Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Terminologie gimnastica

in Sport

gimnastica-ritmica

I. Poziţii faţă de aparat;
II. Poziţii pe aparat;
III. Apucări, prize;
IV. Mişcări şi elemente statice de forţă;
V. Mişcări de balans;
VI. Descrierea exerciţiilor la aparate;
VII. Alcătuirea şi citirea desenelor;

Informatii preluate din “Gimnastică” – Prof. Univ. Dr. Emilia Florina Grosu, 2004

Mişcările corpului în întregime sunt reprezentate de către deprinderile motrice de bază şi cele utilitar – aplicative (mers, alergare, săritură, aruncare, respectiv: echilibru, escaladare, târâre, căţărare, ridicare şi transport de greutăţi, tracţiuni-împingeri).
Mişcările segmentelor corpului sunt deplasări ale unor componente ale organismului, considerate mari unităţi structurale ale schemei corporale, prin intermediul cărora se realizează prelucrarea întregului organism. Acestea sunt: capul (gâtul), braţele, trunchiul (cu musculatura anterioară (abdominală), laterală şi a spatelui (dorsală) şi membrele inferioare (picioarele). Deoarece în biologie prin picior se înţelege partea mai jos de gleznă, în teorie pronunţăm „membre inferioare” dar la clasă putem pronunţa „picior”, pentru o comunicare rapidă şi imediată.
Mişcările capului
– aplecare înainte – îndoire laterală (dreapta – stânga) – îndoire înapoi

– răsucire (stânga – dreapta) – rotare (360°) – balansare (180°)

Mişcările braţelor
– ridicare – coborâre – depărtare – apropiere – întindere – îndoire – rotare

– răsucire – ducere – încrucişare – balansare

Mişcările trunchiului
– înclinare – aplecare – îndoire – răsucire


– ridicare – coborâre – rotare – balansare – val

Mişcările membrelor inferioare

– ridicare – coborâre – depărtare – apropiere – păşire – ghemuire
– balansare – răsucire – rotare – fandare


– ducere – pedalare – forfecare – încrucişare


– developare

Practicarea gimnasticii solicită corpul uman şi la acomodarea cu lucrul în poziţii neobişnuite pentru viaţa de zi cu zi. Poziţiile pe care le poate lua corpul sau segmentele sale sunt clasificate şi ordonate după importanţă şi alte criterii, astfel:
Poziţiile fundamentale ale corpului sunt:
stând – pe genunchi – aşezat

culcat – atârnat – sprijinit


Poziţiile capului
sunt:
– înclinat (înainte până la 45°); – aplecat (înainte, între 45°-90°), în flexiune

îndoit (lateral, stânga-dreapta); – în extensie (îndoit înapoi);

– răsucit.

Poziţiile braţelor
– Poziţiile principale ale braţelor întinse sunt:
A. PE DIRECŢIILE PRINCIPALE
– braţe înainte – braţe lateral – braţe sus – braţele jos

B. PE DIRECŢIILE INTERMEDIARE, la 45° faţă de două direcţii, existente într-un singur plan (frontal sau sagital) braţele pot fi:
– lateral-jos – lateral-sus – înainte-jos

– înainte-sus – înapoi-jos – înapoi-sus – pe diagonală

C. PE DIRECŢIILE OBLICE, la 45° din toate cele trei planuri, scoase din planurile mediane, braţele pot fi
– oblic-jos (înainte –lateral – oblic – jos) – oblic-sus (înainte – lateral – oblic – sus)

– înapoi – oblic– jos înapoi – oblic – sus

– Poziţiile principale ale braţelor îndoite sunt:
– mâini pe creştet (pe cap) – mâini la ceafă – mâini pe umeri – mâini la piept

– mâini pe şold – mâini la spate – braţele coroană

Poziţiile trunchiului
– drept; – înclinat – aplecat – îndoit – răsucit – aplecat răsucit


– îndoit răsucit – răsucit aplecat

Poziţiile membrelor inferioare
Întinse
– apropiate – depărtat lateral – depărtat înapoi – încrucişat – ridicat


