Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Unitate de invatare – bacterii si virusi

in Biologie/Pedagogie

virus_copy

Bacteriile sunt microorganisme monocelulare de diferite forme: sferice (coci), cilindrice (bacili), spiralate (vibrioni şi spirili) cu nucleu neindividualizat. Se înmulţesc prin diviziune directă. În ciclul dezvoltării unor bacterii se formează spori. Bacteriile sunt imobile sau se mişcă cu ajutorul cililor. După tipul de respiraţie se împart în aerobe şi anaerobe, iar după tipul de nutriţie în heterotrofe şi autotrofe. Temperaturile înalte, razele solare, diferitele substanţe chimice au o acţiune distrugătoare asupra bacteriilor. Sunt răspândite pretutindeni (în sol, în apă, în aer) şi au un însemnat rol în natură (în circuitul elementelor chimice care intră în componenţa materiei vii) şi în viaţa practică ( în industria alimentară, a antibioticelor etc.).

Bacteriile celulolitice, bacterii care degradează celuloza din resturile vegetale în compuşi mai simpli, având un rol deosebit în circuitul carbonului în natură. Au fost izolate pentru prima oară de microbiologul sovietic V.L. Omeleanski (1891).

Bacteriile cromogene, bacterii care formează pigmenţi. La unele dintre ele pigmentul fiind difuzibil, colorează mediul, la altele rămâne în celulă.

Bacteriile de putrefacţie, bacterii care atacă substanţele organice vegetale şi animale, descompunându-le până la apă, bioxid de carbon, metan, hidrogen sulfurat etc.

Bacteriile lactice, bacterii care descompun hidraţii de carbon, formând acidul lactic. Acţiunea acidifiantă a acestor bacterii este folosită la conservarea unor produse alimentare şi la însilozarea nutreţurilor.

Bacteriile patogene, bacterii care produc diferite boli la oameni, la animale sau la plante ( ex. tuberculoza, dizenteria, difteria, putregaiurile umede sau uscate la plante etc.).

5.2.1. Bogăţie de bacterii

Bacteriile au fost probabil primele fiinţe vii care au apărut pe Pământ. Relativ puţine sunt periculoase; majoritatea au un rol vital în menţinerea vieţii, reciclând materia şi îndepărtând infecţiile. Unele produc spectacol de lumină.

Bacteriile fac mofturi la mâncare?

O dietă cu fier sau sulf este ideală pentru supravieţuirea unor bacterii ca Thiocystis. Asemeni unor mici chimişti, aceste bacterii iau minerale din mediul înconjurător şi le combină, adunând energia degajată de reacţiile chimice. Bacteriile folosesc această energie pentru a trăi şi a creşte – aşa cum folosim noi energia din hrană. Acest mod de viaţă datează din vremurile când bacteriile erau singurele fiinţe vii de pe planetă. Bacteriile consumatoare de minerale nu sunt însă singurele care au diete speciale. Multe alte bacterii se hrănesc cu substanţe produse de fiinţe vii sau cu rămăşiţe moarte şi pot fi şi ele la rândul lor foarte mofturoase. Unele se hrănesc doar cu substanţe din mlaştini, lemn putred sau chiar blană în descompunere. Mâncând toate acestea, bacteriile reduc cantitatea de reziduri şi le transformă în substanţe pe care le pot folosi plantele şi animalele.

Bacteriile se înmulţesc prin diviziune ( împărţindu-se în două ), ceea ce unele pot face la fiecare 20 de minute. Dacă s-ar continua în acest ritm (o mie de miliarde de miliarde în 24 de ore), întreaga planetă s-ar umple de bacterii – şi nimic altceva – într-o singură săptămână. Acest lucru nu se întâmplă, pentru că imediat ce hrana lor se împuţinează, bacteriile încetează să se mai dividă şi explozia de populaţie încetează.

Bacteriile care infectează animalele, precum cele care produc septicemie (infecţie generalizată a sângelui) din cauza rănilor, se confruntă cu un alt risc: sistemul imunitar al gazdei. Acest sistem de apărare atacă invadatorii cu o eficienţă mortală.

Bacteriile bune, ţin la distanţă tâlharii!

Corpul uman găzduieşte peste 100 000 de miliarde de bacterii, pe piele, în nas şi gât, în aparatul digestiv. După o spălare temeinică, miliardele de bacterii sunt înlăturate de pe suprafaţa corpului nostru, dar în urmă rămân şi mai multe. Bacteriile care trăiesc pe corpul nostru sunt adesea foarte folositoare: ele fac ca bacteriile periculoase să-şi găsească extrem de greu un loc în care să trăiască.

Bacteriile care ne ajută sunt benefice numai cu condiţia să rămână în adăpostul lor normal. Dacă reuşesc să pătrundă în alte părţi ale corpului, din aliaţi devin duşmani. De exemplu bacteria numită Staphylococcus aureus trăieşte deseori fără să facă vreun rău în mucoasa nazală. Sferele galbene ale acestei bacterii sunt prinse de perii microscopici din mucoasa nasului.

