Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tesuturi vegetale

in Biologie/Enciclopedie

Tesuturile sunt o grupare de celule care au aceeasi origine, forma si structura si care indeplinesc aceleasi functii. Prin urmare, celulele care apartin aceluiasi tesut provin din acelasi tip de meristeme, au structura si forma identice, care le permit sa indeplineasca aceleasi functii.

Tesuturile vegetale intra in alcatuirea organelor plantelor, fiind specifice unui anumit tip de organ sau comune tuturor tipurilor de organe.

Clasificarea tesuturilor dupa stadiul de dezvoltare:
– meristematice
– definitive

Tesuturile meristematice sunt formate din celule tinere cu potential de diviziune. Aceste celule au peretele celular foarte subtire, sunt izodiametrice (dimensiunile pe cele 3 axe sunt aproximativ egale).Au numeroase vacuole mici, proplastide si promitocondrii, iar nucleul este situat central, fiind cel mai mare organit din celula.

Tesuturile meristematice se clasifica dupa localizare in tesuturi meristematice:

– apicale – situate in varful vegetativ al radacinii si tulpinii si asigura cresterea in lungime a acestor organe

– intercalare – se gasesc in tulpinile plantelor Graminee, in noduri si asigura cresterea in lungime a acestora

– laterale – asigura cresterea in grosime a radacinii si tulpinii plantelor, fiind reprezentate de cambiu si felogen. La plantele perene, aceste meristeme laterale formeaza un cilindru pe toata lungimea radacinii si tulpinii

– difuze si meristemoidele – se intalnesc la nivelul frunzelor si care asigura forma variata a acestora (lobata, gofrata), precum si prezenta perilor si stomatelor (din meristemoide).

Tesuturile meristematice se clasifica dupa origine in tesuturi meristematice:

-> primordiale – care se formeaza din celula ou si se gasesc in apexul radacinii si tulpinii si formeaza corpul embrionului semintei.

-> primare – formeaza apexul radacinii si tulpinii si sunt reprezentate de:

– protoderma – care prin diviziune celulara si diferentiere, conduce la formarea tesutului definitiv primar de aparare (epiderma, rizoderma)

– meristemul fundamental – va genera toate tesuturile parenchimatice primare, precum scoarta, tesutul de depozitare.

– procambiu – va genera tesuturile definitive primare conducatoare, respectiv tesut lemnos si tesut liberian. La unele specii genereaza si maduva.

– caliptrogen – se gaseste doar la nivelul apexului radacinii si genereaza un tesut de aparare primar, numit caliptra

-> secundare – se formeaza din celule mature, definitive, care recapata proprietatea de diviziune in asa numitul proces de dediferentiere celulara. Din tesuturile meristematice secundare fac parte cambiul si felogenul.

Cambiul genereaza la plantele perene, tesuturile conducatoare secundare astfel: liberul secundar la exterior si lemnul secundar la interior.

Felogenul va genera tesuturi de aparare secundare, respectiv feloderma la interior si suberul la exterior.

Aceste meristeme secundare se formeaza la plantele perene in fiecare primavara si activitatea meristematica a lor inceteaza la sfarsitul toamnei, rezultatul lor fiind asa numitele inele anuale din structura tulpinii si radacinii arborilor.

Tesuturile meristematice, prin procesul de diviziune si de diferentiere, genereaza toate tesuturile definitive specializate ale organelor plantelor. In timpul acestui proces de diviziune si diferentiere se intalnesc urmatoarele etape:

1. diviziunea celulara (mereza) – in care celulele meristematice se inmultesc prin mitoza

2. cresterea celulara (auxeza) – in timpul acestei etape, celula nou formata creste, ajungand la dimensiunile, forma si structura caracteristice tesutului definitiv din care face parte

3. diferentierea celulara – care se realizeaza in paralel cu cresterea celulara. Astfel, celula nou formata se va specializa in realizarea functiilor tesutului definitiv din care face parte

Tesuturile definitive sunt formate din celule mature specializate pentru functia tesutului din care fac parte. Dupa rolul tesuturilor definitive, acestea se clasifica astfel.

1) Tesuturi de aparare
2) Tesuturi parenchimatice
3) Tesuturi conducatoare
4) Tesuturi mecanice
5) Tesuturile secretoare

Tesuturile definitive se clasifica dupa origine in:

– tesuturi definitive primare, care provin din meristeme primare (protoderma, meristemul fundamental, procambiul si caliptrogen);

– tesuturi definitive secundare, care provin din meristeme secundare (cambiu, felogen).

