngăduindu-le să se identifice cu anumite animale, urmărind în primul rând dobândirea virtuţilor întruchipate de ele, fapt care este deopotrivă o manifestare a puterii cereşti şi o emblemă tribală.

Arta tatuajului poate fi gasită în toate culturile lumii. Egiptenii sunt cei despre care se crede că au răspândit această cultură. Până în anul 2000 î. Hr. arta tatuării îşi găsise deja drumul spre sudul şi vestul Asiei, ajungând până în îndepărtata Japonie. Japonezii o să manifeste un interes aparte pentru acest tip de artă, însă, aici, aceasta era folosita doar pentru atributele sale decorative.

Polinezienii au poate cea mai dezvoltată cultură a tatuajului din întreaga lume. Cuvântul “tatuaj” vine de la cuvântul tahitian “tatu” care înseamnă “a marca ceva”. Originea tatuajului din Polinezia se pierde în negura timpurilor. E posibil ca aceasta să se regăsească în cultura migranţilor înainte ca aceştia să fi ocupat insulele.

În aceasta parte a lumi tatuajul era o marcă a frumuseţii – una din exigenţele sociale – în special în cazul bărbaţilor. Persoanele care executau tatuaje se bucurau de un înalt prestigiu în societate. Cei care beneficiau din plin de mirajul tatuajelor erau, mai cu seamă, locuitorii din Insulele Marchize. Cele mai complexe şi rafinate motive erau destinate celor care aveau un rang înalt în societate. Întregul lor corp, inclusiv faţa sau limba, erau tatuate. Femeile beneficiau doar de reprezentări simple, în special lineare, executate pe braţe sau picioare. Războinicii care se distingeau în lupte urmau să poarte semne distinctive, în formă de triunghi sau în forma de tablă de şah.

Polinezienii considerau că prin tatuare este reprezentat defapt spiritul unei persoane şi din acest motiv aceasta artă a avut şi încă are o semnificaţie atât de mare în cadrul societăţii lor.

Femei din diferite culturi îşi tatuau corpul din diferite motive. De exemplu, femeile din Borneo erau tatuate pentru a se face cunoscut la ce erau pricepute: ţesut, strângerea de ierburi medicinale, etc. Acesta era un mod de comunicare al abilităţilor femeii, în vederea căsătoriei. În vestul Asiei fetele erau marcate pentru a se arăta locul pe care îl ocupă în societate.

În partea indoneziană a insulei Borneo, când un băiat aflat la vârsta adolescenţei din populaţia Ngaju Dayak se întorcea acasă de la vânătoare de mistreţi sălbatici era decorat pe umeri, realizarea sa fiind marcată sub forma tatuajului.

În Noua Zeelandă, triburile maori îşi considerau corpul o bucată de lemn şi foloseau tot felul de cuţitaşe pentru a-şi forma bine cunoscutele semne. Cu un cuţit din os, ei ciopleau în piele trăsăturile pe care doreau să le imprime, mai ales pe faţă şi pe fese , urmând apoi sa adauge pe rănile produse diferite culori.

Deşi europenii ştiau de existenţa tatuajelor, ei au descoperit această artă abia după epoca renascentistă, prin intermediul amerindienilor din America de Nord. Exploratorul englez James Cook este cel care a adus moda tatuajelor din Polinezia în Europa, din explorările sale în Pacific. În acea perioadă, corpurile marcate cu astfel de semne arătau faptul că respectivele persoane reprezentau „bunuri” care puteau fi folosite şi vândute ca orice alt produs.

Tatuajele au fost asociate pentru prima oară cu criminalitatea, în regiunea mediteraneană, la mijlocul secolului al III – lea. În Grecia şi Roma Antică, sclavii cu tatuaje nu mai puteau devenii niciodată cetaţeni liberi, chiar dacă ar fi reuşit să îşi cumpere libertatea. Deoarece, în esenţă, pentru acele timpuri, tatuajul reprezenta semnul vinovăţiei.

Cel mai vechi tatuaj descoperit pe un corp uman aparţine celebrei mumii “Iceman”, care a fost găsită în nordul Alpilor Italieni, în 1991. Aceasta se presupune că a trăit în jurul 3300 î. Hr., iar pe corpul său au fost descoperite aproximativ 57 de tatuaje.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.