Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Unitate de invatare – animale

in Biologie/Pedagogie

animale_companie_2_b

Prezentarea organizării unui animal se va realiza la un mamifer la care întâlnim maximum de complexitate. Mamiferele sunt animale care nasc pui, pe care-i hrănesc cu lapte, secretat de mamele.

Organismul unui animal este alcătuit din sisteme adică din grupe de organe care îndeplinesc anumite funcţii. Organele sunt alcătuite din ţesuturi – asociaţii mai multe celule, cu formă şi structură asemănătoare care îndeplinesc aceeaşi funcţie.

Celula este unitatea de bază, structurală şi funcţională a oricărui animal, alcătuită din membrană, citoplasmă şi nucleu, în organism există patru tipuri fundamentale de ţesuturi:

ţesutul epitelial – acoperă sau căptuşeşte organele corpului (pielea sau tegumentul): unele epitelii intră în alcătuirea unor organe de simţ. Alte epitelii intră în alcătuirea unor glande.

ţesutul conjunctiv – are rol de susţinere şi de hrănire (însoţeşte ţesuturile epiteliale); intră în alcătuirea sângelui şi al oaselor (ţesutul conjunctiv dur);

ţesutul muscular – intră în alcătuirea muşchilor, este capabil de contracţie permiţând mişcări ale întregului organism sau ale organelor interne;

ţesutul nervos – coordonează funcţionarea întregului organism, este alcătuit din celule nervoase (neuronii).

Funcţiile organismului animal

Organismul animal îndeplineşte trei categorii de funcţii:

funcţiile de relaţie – realizează legătura dintre organism şi mediul înconjurător asigurând integrarea organismului şi adapatarea sa la condiţiile de mediu; mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie.

funcţiile de nutriţie – asigură schimbul permanent de substanţe şi energie între organism şi mediul înconjurător; digestia, respiraţia, circulaţia şi excreţia sunt funcţii de nutriţie;

funcţia de reproducere – asigură perpetuarea speciei prin descendenţi.

4.3 Funcţiile de relaţie

4.3.1 Mişcarea

Mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie. Mişcarea este o însuşire fundamentală a întregii lumi vii. La mamifere, mişcarea se realizează cu ajutorul sistemului osos şi a sistemului muscular.

Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor. Oasele sunt legate între ele prin articulaţii. Oasele sunt ţinute într-o anumită poziţie şi puse în mişcare cu ajutorul ligamentelor, tendoanelor şi a muşchilor.

Toate acestea sunt conectate în aşa fel, încât să permită oaselor, să se mişte şi să execute mişcări variate. Oasele cresc în lungime şi în grosime.

Scheletul este alcătuit din:

scheletul capului: cutia craniană, oasele feţei (maxilar, mandibulă, etc.);

scheletul trunchiului: coloana vertebrală, coastele, stern;

scheletul membrelor: oasele membrelor anterioare şi posterioare.

Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor din organism. Muşchii se prind de oase, prin tendoane. În organism, există trei tipuri de muşchi:

muşchi striaţi – se prind de schelet (muşchi scheletici) şi determină mişcarea oaselor; se contractă rapid (îşi scurtează lungimea) şi asigură postura normală a corpului; se numesc striaţii datorită aspectului striat, observabil la microscop;

muşchi netezi – intră în alcătuirea organelor interne ale corpului; nu sunt sub controlul conştient al creierului;

muşchiul striat de tip cardiac – formează miocardul sau muşchiul inimii; are o structură asemănătoare cu a muşchiului striat;

Principale grupe de muşchi:

muşchii capului;

– muşchii gâtului;

– muşchii trunchiului: muşchii toracelui,

muşchii abdomenului;

– muşchii membrelor: muşchii spatelui şi ai cefei,

muşchii membrelor superioare,

muşchii membrelor inferioare.

4.3.2 Sensibilitatea

Sensibilitatea este asigurată de către sistemul nervos şi organele de simţ. Organismul primeşte informaţii din mediul înconjurător prin intermediul organelor de simţ. Aceste informaţii sunt transformate în senzaţii de văz, de auz, de miros, etc. prin intermediul creierului.

Sistemul nervos este esenţial pentru percepţia senzorială, controlul mişcărilor şi reglarea tuturor funcţiilor organismului. Funcţiile de relaţie realizează legătura organismului cu mediul înconjurător. În acest mod animalul se deplasează, se orientează şi se adaptează la condiţiile mediului înconjurător.

Sistemul nervos

Sistemul nervos este alcătuit din:

  • sistem nervos central – format din encefal (creier) şi măduva spinării;
  • sistem nervos periferic – format din ganglioni nervoşi şi nervi.