1) Tesuturile de aparare sunt reprezentate de un singur strat de celule, avand rolul de a proteja in general organele plantelor si in anumite cazuri (endoderma) cilindrul central.

a) Epiderma este tesutul de protectie situat la exteriorul tuturor organelor aeriene ale plantei (tulpina, frunza, fruct, floare, seminte). Este formata dintr-un strat de celule turtite, aplatizate, partea externa situata spre mediul extern, fiind bombata, iar peretii celulari sunt cutinizati sau cerificati.

Astfel, in cele mai multe cazuri, epiderma este acoperita de o pelicula impermeabila la apa si gaze, care prezinta din loc in loc pori si se numeste cuticula. La cactusi, la frunzele de varza, la prune, la struguri, cuticula este dublata de ceara, minimizandu-se astfel pierderile de apa si deshidratarea plantelor.

Intre celulele epidermei se gasesc plasmodesme, ceea ce permite comunicarea dintre aceste celule, insa intre celulele epidermei si tesutul urmator, derma (parenchimul), nu se gasesc plasmodesme. Unele celule ale epidermei au fost modificate in peri, care pot fi tectori (de aparare) si recretori, cu rol in eliminarea uleiurilor volatile.

Tot la nivelul epidermei se gasesc stomatele, celule epidermice, modificate, specializate in schimbul de gaze dintre planta si mediu (gaze: O2, CO2, vaporii de apa).

b) Rizoderma este tot un tesut de aparare primar ca si epiderma, care se formeaza din protoderma. Ea are rolul de a proteja radacina si este formata dintr-un singur strat de celule aplatizate, strans unite intre ele, fara spatii intercelulare si neacoperite de cuticula. Anumite celule ale rizodermei sunt transformate in perisori absorbanti.

La nivelul radacinii, rizoderma protejeaza zona neteda si zona perisorilor absorbanti, iar in zona aspra, locul ei este luat de un alt tesut de protectie, numit exoderma.

c) Exoderma reprezinta stratul exterior al scoartei cu functie de protectie, doar in zona aspra a radacinii. In aceasta zona, exoderma este pe alocuri dublata de cicatricile perisorilor absorbanti morti.

d) Endoderma se gaseste in special la nivelul radacinii si doar in anumite cazuri in tulpina sau in frunzele plantelor semipervirescente (care nu cad). La nivelul radacinii, endoderma este reprezentata de un singur strat de celule aplatizate, fara spatii intercelulare intre ele si au peretii ingrosati cu suberina, ingrosari care se numesc „ingrosarile lui Caspary”.

Aceasta particularitate a endodermei face ca transportul apei si ionilor pe cale apoplasmica (prin perete) sa fie intrerupt la acest nivel, ceea ce are o deosebita importanta in absorbtia apei, formarea unei brute si patrunderea acesteia in vasul lemnos.

e) Caliptra este un tesut de aparare primar, care este generat de caliptrogen si are aspectul unui degetar care inveleste varful vegetativ al radacinii. Caliptra este formata din mai multe straturi de celule si este generata continuu de caliptrogen, deoarece celulele aflate in exterior, in contact cu particulele solului, se rup, se distrug.

Astfel, caliptra isi pastreaza in permanenta dimensiunea de aproximativ 1 mm. Caliptra contine in centrul sau cateva celule dispuse ca un con, care prezinta niste statolite, care sunt granule de carbonat de calciu, cu rol in orientarea radacinii in timpul cresterii, in directia de actiune a fortei gravitationale (geotropism pozitiv).

Tesuturile de aparare secundare sunt generate de activitatea meristemului secundar numit felogen. Acesta genereaza la exterior suber si la interior feloderma, astfel formandu-se la plantele perene, ceea ce cunoastem sub denumirea de scoarta.

Suberul este tesut de aparare secundar, format din 5-7 straturi de celule suprapuse, precum caramizile intr-un zid, Nu exista spatii intercelulare, iar peretii sunt impregnati cu suberina, o substanta impermeabila la apa si gaze. Astfel, suberul este un tesut de aparare foarte compact, care protejeaza radacinile, tulpinile plantelor perene, precum si tuberculi sau rizomi. Din loc in loc, suberul prezinta niste rupturi, umplute cu tesut parenchimatic, numite lenticele, cu rol in schimbul de gaze dintre organele plantei si mediu.

Feloderma reprezinta un tesut format din cateva straturi de celule situata spre interiorul organelor plantelor si care, impreuna cu suberul, la plantele lemnoase, formeaza ritidomul. Acest ritidom poate sa fie continuu sau se poate exfolia in fasii sau in placi.