– răsucit – pe vârfuri

Îndoite
– semi îndoite – îndoite – ghemuit – sprijin ghemuit

ridicat îndoit – fandat – încrucişat – depărtat înafara

B.jocul

În literatura de specialitate jocul este definit ca o activitate complexă predominant motrică şi emoţională, desfăşurată spontan sau organizat, după reguli prestabilite, în scop recreativ, sportiv şi totodată de adaptare la realitatea socială, la solicitările ei. Regulile jocului stabilesc timpul şi spaţiul de desfăşurare, numărul de participanţi, cadrul de întrecere şi interrelaţii între membrii grupului care-l desfăşoară. Conţinutul motric al jocolui cuprinde totalitatea acţiuniulor prin care jucătorii realizează subiectul unui joc.

Aceste acţiuni pot fi constituite din deprinderi motrice (alergare, săritură, aruncare, prindere, căţărare, echilibru, tracţiuni, etc.), procedee tehnice din diferute sporturi sau jocuri sportive (baschet, fotbal, handbal, volei, etc.), combinarea unor deprinderi de bază şi sportive etc.

în programele şcolare sunt incluse trei forme de jocuri: jocuri de mişcare elementare (fără sau cu împărţirea pe echipe), jocuri pregătitoare pentru anumite discipline sportive şi jocuri sportive. Jocurile se pot practica în toate formele de organizare a educaţiei fizice şcolare (lecţia de educaţie fizică, colectivul sportiv), în recreaţii, în tabere de vară şi de iarnă.

C.sportul

Pornind de la unul dintre etaloanele europene ale lumii antice sportive – grecia – vom începe prin a aminti termenul de agonistică (în limba greacă –agon = luptă), termen care reprezintă totalitatea formelor de întrecere ce culminau cu jocurile în care erau consacraţi cei mai iluştri fii ai eladei – jocurile olimpice. Sistemul de educaţie fizică englez, prin fondatorul său, thomas arnold (1795 – 1842), a introdus pentru prima dată în pedagogia educaţiei fizice termenul de sport , care presupune educarea spiritului de echipă şi a trăsăturilor pozitive de caracter incluse în termenul de fair play. În prezent, specialiştii definesc sportul drept o activitate specifică de întrecere în care se valorifică intensiv formele de practicare a exerciţiilor fizice, în vederea realizării de către individ sau coilectiv (grup) a perfecţionării posibilităţilor morfo-funcţionale şi psihice concretizate într-un record, o autodepăşire sau o depăşire a partenerului.

ideea sportismului a avut de la început adepţi şi adversari. Adversarii susţineau că sportul, pe lângă faptul că este antifiziologic (uzează organismul), dezvoltă rivalităţi, evidenţiază adesea instincte brutale şi agresive.

De aceea, activitaea sportivă continue să fie însoţită de ideea comportamentului fair play, adică a întrecerilor leale în raporturile nu numnai dintre membri aceleeaşi echipe , dar mai ales de adversar sau chiar faţă de spectatori. Educarea acestui spirit intră în atribuţiile tuturor celor de care depinde pregătirea sportivilor, îndeosebi a antrenorului.

Pregătirea sportivă se realizează cu trudă prin ceea ce numim antrenamentul sportiv, adică acel proces pedagogic – desfăşurat sistematic, continuu- gradat- de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice şi psihice intense în scopul obţinere de rezultate înalte într-una din formele de practicare competitivă a exerciţiilor fizice. Componentele antrenamentului sportiv sunt: pregătirea fizică, pregătirea tehnică, pregătirea tactică, pregătirea psihologică şi pregătirea teoretică. Selecţionarea sportivilor se face adesea la vârsta copilăriei pe baza unor criterii ştiinţifice de identificare a aptitudinilor şi a unei tehnologii riguroase. Activitatea sportivă reprezintă la vârf o educaţie fizică a indivizilor supradotaţi din punct de vedere motric şi volitiv. Educarea spectatorilor, a celor aflaţi în tribunele sălilor de sport sau a stadioanelor în spiritul fair-play implică o strategie consecventă, în cadrul căreia rolul mass-media este cel mai important.

d.turismul

Turismul include plimbările, drumeţiile şi excursiile ce contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor educaţiei fizice, dar şi unora ce aparţin educaţiei intelectuale, estetice, morale, patriotice. Plimbările pe jos, cu schiurile sau cu bicicleta, şi excursiile îi solicită pe participanţi din punct de vedere motric, dezvoltând în egală măsură sentimente şi comportamente pozitive: simţul frumosului, curajul, solidaritatea. De asemenea, ele favorizează consolidarea unor cunoştinţe din domeniul istoriei, geografiei, ştiinţelor naturii.