Unitatea structurală şi funcţională a ţesutului nervos este celula nervoasă (neuronul). Neuronii sunt formaţi din corp celular şi prelungiri. Corpul celular este delimitat de neurilemă, neuroplasmă, un nucleu şi organite comune tuturor celulelor şi organite specifice (corpii tigroizi şi neurofibrilelor). Prelungirile neuronilor sunt de 2 tipuri: dendrite (scurte şi ramificate şi conduc influxul celuripet şi axonul care poate atinge 1m lungime, se termină cu o arborizaţie terminală. Prin axon influxul nervos este condus celurifug.

Proprietăţile neuronilor sunt: excitabilitatea şi conductibilitatea.

Neuron: fiecare sinapsă este alcătuită din membrana presinaptică, spaţiul sinaptic şi membrana postsinaptică.

Există două tipuri de sinapse excitatorii şi inhibitorii.

Organele de simţ sunt: ochiul, urechea, nasul, limba şi pielea.

Ochiul – organul de simţ al văzului

Ochii sunt aşezaţi în orbite şi sunt alcătuiţi din globul ocular, glandele lacrimale şi structurile anexe (muşchii globului ocular, glandele lacrimale şi pleoapele).

Globul ocular – prezintă trei membrane (tunici) dispuse concentric.

  • tunica externăsclerotică: culoare alb – sidefie, opacă în partea anterioară prezintă corneea transparentă;
  • tunica mediecoroida: culoare neagră, bogat vascularizată, cu rol în hrănire a globului ocular; în partea anterioară prezintă irisul (partea colorată care înconjoară pupila);
  • tunica internăretina: conţine celule sensibile la lumină care transmit mesaje spre creier prin intermediul nervului optic.

Mediile transparente ale globului ocular sunt:

  • corneea apoasă (lichid aflat în camera interioară a ochiului, aflată între cornee şi cristalin);
  • cristalinul lentilă biconvexă;
  • corpul vitros (substanţă cu consistenţă de gel, transparentă, aflată în camera posterioară a ochiului, între cristalin şi retină)

Structurile anexe ale globului ocular sunt:

  • pleoapele – sunt căptuşite cu o membrană numită conjunctivă, care produce un lichid care lubrifiază globul ocular;
  • muşchii globului ocular – controlează mişcările globului ocular în orbite;
  • glandele lacrimale – se află în vecinătatea ochilor şi produc un lichid ce menţine umed globul ocular.

Urechea – organul de simţ pentru auz şi echilibru

Urechea este formată din:

Urechea externă – este alcătuită din pavilion şi conductul auditiv extern. În capătul conductului auditiv extern se află timpanul.

Urechea medie – comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio (egalizează presiunea aerului de o parte şi de alta a timpanului) şi conţine un lanţ de trei oscioare (ciocanul, nicovala, şi scăriţa) articulate între ele, care preiau vibraţiile sonore de la timpan şi le transmit spre urechea internă.

Urechea internă – este formată din mai multe cavităţi ce alcătuiesc labirintul osos. În labirintul osos se află labirintul membranos, alcătuit din 3 canale semicirculare, vestibul şi melc membranos.

În canalele semicirculare şi vestibul se află receptorii pentru simţul echilibrului iar în melcul membranos, se află receptorii pentru simţul auzului.

Celelalte receptoare transformă vibraţiile în impulsuri nervoase şi le transmit prin nervii vestibulo- cohleari spre creier, unde ia naştere senzaţia de auz, şi respectiv, informaţia despre poziţia corpului în spaţiu.

Limba – organul de simţ pentru gust

Limba este un organ musculos ce prezintă pe suprafaţa sa proeminenţe mici, numite papile. Papilele conţin numeroşi muguri gustativi – recepţionează diferite substanţe dizolvate în salivă. Pe suprafaţa limbii sunt percepute gusturile primare: dulce, amar, acru şi sărat. Senzaţiile gustative sunt complexe datorită combinării gusturilor primare.

Nasul – organ de simţ pentru miros

Fosele nazale sunt căptuşite de mucoasa olfactivă care conţine receptori olfactivi; ce detectează substanţele volatile din aerul inspirat. Impulsurile nervoase ajung în creier, unde sunt transformate în senzaţii olfactive.

Pielea – organul pentru simţ tactil, termic şi dureros

Pielea conţine numeroşi receptori. În plus, are multiple funcţii.

Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine, organe specializate în secreţia unor substanţe, numite hormoni, care se varsă în sânge şi acţionează la distanţă, stimulând sau inhibând activitatea altor organe sau ţesuturi.

Glandele endocrine sunt o condiţie esenţială pentru asigurarea proceselor de creştere, nutriţie şi reproducere.

La aceste procese se adaugă rolul pe care îl au hormonii în reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la condiţiile de mediu.

Principalele glande endocrine sunt: hipofiza, tiroida, glandele paratiroide, glandele sexuale şi pancreasul endocrin.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web