Trecutul drogurilor și războiului din epoca vikingă și până la cea nazistă

in Istorie

Încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și până la conflictele din Vietnam și Siria, drogurile au făcut parte din conflicte alături de bombe și gloanțe.

Adolf Hitler a fost un lider dependent de droguri, iar contribuția nazistă de narcotice oferă un nou sens termenului de „război al drogurilor”.

S-a dezvăluit în publicații recente faptul că narcoticele sunt în egală măsură parte din confruntări precum gloanțele; uneori chiar ajungând să definească conflictele.

În cartea sa „Blitzed”, autorul german Norman Ohler prezintă modul în care Al Treilea Reich s-a scufundat în droguri, inclusiv în cocaină, heroină și, mai ales metamfetamină, substanțe folosite de toate categoriile, de la armată, la femei casnice și simpli muncitori.
Inițial publicată în limba germană, cu titlul de „Der Total Rausch” (The total Rush), cartea dezvăluie o istorie a abuzurilor comise de Adolf Hitler și de apropiații săi și arhivele nepublicate până atunci despre Dr. Theodor Morell, doctorul responsabil cu administrarea medicamentelor atât pentru liderul german, cât și pentru cel italian, Benito Mussolini.

„Hitler a fost un Fuhrer al abuzului de droguri. Totul are sens, având în vedere personalitatea sa extremă”, spune Ohler din casa sa din Berlin.

După lansarea cărții lui Ohler în Germania anul trecut, un articol din ziarul Frankfurter Allgemeine întreba: „Oare nebunia lui Hitler devine mai ușor de înțeles atunci când îl vezi drogat?”
„Da și nu”, răspunde Ohler.

Hitler, a cărui sănătate mentală și fizică a fost și este discutabilă, s-a bazat pe injectarea zilnică cu un „medicament miraculos” Eukodol, care oferă consumatorului o stare euforică – și de multe ori acesta este incapabil să gândească limpede – și cocaină, pe care o lua cu regularitate încă din 1941 pentru tratarea unor afecțiuni precum spasme stomacale cronice, hipertensiune arterială și timpan fisurat.

„Dar știm cu toții că a făcut o mulțime de lucruri discutabile înainte de aceasta, deci nu medicamentele sunt mereu cauza,” continuă Ohler. „Acestea fiind spuse, au jucat cu siguranță, un rol în moartea lui”.

În cuprinsul cărții sale, Ohler aduce unele detalii cum, spre finele războiului, „medicamentul l-a menținut stabil pe comandantul suprem în delirul lui”.

„Lumea s-a scufundat în moloz și cenușă în jurul lui, iar acțiunile sale au costat viețile a milioane de oameni, dar Fuhrer se simțea mai justificat atunci când euforia lui artificială era setată”, a scris el.

„Dar, ceea ce urcă, trebuie să și coboare, iar când livrările au dispărut spre sfârșitul războiului, Hitler s-a confruntat, printre altele, cu efectele reducerii severe de serotonină și dopamină, paranoia, psihoză, putrezirea dinților, agitație, insuficiență renală și delir”, explică Ohler.

Agravarea stării sale mentale și fizice din ultimele săptămâni în Führerbunker, un buncăr special construit pentru membrii partidului nazist, poate fi cauzată, conform lui Ohler, de lipsa administrării de Eukodol și nu de Parkinson, așa cum s-a crezut inițial.

În timp ce naziștii promovau un stil de viață arian curățat de paraziți, tocmai ei erau intrușii care trebuiau curățați.

Drogurile erau la îndemâna oricui în capitala germană, Berlin în timpul Republicii Weimar. Dar, după instalarea naziștilor la putere, în 1933, acestea au fost interzise.

Apoi, în 1937, au fabricat un medicament, Pervitin pe bază de metamfetamină – un stimulent care poate ține o persoană trează, îi mărește performanțele și îi conferă o stare de euforie. Au mai produs chiar și un brand de ciocolată, Hildebrand, care conținea 13 mg de drog – mult mai mult decât doza normală de 3mg.

loading...