2) Tesuturi parenchimatice – sunt formate in general din celule izodiametrice si prezinta spatii intercelulare. Se afla situate imediat sub epiderma sau rizoderma sau intre tesuturile de aparare. Dupa rolul pe care il indeplinesc, tesuturile parenchimatice pot avea functii de:

– nutritie (clorenchimul) – aceste tesuturi se gasesc la nivelul frunzei si a altor organe verzi ale plantei (petiol, tulpina, petale, sepale) si au rol in realizarea procesului de fotosinteza si prin aceasta, de sinteza a substantelor organice din plante. La nivelul frunzei sunt reprezentate de tesutul palisadic, format din 2-3 straturi de celule alungite, suprapuse, care contin foarte multe cloroplaste.

Acest tesut palisadic se gaseste situat sub epiderma, pe fata superioara a frunzei. La frunzele plantelor Graminee, acest tesut de nutritie este reprezentat de teaca perivasculara care inconjoara fasciculele libero-lemnoase ale nervurilor.

– absorbtie – se gaseste la nivelul radacinii, in zona perisorilor absorbanti si este reprezentat de perisorii absorbanti, care indeplinesc functia de absorbtie a apei si ionilor. Perisorii absorbanti sunt celule specializate pentru realizarea acestei functii, deoarece sunt mult alungiti in sol, ceea ce le mareste suprafata de contact cu solutia solului.

Au peretele celular subtire, format din caloza, un polizaharid foarte permeabil pentru apa si ioni, si au o vacuola foarte mare care ocupa peste 90% din volumul celulei care este un rezervor de apa si ioni.

Astfel, zona perisorilor absorbanti reprezinta zona de maxima absorbtie a apei si ionilor de catre plante. La plantele acvatice, apa este absorbita pe toata suprafata plantei, aflata in contact cu apa, iar la plantele epifite (orhideele), care nu prezinta radacini, absorbtia apei se realizeaza printr-un tesut numit velamen radicum.

Acesta reprezinta 2-3 straturi de celule, stratul exterior avand peretele celular foarte ingrosat, capabil sa absoarba vaporii de apa din atmosfera. La plantele parazite (cum ar fi cuscuta), precum si cele semiparazite (cum este vascul), absorbtia apei si ionilor se realizeaza direct din plantele lemnoase ale vascului gazda prin intermediul unor formatiuni numite haustori, care au forma de pana, patrunzand adanc in trunchiurile copacilor sau in vasele lemnoase.

– de depozitare – dupa tipul substantei pe care o depoziteaza, pot fi:
– tesuturi care depoziteaza substante organice de rezerva
– tesuturi care depoziteaza aerul (aerenchimuri) la plantele acvatice
– tesuturi care depoziteaza apa (cactusi si familia crasulaceae)

Tesuturi de depozitare
a) substantele organice de rezerva -> amidon (amilifere)

Tesuturile amilifere se intalnesc in radacinile si tulpinile plantelor perene precum si in organele de rezerva care sunt organe metamorfozate (ex.: tuberculul de cartof, rizomul). Amidonul se depoziteaza sub forma unor granule in amiloplaste. Aceste tesuturi de depozitare a substantelor organice pot fi reprezentate de parenchimul lemnos (la ridiche), tesutul medular (radacini tuberizate), parenchimul liberian (radacina de morcov), scoarta (tesut cortical la fructe).

b) apa – tesuturi acvifere, intalnite la plantele din zona tropicala si ecuatoriala, care sunt bogate in substante hidrofile (ex.: mucilagiile la aloe vera).

c) aerul – tesuturile aerifere, intalnite la plantele acvatice si la orez, sunt reprezentate de canale aerifere care comunica cu organele plantelor aflate deasupra apei (ex.: la orez si nufar) aceste canale aerifere se gasesc in radacina si in tulpina si se prelungesc pana la nivelul frunzelor, care au posibilitatea de a realiza schimbul de gaze cu mediul exterior. Un caz particular de tesut aerifer poate fi considerat parenchimul sau tesutul lacunar de la nivelul frunzelor, tesut care se afla in legatura cu stomatele. Acest tesut lacunar este caracterizat prin celule izodiametrice cu spatii intercelulare mari.

3) Tesuturi conducatoare – au rolul de a transporta seva bruta de la radacina pana la organele aeriene si seva elaborata de la frunze spre toate celelalte organe ale plantei. Sunt de 2 tipuri:
– tesutul lemnos (xilem) – este format din vase lemnoase, parenchim lemnos si fribre lemnoase
– tesutul liberian (floem) – este format din vase liberiene, celule anexe, parenchim liberian, fibre liberiene

Tesutul lemnos are rolul de a conduce seva bruta. Vasele lemnoase din componenta sa pot fi, dupa gradul de diferentiere, traheide, intalnite la conifere sau trahei, intalnite la restul plantelor vasculare. Vasele lemnoase sunt reprezentate de tuburi lungi, puse cap la cap, care reprezinta forma maxima de diferentiere a celulelor vegetale pentru realizarea unei functii.