Expediţiile şi taberele organizate timp de mai multe zile, cu corturi, adică spiritul de ordine, capacitatea de autoorganizare, responsabilitatea în colectiv, solidaritatea cu problemele grupului.

celor implicaţi în managementul turismului, organizatorilor de excursii sau simplilor iubitori de turism le revine obligaţia de a milita permanent în favoarea practicării unui turism civilizat, bazat pe principii ecologice. Valenţele formative ale turismului au fost evidenţiate de numeroşi oameni de cultură:

,, drumeţia te învaţă mai mult decât zece biblioteci la un loc” (nicolae iorga).

,, în liniştea munţilor s-a născut un suflet şi o conştiinţă. În contact direct cu misterele naturii, oamenii au ajuns la o fină sensibilitate şi o bogată viaţă interioară.” (octavian goga).

E.dansul

Deşi este implicat mai mult în conţinutul educaţiei estetice, unii autori includ dansul printre mijloacele educaţiei fizice.

Dansul rămâne prezent în cultura tuturor popoarelor, de la început oamenii încercând să exteriorizeze prin dans o stare sufletească intensă sau să ilustreze aspectele legate de activitatea practică. La grecii antici, orchestrica

(orchesis = dans) sau arta dansului completa exerciţiile fizice care dădeau corpului putere şi agilitate prin mişcări care ofereau mlădiere, graţie, eleganţă.

O particularitate a dansului o constituie asocierea sa cu muzica, aceasta din urmă având doar rolul de a-i sublinia ritmul. De-a lungul timpurilor, formele dansului s-au diversificat mult, educaţia fizică preluând , în scopul realizării unor obiective proprii, elemente de dans popular, clasic, modern sau de ,, societate”.

utilizaţi în lecţia de educaţie fizică, paşii de dans popular sau modern, pe lângă faptul că pot solicita un efort fizicintens, dezvoltă simţul ritmului, coordonarea, expresivitatea mişcării, creând şi o stare emoţională aparte, favorabilă desfăşurării exerciţiului fizic. Elementele dansului clasic şi modern intră în pregătirea tehnică a sportivilor care participă la competiţiile de gimnastică artistică, patinaj şi schi artistic, înot sincron.

în prezent, dansul însuşi a devenit un sport.

sunt organizate concursuri care desemnează campioni şi stabilesc ierarhii valorice.

B) concursul sau competiţia sportivă finalizează efortul de pregătire şi stabileşte ierarhii valorice în cadrul disciplinelor sportive la diferite categorii de vârste şi nivelurile de performanţă. Există competiţii pentru copii, juniori şi seniori, pentru amatori şi profesionişti, de nivel local, naţional, internaţional. Competiţiile sportive se desfăşoară pe baza unui calendar competiţional şi a unui regulament de organizare, cunoscut de competitori. Aceasta trebuie să conţină: denumirea competiţiei, scopul, locul şi data desfăşurării, participanţi, criterii de stabilire a rezultatelor, programul competiţiei, condiţii tehnico-organizatorice şi administrative, premii, etc.

federaţia ,, sportul pentru toţi „ care funcţionează în cadrul ministerului tineretului şi sportului, are menirea de a crea cadrul organizatoric prin care să fie angrenat un număr cât mai mare de copii, tineri şi adulţi, vârstnici în practicarea exerciţiilor fizice cu scop de fortificare şi de recreere.

Factorii Responsabili Au Atribuţia De A Crea Condiţii Optime Prin : Diversificarea Materialelor Sportive, Amenajarea Unor Baze Materiale Simple, Construirea Bazinelor De Inot, Stimularea Activităţii De Iniţiere Etc. Pentru Buna Desfăşurare A Activităţii De Educaţie Fizică Si Sport.