„Soldații au stat de veghe zile întregi, au mărșăluit fără oprire, ceea ce nu ar fi fost posibil fără cristale de metamfetamină” – Norman Ohler

Iulie 1940 – mai mult de 35 de milioane de doze de Pervitin 3mg de la fabrica Temmler din Berlin, au fost livrate armatei germane și Luftwaffe în timpul invadării Franței. „Soldații au fost treji zile întregi, au mărșăluit fără oprire, ceea ce nu ar fi fost posibil fără cristale de metamfetamină. Deci da, în acest caz, drogurile au influențat istoria”, spune Ohler.

El conexează victoria nazistă asupra Franței cu consumul de droguri. „Hitler nu era pregătit pentru război și era pus la zid. Wehrmacht-ul nu a fost la fel de puternic ca și Aliații. Echipamentul lui necesita îmbunătățiri și avea doar trei milioane de soldați, comparativ cu patru milioane din tabăra Aliaților”.

Dar, „înarmați” cu Pervitin, germanii au înaintat prin teren dificil, fără odihnă, timp de 36-50 ore.

Spre sfârșitul războiului, când era tot mai evident că germanii vor ieși înfrânți, farmacistul Gerhard Orzechowski a produs o gumă de mestecat cu cocaină, care venea în ajutorul piloților de pe ambarcațiunile U one man pentru a reuși să rămână în alertă zile în șir. Mulți s-au confruntat cu depresii severe, ca urmare a consumului de droguri în timp ce stăteau izolați într-un spațiu închis pentru perioade îndelungate.

Bombardarea fabricii Temmler, producătoare de Pervitin și Eukodol de către Aliați în 1945, a marcat sfârșitul naziștilor, a lui Hitler și a consumului de droguri. Bineînțeles, naziștii nu au fost singurii care se drogau. Piloților de pe bombardierele Aliate li se administra, de asemenea amfetamine, mai exact Benzedrine pentru a-i menține în alertă și concentrați în timpul zborurilor lungi.

Arhiva Istoriei Militare Laurier din Ontario, Canada, conține înregistrări care sugerează că soldații erau nevoiți să ingereze 5-20mg de Benzedrine-sulfat la 5-6 ore și se estimează că 72 de milioane de tablete de amfetamină au fost consumate de către Aliați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Parașutiștii l-au folosit în timpul debarcărilor din Ziua D, dar și Marina Statelor Unite se baza pe acesta în invazia Tarawa din 1943.

Dr. Peter Steinkamp, istoric german al Universității din Ulm, Germania, este de părere că toate aceste dezvăluiri apar în prim-plan acum pentru că „cei mai mulți dintre cei implicați sunt morți”.

„Când Das Boot, filmul ambarcațiunii germane U din 1981 a fost lansat, au fost prezentate scene cu căpitani complet beți. Aceste scene au provocat indignare în rândul multor veterani de război care vroiau să fie portretizați într-un cadru mult mai plăcut”, spune el. „Dar acum, că cei mai mulți dintre cei care au luptat în Al Doilea Război Mondial nu mai sunt printre noi, putem vedea mult mai multe povești despre abuzuri, nu doar din Al Doilea Război Mondial, dar și din Irak și Vietnam.”

În 1200 î.Hr., căpeteniile spirituale preincașe Chavin din Peru consumau substanțe psihoactive pentru a-și controla mai bine supușii, iar romanii plantau opiu.

Vikingii „Berserkers”, numiți astfel după „blănurile de urs” din Old Norse cu care se îmbrăcau, au luptat într-o stare de transă produsă de consumul de ciuperci „magice” agaric și de mirt de mlaștină. Istoricul și poetul islandez Snorri Stuluson (1179 – 1241 î.Hr.), i-a descris „la fel de nebuni ca și câinii sau lupii, mușcând din scuturile lor, și erau puternici ca urșii sau boii sălbatici”.

Mai recent, în cartea „Dr. Feelgood” se prezintă povestea doctorului care a schimbat cursul istoriei prin tratarea și drogarea unor figuri proeminente: președintele Kennedy, Marilyn Monroe, Elvis Presley, Richard Lertzman și William Birnes. Scriitorul susține că apetitul președintelui american, John F. Kennedy pentru droguri aproape a declanșat al treilea război mondial în timpul summitului de două zile cu liderul sovietic Nikita Hrușciov în 1961.

Sursa: ipubli.ro

loading...
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play