Initial, celulele rezultate din diviziunea cambiului sunt celule vii, care, pe parcursul diferentierii, isi autolizeaza continutul celular si realizeaza ingrosari puternice ale peretelui celular, astfel rezultand la maturitate tuburi goale, cu dimensiuni diferite in functie de specie (ex.: la frasin poate ajunge pana la 5 m lungime). Ingrosarile peretilor celulari pot fi de tip scalariform, punctiform, reticular, asigurand astfel rezistenta vaselor lemnoase la presiunea turgescenta a celulelor vii din jurul lor.

Parenchimul lemnos are rol de depozitare a substantelor organice de rezerva si inconjoara vasele lemnoase sau fasciculele formate din mai multe vase lemnoase.

Fibrele lemnoase au rolul de a asigura rezistenta tesutului lemnos si sunt reprezentate de celule alungite, fuziforme, situate in vecinatatea parenchimului lemnos.

Tesutul liberian are rolul de a conduce seva elaborata.

Vasele liberiene se mai numesc si vase ciuruite, deoarece peretii despartitori transversali sunt partial resorbiti, adica prezinta niste orificii prin care citoplasma unui vas liberian comunica cu citoplasma vasului liberian invecinat. Acesti pereti transversali se numesc placi ciuruite. Vasele liberiene contin citoplasma si unele organite, cu exceptia nucleului, care se resoarbe in timpul diferentierii. Vasele liberiene sunt insotite de celule anexe, care sunt celule vii, ce furnizeaza vaselor liberiene substantele necesare in timpul vietii acestora.

Parenchimul liberian are rolul de a depozita substantele organice de rezerva si inconjoara vasele liberiene sau fasciculele de vase liberiene.

Fibrele liberiene au rol de sustinere sau de a asigura rezistenta tesutului liberian. Ea si fibrele lemnoase au forma fuziforma si sunt inserate printre celulele parenchimului liberian. In organele plantelor, tesuturile conducatoare pot fi organizate in fascicule lemnoase si fascicule liberiene (la radacina) sau in fasciculele libero-lemnoase in tulpina, petiol, frunza. Fasciculele libero-lemnoase pot fi de tip colateral inchis, cand au liberul situat la exterior si lemnul situat spre interiorul organului respectiv si nu prezinta cambiu intre cele 2 tesuturi. Sau pot fi de tip colateral deschis, cand intre cele 2 tesuturi se gaseste cambiu.

4) Tesuturile mecanice au rolul de a asigura rezistenta plantelor la rupere, precum si elasticitatea acestora. Ele sunt de 2 tipuri:
– colenchim
– sclerenchim

Colenchimul este format din celule alungite cu pereti celulozici ingrosati, avand rol, indeosebi pentru asigurarea elasticitatii organelor plantelor.

Sclerenchimul este format din celule izodiametrice cu peretii puternic ingrosati si suberificati, astfel ca la maturitate, celulele respective mor. Are rol indeosebi in asigurarea rezistentei la rupere sau la presiune.

5) Tesuturile secretoare – foarte variate in regnul vegetal si rolul lor nu este intotdeauna foarte bine precizat. Pot fi cu secretie interna sau cu secretie externa. Aceste secretii pot fi lichide sau solide.

Secretie externa:

– papile secretoare – mici excrescente ale celulelor epidermice, intalnite indeosebi la petalele florilor, cu rol in eliminarea uleiurilor volatile, care confera parfumul florilor. De asemenea, dau si aspectul catifelat al petalelor.

– perii secretori – 1-4 celule secretoare. Reprezinta celule epidermice modificate, intalnite la plantele medicinale sau plantele care emit parfum intens. Sunt dispusi pe toate organele aeriene sau pe frunze la unele specii, pe flori la alte specii (ex.: la menta, la muscata au rol in sinteza si depozitarea uleiurilor volatile).

– glandele digestive (la plantele carnivore) – secreta enzime digestive cu ajutorul carora plantele carnivore digera insectele prinse in capcane si isi absorb aminoacizii necesari.

– glandele saline – la plantele adaptate pntru saraturi (tamarix, salicornia), care secreta pe suprafata frunzelor excesul de ioni de clor si de sodiu, acesta fiind practic mecanismul lor de adaptare, la conditiile extreme in care traiesc.

Secretie interna:
– buzunarele secretoare – intalnite la critrice, care sunt formate dintr-o grupare de celule secretoare, care inconjoara un spatiu comun, in care sunt eliminate uleiurile volatile.
– laticifere – se intalnesc la plantele care secreta latex. Laticiferele sunt formatiuni interne rezultate din unirea mai multor celule cu resorbtia peretilor celulari transversali, structura formata fiind polinucleara.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web