Poziţia antomică – stând cu membrele superioare apropiate de părţile laterale ale trunchiului, coatele extinse, mâinile în supinaţie, degetele (inclusiv policele) extinse, membrele inferioare apropiate, genunchii extinşi, picioarele în unghi drept pe gambe, călcâiele apropiate, vârfurile apropiate sau depărtate la unghi de maxim 450.

Planurile anatomice = sunt suprafeţe care secţionează imaginar corpul sub o anumită incidenţă. În raport cu orientarea faţă de poziţia anatomocă a corpului se descriu 3 planuri:

  • frontaldispus paralel cu fruntea (adică vertical şi latero-lateral) împarte corpul într-o parte anterioară şi o parte posterioară. Planul frontal care împarte corpul într-o jumătate anterioară şi una posterioară se numeşte plan medio-frontal.

  • sagitaleste dispus vertical şi antero-posterior, împarte corpul într-o parte dreaptă şi una stângă. Planul sagital care împarte corpul într-o jumătate dreaptă şi una stângă se numeşte plan medio-sagital.

  • transversaleste dispus orizontal şi paralel cu solul, împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioară. Planul transversal care împarte corpul într-o jumătate superioară şi una inferioară se numeşte plan medio-transversal.

Axele – se formează prin intersectarea a două planuri:

  • axul verticalla intersecţia planului frontal cu cel sagital,

  • axul sagital (antero-posterior)la intersecţia planului sagital cu cel transversal,

  • axul frontal (transversal)la intersecţia planului frontal cu cel transversal.

Din punct de vedere biomecanic mişcările se produc astfel:

  • în plan sagital şi ax frontal (transversal) – flexia şi extensia,

  • în plan frontal şi ax sagital – abducţia şi adducţia,

  • în plan transversal şi ax vertical – rotaţia internă şi externă.

Terminologia gimnasticii

Este de neconceput ca procesul de învăţământ la disciplina Educaţie Fizică/ gimnastică să se desfăşoare fără a folosi o terminologie specifică domeniului activităţilor motrice.

Terminologia Educaţiei Fizice se referă la denumirea convenţională a tuturor materialelor, aparatelor, echipamentelor şi mişcărilor care sunt utilizate în cadrul disciplinelor sportive.

Terminologia Educaţiei Fizice îşi are izvorul în practica activităţilor motrice fiind necesară pentru a comunica verbal şi în scris în cadrul diferitelor grupuri.

Gimnastica fiind o disciplină sportivă complexă, utilizează terminologia educaţiei fizice aplicând-o concret mişcărilor ei specifice.

În gimnastică terminologia se concretizează în acei termeni care definesc exerciţiile, tehnica de execuţie,aparatele, echipamentul şi materialele ajutătoare folosite pentru însuşirea şi realizarea lor.

Descrierea exerciţiilor trebuie să respecte particularităţile limbii, să fie unitară, scurtă şi concisă, precisă clară şi ştiinţifică şi să nu dăuneze înţelegerii mişcărilor ce vor fi executate.

Fiecare ramură a gimnasticii aduce un plus în exprimarea terminologică, plus determinat de mişcările specifice.

În descrierea exerciţiilor se foloseşte următorul algoritm:

  1. se precizează poziţia iniţială;

  2. se descrie exerciţiul pe timpi în ordinea succesiunii;

  3. se începe cu acţiunea pe care o realizează segmentul căruia i se adresează exerciţiul şi apoi celelalte mişcări ale segmentelor ajutătoare are compun mişcarea;

  4. se specifică numărul de timpi apoi nr de repetări.

Descrierea terminologică se referă la scrierea prescurtată a mişcărilor executate.

În scrierea prescurtată se precizează:

  • segmentele corpului;

  • direcţia;

  • acţiunea segmentelor;

  • aparatele, materialele folosite

Toate părţile corpului, poziţiile principale şi derivate, aparatele şi acţiunile se scriu prescurtat în mod convenţional astfel:

    1. cuvintele care reprezintă părţile corpului se scriu prescurtat printr-o singură literă, cea cu care începe cuvântul;

2. dacă două sau mai multe părţi ale corpului încep cu aceeaşi literă atunci se adaugă la prima literă încă una sau două consoane din cuvânt.

