Troita Miresei, soseaua BANTUITA unde si-au pierdut viata zeci de soferi si pietoni, toti barbati tineri

in Curiozitati

Se află în judeţul Dâmboviţa, în apropiere de Găeşti. Un monument numit Troiţa Miresei, sau Troiţa Margaretei. Nimic spectaculos, dacă în locul cu pricina nu s-ar fi întâmplat de-a lungul timpului lucruri cărora nimeni nu le-a găsit o explicaţie.

Localnicii spun ca nenorocirile au inceput dupa ce o mireasa a murit chiar in ziua nuntii intr-un teribil accident.

media_143955529285554000

Oamenii spun ca spiritul miresei nu isi mai gaseste linistea de 80 de ani. A ramas in locul unde viata i-a fost curmata brusc, in cea mai fericita zi din viata ei. Margareta Stefanescu s-a stins la doar 26 de ani, sub rotile unui camion.

Daramati de durere, parintii Elena si Gheorghe Stefanescu si-au ingropat unicul copil la cimitirul Bellu din Bucuresti. Tanara a fost condusa pe ultimul drum imbracata in rochia de mireasa pe care inca se mai puteau vedea petele de sange de la accident. La scurt timp dupa tragedie, tatal fetei a inceput sa-si viseze copila rugandu-l sa nu o lase singura.

Asa ca barbatul a cheltuit o avere pentru a construi Biserica Miresei, de pe dealul Flamanda, ridicata de mesteri italieni. Dar sufletul fetei pare ca nu s-a lasat dus, spun localnicii. Oamenii se cutremura cand trec pe langa troita. De-a lungul anilor, zeci de tineri si-au pierdut viata in acelasi loc. Au fost si supravietuitori, care au dus mai departe legenda locului.

Lantul mortilor inexplicabile s-ar fi rupt dupa ce troita a fost sfintita, in urma cu 4 ani, de un sobor format din 10 preoti. De atunci nu s-ar mai fi intamplat nicio tragedie.

Ce blestem a purtat familia Ştefănescu?

Ziua de 24 septembrie 1936 trebuia să fie cea mai fericită din viaţa Margaretei Ştefănescu. Avea 26 de ani şi tocmai se căsătorise, conform unor informaţii, cu fiul reputatului arhitect Ion Mincu. Împreună cu bogata sa familie, îmbrăcată în rochia de mireasă, se îndrepta de la Bucureşti spre Câmpulung, unde servitorii terminaseră pregătirile pentru nuntă. În dreptul localităţii Găeşti însă, acolo unde a fost ridicată troiţa în memoria sa, autoturismul lor s-a lovit violent de o maşină forestieră, iar Margareta Ştefănescu a fost singura care şi-a pierdut viaţa, toţi ceilalţi ocupanţi ai maşinii fiind neatinşi. Zdrobiţi de durere, părinţii Elena Luiza şi Gheorghe Ştefănescu şi-au îngropat unicul copil la cimitirul Bellu din Bucureşti, îmbrăcată în rochia de mireasă pe care se mai puteau vedea petele de sânge. La scurt timp după tragedie, Gheorghe Ştefănesu a început să-şi viseze fata moartă plângând şi spunându-i: „Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung!”. Înţelegând mesajul, tatăl a cheltuit o avere pentru a construi Biserica Miresei, de pe dealul Flămânda, o adevărată capodoperă din piatră de Albeşti, cu marmură în care sunt sculptate flori de crin, ridicată de meşteri italieni. O biserică ridicată pe ruinele alteia, numită „Schitul Mireselor”, acolo unde fetele sărace erau înzestrate. Aici a fost adus trupul Margaretei şi îngropat într-un mormânt tot din marmură, ca un voal. Preotul paroh Marian Diniţoiu ne-a declarat că nici un cuplu care s-a căsătorit aici nu a divorţat şi că mireasa Margareta este o adevărată ocrotitoare pentru tinerii care pornesc împreună în viaţă. Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Câmpulung, a murit sărac şi, alături de soţia şi fiica sa, a fost înmormântat tot în incinta bisericii. Tot preotul Diniţoiu ne-a spus că nu ştie să mai existe rude în viaţă ale familiei Ştefănescu. Astfel s-ar putea explica de ce troiţa de pe DN 7, ridicată în locul unde mireasa Margareta a murit nevinovată, se află acum în paragină. Şi totuşi, peste timp, rămân câteva întrebări: ce blestem s-a abătut asupra acestei familii, ai cărei membri s-au stins în doar câţiva ani? Cât de multe posibilităţi ar fi fost, în anul 1936, să se producă un accident rutier, având în vedere numărul foarte mic de autoturisme? Ce legătură este între tragedia Margaretei şi dramele care se produc în zilele noastre pe acelaşi tronson de drum?

Mărturisirea preotului Marian Diniţoiu

Discutând cu preotul paroh al Bisericii Miresei de pe Dealul Flămânda despre povestea Margaretei, dar şi despre accidentele mortale frecvente de pe DN 7, domnia sa ne-a mărturisit că acum câteva luni chiar a trecut spre Bucureşti, curios să vadă şi troiţa, despre care ştia şi pe care îşi propusese să o renoveze şi să o resfinţească. Domnia sa este convins că acest loc are o încărcătură energetică negativă, pe care chiar a simţit-o, şi spune că este nevoie de multă credinţă şi de rugăciuni. Totodată, părintele Diniţescu a lansat, prin intermediul nostru, invitaţia către găeşteni să viziteze Biserica Miresei de la Câmpulung, fiind convins că mulţi dintre enoriaşii săi vor veni de asemenea să vadă troiţa de pe DN 7, întrucât cele două monumente sunt legate simbolic. O informaţie de ultimă oră este că primarul comunei Dragodana, Marin Voiescu, va reabilita troiţa Margaretei, care este un veritabil monument de artă şi un altar al suferinţei. Mulţi preoţi care au participat la resfinţirea troiţei, dar şi alţii, care nu au fost prezenţi, o vor pomeni pe tânăra moartă în ziua nunţii ei, timp de un an, în slujbe, dar şi pe victimele accidentelor rutiere de pe DN 7.

Misterul femeii îmbrăcate în alb

După ce au citit materialele noastre, mai mulţi oameni ne-au contactat pentru a ne spune că au avut impresia că văd, pe marginea şoselei, chiar în dreptul troiţei, o siluetă de femeie îmbrăcată în alb. Iluzia vizuală a durat doar câteva secunde, şoferii fiind convinşi că li s-a părut. Toţi cei care ne-au declarat acest lucru (6 persoane până în prezent) nu ştiau legenda troiţei ridicată în memoria tinerei Margareta.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.