Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

TRAIREA ARTISTULUI

in Arta

Trairea afectiva a artistului este, in cele din urma, atitudine afectivă. Oricare ar fi tipul si nivelul angajarii emotionale a artistului in activitatea sa creatoare – la nivelul emotiei soc (afect), al emotiei simple, al dispozitiei afective difuze, al sentimentului, data fiind factura imaginara a situatiei de traire si functiei ei valorizatoare este justificat sa invocam o anumita masura a ordonarii ei intelective; ceea ce ea trebuie sa devina pentru a fi exprimata cu deliberare presupune dobandirea unui anumit grad de rationalitate, ceea ce trebuie sa devina pentru a fi exprimata cu deliberare presupune dobindirea unui anumit grad de rationalitate, de organizare cognitiva, deci in parte autocontrolata.

In expresia artistica, nu se obiectiveaza nemijlocit doar starea spontana de emotie, ci un sens emotional imaginar, implicat de finalitatea comunicativa a creatiei. In acest inteles a avansat P. Janet termenul de atitudine afectiva: o traire emotionala de care artistul isi da seama intr-o masura sau alta, pana in cele din urma, investind-o cu corelatul cognitiv (sensul) pe care-l reclama sarcina de creatie.

Intensitatea optima (niciodata extrema) si sensul atitudinal (directional-valorizator) fac, de pilda, improprie, daca nu imposibila, transformarea in emotie simpla a unui sentiment complex trait la cea mai inalta tensiune; daca aceasta transformare s-ar intampla, transpunerea artistica in sarcina de creatie ar esua fie in alienare („Othello” ar sugruma-o de facto pe „Desdemona”), fie in descarcare de energie si sens care ar lasa inanimata expresia.

Identificarea afectiva cu personajul poate merge pana la inalte tensiuni a unei aparente pierderi a contactului artistului cu realitate (Balzac a avut simptomele otrăvirii cu arsenic la „moartea” lui Moş Goriot), absenta emotiei ar pune pe artist in situatia pe care Diderot o socotea initial ideala pentru actor – adevarata arta ia nastere intr-un cap de fier (de fapt ea nu poate lua nastere astfel).

Componenta „sentimentală” a atitudinii nu este un fapt de juxtapunere; sentimentul este generat de jocul dispozitiilor intelectual-motivationale in situatii creatoare, devenind din speta afectiva general umana atitudine estetica (intre sentiment si atitudine estetica nu este o perfecta coincidenta de sfera, nu tot ce e sentiment se inscrie in creatia de arta).

„Sentimentul este simtire a ceva” (subl. ns.) care in situatii imaginare, creative, devine traire -specifica estetica (L. Rusu,1976, p. 1223); acel ceva este reprezentat de straturile profunde ale fiintei artistului, anume sensurile lor care provoaca sentimente – o potentialitate privitoare la tipul de adeziune a artistului la actul creatiei.

In dezvoltarea sa ulterioara, prin care are loc constituirea operei, procesul se satureaza cognitiv, emotia devine atitudine o conditie interna a energizarii constiente si directionarii catre implinirea operei, si numai astfel ea devine (atitudine) estetica,o „simtire a simtirii” (D. Diderot, 1830, p. 9.3).

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web