Partea corpului

Prescurtarea

Partea corpului

Prescurtarea

Antebraţ

Anteb.

Deget

Dg.

Bărbie

Bb.

Faţă

F.

Braţ

B.

Frunte

Fr.

Cap

C.

Gambă

Gb.

Călcâie

Cc.

Gât

Gt.

Coapsă

Cp.

Genunchi

G.

Cot

Ct.

Gleznă

Gl.

Creştet

Crt.

Mână

M.

Ceafă

Cf.

Ochi

O.

Palmă

Pl.

Şold

Ş.

Picior

P.

Talpă

Tlp.

Piept

Pt.

Tâmplă

T.

Pumn

Pm.

Trunchi

Tr.

Spate

Sp.

Vârf

V.

Şezută

Şz.

3. Cuvintele care definesc direcţia de execuţie a mişcării se scriu terminologic astfel:

Direcţia

Prescurtarea

Direcţia

Prescurtarea

Înainte

Înai.

În jos

În jos

Oblic înainte

Obl.înai.

Diagonal

Diag.

Înapoi

Înap.

Vertical

Vert.

Oblic înapoi

Obl.înap.

Orizontal

Oriz.

Lateral

Lat.

Adâncime

Adânc.

În afară

În afară

Împrejur

Împrej.

Înăuntru

Înăuntru

Dreapta

Dr.

În sus

În sus

Stânga

Stg.

4. Poziţiile principale şi derivate se scriu astfel:

Poziţia

Prescurtarea

Poziţia

Prescurtarea

Stând

St.

Aşezat

Aşez.

Stând depărtat

St. Dep.

Culcat

Culc.

Fandat

Fand.

Culcat dorsal

Culc dorsal

Pas

Pas

Sprijin culcat dorsal

Sprij. Culc. dorsal

Mers

Mers

Atârnat

At.

Pe genunchi

Pe g.

Atârnat stând

At. St.

Pe un genunchi

Pe 1 g.

Stând pe mâini

St. Pe m.

Pe genunchi aşezat pe călcâie

Pe g. aşez.pe cc.

Stând pe cap

St. Pe c.

Sprijin pe genunchi

Sprij.pe g.

Stând pe umeri

St. Pe u.

Ghemuit

Ghem.

  1. Cuvintele ce exprimă o acţiune sub forma unui verb se scriu prescurtat prin suprimarea terminaţiei

Acţiunea

Prescurtarea

Acţiunea

Prescurtarea

Aducere

Aduc.

Depărtare

Depărt.

Alergare

Alerg.

Deplasare

Deplas.

Alternare

Altern.

Ducere

Duc.

Aplecare

Aplec.

Închidere

Închid.

Apropiere

Aprop.

Înclinare

Înclin.

Apucarea

Apuc.

Încrucişare

Încruciş.

Aruncare

Arunc.

Îndoirea

Îndoi.

Atârnare

Atârn.

Întindere

Întind.

Bătaie

Băt.

Răsturnare

Răsturn.

Cădere

Căd.

Rostogolire

Rostog.

Căţărare

Căţăr.

Rotare

Rot.

Atingere

Ating.

Urcare

Urc.

Coborâre

Cobor.

  1. Cuvintele care exprimă o atitudine specială a corpului, statică sau dinamică şi sunt folosite sub formă adjectivală, se scriu prescurtat din literele din prima silabă la care se adaugă una sau doiă litere din silaba următoare.

Atitudine

Prescurtarea

Atitudine

Prescurtarea

Adus

Ad.

Fandat

Fand.

Aplecat

Apl,

Înclinat

Încl.

Apropiat

Apr.

Încrucişat

Încr.

Apucat

Ap.

Îndoit

Înd.

Căţărat

Căţ.

Întins

Înt.

Călare

Căl.

Răsturnat

Răst.

Cumpăna

Cump.

Ridicat

Rid.

Depărtat

Dep.

Sprijinit

Sprj.

Deplasat

Depl.

Extins

Ext.

  1. Aparatele se scriu prescurtat astfel:

Aparate

Prescurtarea

Aparate

Prescurtarea

Banca

Bnc.

