Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tatuajele în prezent

in Arta

Caracteristica dominantă a acestei ere este alegerea: există în cele mai multe oraşe de la 5 până la 12 saloane de tatuaje. Afacerea s-a mutat din cartierele mărginaşe acolo unde există cerere şi bani.

Clienţii sunt bărbaţi şi femei din toate clasele sociale, cu diferite orientări sexuale, credinţe religioase, ideologii etc. Făcându-şi tatuaje, indivizii încearcă în mod activ să cumpere cultură.

Persoanele tatuate s-au mutat de pe scenele carnavalelor în mass media, mai ales în publicitate şi film. Tatuajele s-au transformat din semne ale anormalului în semne ale masculinităţii, afilierea la grupuri militare şi clasa muncitoare. În afară de mass media, corpurile tatuate apar pe arenele de sport, în performanţe artistice şi concerte rock. Chiar şi Barbie a avut un tatuaj.

În România, tatuajele au fost pentru prima oară studiate în jurul anului 1899. Nicolae Minovici, şeful serviciului antropometric, se afla într-o poziţie care îi permitea să studieze mii de indivizi care treceau prin acest sistem, dar şi puşcăriaşi, prostituate şi persoane internate în spitale de boli mintale. El era interesat de tatuaj din punct de vedere juridic. Dar în România, tatuajul era o practica atât de rară încât doar 116 persoane din subiecţii lui au avut tatuaje, fapt care l-a făcut pe Minovici să concluzioneze că în ţara sa tatuajele nu aveau rădăcini indigene, şi niciun fel de legătură cu infracţionalitatea. Cu toate acestea marile familii domneşti Basarabii şi Muşatinii îşi însemnau copii cu simbolul dinastic. O altă tradiţie a tatuajelor se găsea în rândul românilor din Macedonia care le tatuau copiilor o cruce pe frunte pentru a fi recunoscuţi în cazul în care ar fi fost ucişi de turci.

Practicile de tatuare constituie un subiect insuficient cercetat în România până în prezent. Deşi în ultimii ani s-au deschis tot mai multe saloane de profil autorizate, iar tatuajele au devenit un accesoriu corporal destul de comun, în general modificările corporale au atras puţin atenţia cercetătorilor din aria ştiinţelor sociale, cei care au abordat acest subiect fiind mai mult jurnalişti, care au evidenţiat fie caracterul deviant al acestora, fie caracterul monden.

1Deşi primele saloane de tatuare cu aparatură şi materiale calitativ superioare, importate de obicei, apar odată cu jumătatea anilor ‘90, abia zece ani mai târziu activitatea acestora este recunoscută în mod oficial. Astfel, în luna ianuarie a anului 2005, Ministerul Muncii ia hotărârea de a introduce în nomenclatorul COR  meseriile de tatuator şi de montator de bijuterii pe corp (denumire asociată persoanelor care montează pierce-uri), hotărâre care va intra în vigoare o lună mai târziu. Recunoaşterea oficială a meseriei şi activităţilor de tatuare şi reglementarea acestora au avut cel puţin două consecinţe vizibile. Pe de-o parte, tatuajele au fost în acest mod incluse în circuitul economic formal şi devin un produs de consum, o marfă care poate fi achiziţionată legal contra cost. Prevederile care impun specializarea în tatuare – certificată prin atestate obţinute în urma frecventării cursurilor de profil şi susţinerii unui examen, conferă artistului tatuator un statut profesional.

2

Odată cu transformările politice şi socio-economice survenite în deceniul trecut în România, practicile de modificare corporală capătă progresiv o mai mare vizibilitate, ajungând în prezent să fie asociate cu practicile de înfrumuseţare corporală.  Acest fenomen, relativ recent pe plan local, este important prin prisma sensului în care sunt azi înţelese şi interpretate social tatuajele.

Modificările corporale prin tatuarea corpului şi înţelegerea tatuajului ca fiind strict un accesoriu corporal, golit progresiv de forma unui stigmat, au fost adoptate de persoane publice (artişti, sportivi, actori, ş.a.m.d.), prin intermediul cărora au căpătat un grad crescut de vizibilitate, şi extinse la o scală mai largă prin contagiune socială.

Tatuajele au avut scopuri diverse, de la drepturi de liberă trecere, marcaje ale statutului social şi rang social, simbol al devotamentului spiritual şi religios, decoraţiuni pentru curajul dovedit, marcaje sexuale şi semne ale fertilităţii, dovezi ale iubirii, pedepse, talismane sau amulete  pentru protecţie, demarcarea sclavilor şi a condamnaţilor. Simbolismul şi impactul pe care tatuajele îl au variaza de la un loc la altul şi de la o cultura la alta.

Tatuajele ca operă artistică

Pentru a căpăta valoare artistică, tatuajele trebuie să respecte o serie de criterii propuse de prof. Paul Balahur, criterii ce fac diferența între tatuajele ca operă de artă și tatuajele obșnuite.

Expresivitatea tatuajelor constă în modul cum reușește fiecare artist tatuator să își încorporeze creativitatea în opera sa, să își pună amprenta personalității sale, să exprime un mesaj care să poată fi înteles de receptor.

Complexitatea este modul în care artistul îmbină eleméntele ce alcătuiesc opera sa astfel încat conținutul, materia și forma să devină un tot expersiv, să integreze în compoziția artistică armonia, perfecțiunea, completitudinea. Însă nu toți artiștii reușesc să îmbine eleméntele unui tatuaj astfel încât rezultatul să respecte condițiile unei opere artistice, conținutul și forma să fie strâns legate între ele încât să pară combinația ideală deși eleméntele sunt greu compatibile.

Rezonanța sau relevanța comunicativă se regăsește în capacitatea operei de a se adresa unui receptor care să o decodifice, dar și să modifice asteptările, atitudinile, gusturile. Orice persoană care se tatuează vrea să transmită un mesaj, sau are o semnificație care poate fi împărtășită sau nu. Majoritatea persoanelor tatúate nu și-au pictat corpul doar de dragul artei, fiecare având un motiv pentru care au apelat la această măsură, încercând să trimită un mesaj celor capabili să îl recepteze.

Originalitatea se referă la noutatea operei în raport cu opérele existente. Originalitatea se naște și prin povestea tatuajului, fiecare fiind original în felul său, fiecare spunând o poveste diferită, originală. Desi există sute de tatuaje asemănătoare tóate sunt diferite în functie de povestea care stă la baza lor, mesajul care se transmite sau semnificația și amprenta lăsată de artistul tatuator.

Viabilitatea sau durabilitatea constituie capacitatea operei de a-și păstra actualitatea, de a fi durabilă. Tatuajele atât ca practică cat și ca formă de artă rezistă în timp, practica tatuajului există de mii de ani și va exista în continuare, iar modélele de tatuaje se transmit peste generatii, în zilele noastre găsind aceleasi modele ca și acum 100 de ani, adaptate fiecărei persoană în parte.

Fecunditatea sau productivitatea face referiré la capacitatea operei de a determina aparitia altor creatii. În arta tatuării, majoritatea tatuajelor sunt inspírate únele din altele, simbolurile stând la baza creației, însă fiecare aducând ceva nou prin povestea fiecărui purtător și a mesajului transmis.

 

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web