Prăjină

Prj.

Bârna

Brn.

Paralele

Prl.

Cal

Cal

Bară

Br.

Capră

Cpr.

Inele

Inele

Frânghie

Frg.

Cadru

Cdr.

Scara de frânghie

Sc.de frg.

Trambulină

Tramb.

Lada

Ld.

Scara fixa

Sc.fixă

  1. Alte prescurtări:

Alte acţiuni

Prescurtarea

Alte acţiuni

Prescurtarea

Ajutor

Aj-

Liber

Lib.

Adunare

Adun

Legat

Leg.

Coloana de gimnastică

Col.de gimn.

Mişcare

Misc.

Combinat

Comb.

Repaus

Rep.

Exerciţiu

Ex.

Respiraţie

Respir.

Greutate

Grt.

Ritmic

Ritm.

Îndividual

Indv.

Ruperi de rânduri

Rup. De rând.

Poziţia stând şi derivate

Poziţia stând pe vârfuri şi derivatele ei

Poziţia stând pe 1 picior şi derivatele ei

St.pe g.

Poziţia stând pe genunchi şi derivatele ei

Aşezat

Aşez.

 

Încruciş

Ghem.

Echer

Dep.

Aprop.

 

Îndoi.

Întins.

Aprop.

– Dep.

– îndoi.

– înt.

Aprop.

– Dep.

 

Întins.

Îndoi.

 

Poziţia aşezat şi derivatele ei

Descriere anatomică

Descriere după Terminologia gimnasticii

Mişcări posibile în articulaţii:

Pronaţie mişcarea de rotaţie internă pe care o efectuează mâna şi antebraţul prin care faţa palmară devine posterioară şi policele medial..

Palma orientată în jos

Supinaţiemişcarea de rotaţie externă pe care o efectuează mâna şi antebraţul prin care faţa palmară devine anterioară şi policele lateral

Palma orientată în sus

Flexia – este mişcarea prin care două segmente articulate între ele se apropie unul de celălalt. Se produce când unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente care aprticipă la formarea articulaţiei respective se micşorează. Se execută în plan sagital Îndoirea segmentului
Extensia – este mişcarea inversă celei de flexie, prin care două segmente articulate între ele se îndepărtează unul de celălalt. Este mişcare prin care unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente care aprticipă la formarea articulaţiei respective se măreşte. Se execută în plan sagital. Întinderea segmentului
Abducţia – este mişcarea prin care segmentul respectiv se îndepărtează de linia mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau segment de membru se deplasează lateral faţă de axul longitudinal al său. Se execută în plan frontal.

Ridicare

Adducţia este mişcarea prin care segmentul se apropie de linia mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau segment de membru se deplasează medial faţă de axul longitudinal al său. Se execută în plan frontal.

Coborâre

Mişcările de înclinare laterală – sunt mişcări caracteristice coloanei vertebrale prin care un segment al corpului se apleacă spre dreapta sau spre stânga în plan frontal. Sunt mişcări care se execută în jurul unor axe sagitale care trec prin articulaţiile care participă la această mişcare. Înclinare inainte, lateral – 45˚;

Aplecare – 90˚;

Îndoirea – peste 90˚- 180˚

Extensia –îndoirea înapoi

Rotaţiile – se execută în jurul axului longitudinal al segmentului care realizează mişcarea de răsucire.în cazul articulaţiilor coloanei vertebrale vorbim de rotaţie spre dreapta şi spre stânga, iar în cazul membrelor de rotaţii interne şi externe. La nivelul antebraţului vorbim de pronaţie = rotaţie internă şi supinaţie = rotaţie externă.

Răsucirile

Circumducţia este mişcarea care se execută concomitent pe mai multe planuri, mişcare prin care segmentul descrie un con cu baza la extremitatea distală a segmentului sau a membrului respectiv şi cu vârful în articulaţia care execută mişcarea. Este caracteristică articulaţiilor cu grad mare de mobilitate, cele biaxiale şi triaxiale. În cadrul acesteia se suced următoarele mişcări: flexie, abducţie, extensie, adducţie.

Rotări – Rotiri

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Sport

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web