Dacă această bacterie pătrunde în corp – printr-o rană, (de exemplu ) – poate produce infecţii ale urechii, intoxicaţii alimentare sau inflamarea inimii.

Comparabile cu mărimea lor, bacteriile includ cele mai rapide forme de viaţă de pe Pământ. Spirocheţii în formă de tirbuşon, ( care pot produce sifilis sau febra căpuşelor ) pot înota de 100 de ori lungimea lor într-o secundă. Aceşti campioni microscopici sunt propulsaţi de peri sbţiri care se învârt ca nişte elice. Fiecare perişor este alimentat de o „ turbină” chimică, aflată în punctul unde perişorul este ataşat de peretele celular al bacteriei. Turbina are mai multe viteze şi se poate învârti în ambele sensuri,permiţând bacteriei să accelereze, să încetinească sau să schimbe direcţia. Aceste motoare rotative sunt unice; deocamdată nu s-a mai găsit ceva asemănător la alte fiinţe vii.

Înotător rapid ! Învârtindu-şi perii acţionaţi de turbină- flagella – această bacterie Salmonella se mişcă rapid. Perii se târăsc în urma ei.

Construcţie din bacterii

Stromatolitele sunt formate de cianobacterii – microbi verzi albăstrui care cresc în şuviţe lungi , ca părul. Cianobacteriile trăiesc utilizând energia solară, iar cele care formează stromatolite captează particulele de sediment în timp ce cresc.

Stromatolitele din Shark Bay, în vestul Australiei, sunt expuse în timpul refluxului. Cea mai înaltă movilă are înălţimea unui bărbat adult.

Bacteriile şi sedimentele se adună în straturi subţiri ca hârtia, alcătuind o movilă tare ca o stâncă; aceasta creşte cu mai puţin decât lăţimea unui fir de păr într-un an.

Bacteriile mortale evită oxigenul!

Una dintre cele mai periculoase forme de bacterie Clostridium botulinum, este cea care provoacă botulismul.Ea produce o otravă puternică: o cantitate infimă ( o zecime de milionime dintr-un gram ) – paralizează muşchii corpului împiedicând victima să respire. Aceste bacterii sunt duşmanii oxigenului.

Ele trăiesc în locuri unde oxigenul nu ajunge, cum ar fi mâlul………de pe fundul iazurilor şi al lacurilor sau solul umed.Aici nu fac nici un rău, dar dacă intră accidental în hrană, unele pot fi mortale.

Bacteria cauzatoare de botulism supravieţuieşte în conserve, pentru că acestea conţin aer puţin. Pentru a omorî bacteriile conţinutul conservelor este încălzit la 1290 C după ce cutiile sunt sigilate.

Risc ascuns! Bacteria Clostridium botulinum provoacă o formă fatală de intoxicare alimentară, dar numai dacă alimentele nu sunt corect conservate.

5.2.2. Cei mai numeroşi locuitori ai pământului

Bacteriile sunt cele mai mici vietăţi independente. Dacă aţi pune o bacterie pe un vârf de ac, pe care l-aţi mări apoi până la dimensiunea unei rachete spaţiale, bacteria aproape s-ar putea vedea cu ochiul liber.

Bacteriile sunt de departe cele mai numeroase vietăţi de pe Pământ. O linguriţă cu pământ de grădină obişnuit conţine cel puţin 5 miliarde iar numărul de bacterii care trăiesc pe pielea unei persoane sănătoase este de cel puţin zece ori mai mare decât numărul de celule din care este format corpul său. Din fericire cele mai multe bacterii nu sunt nocive.

Cei mai mari locuitori ai lumii microscopice sunt micro – animalele şi algele; în medie, zece asemenea vietăţi puse cap la cap ating lăţimea unui fir de păr. Micro – animalele sunt de cele mai multe ori transparente, în timp ce algele sunt în general verzi, dar nu putem vedea un lanţ construit din ele fără ajutorul unui microscop.

Bacteriile – care sunt de departe cei mai comuni microbi – sunt mult mai mici, prin urmare ar fi nevoie de mult mai multe, aproximativ 200 de bacterii de mărime medie, ca să devină vizibile chiar şi la microscop. În ceea ce priveşte microplasmele – cele mai mici bacterii ar fi nevoie pentru acelaşi scop de circa 2500.

Bacteriile de mărime medie se pot vedea uşor la un microscop obişnuit, dar dacă vrem să vedem microplasme, avem nevoie de un microscop electronic, care măreşte de sute de mii de ori.

Viruşii sunt şi mai mici decât microplasmele iar pentru a-i putea vedea este nevoie de măriri extreme. Unii dintre ei sunt de dimensiunea microplasmelor în timp ce alţii sunt atât de mici, încât 10 000 abia ar ajunge la lăţimea unui fir de păr.

Cu un diametru mai mic decât a mia parte dintr-un milimetru, microplasmele sunt cele mai mici vietăţi celulare.

5.2.3. Microbi

Considerăm adesea microbii doar nişte „germeni periculoşi dar ei pot fi şi benefici. În mediul lor microscopic, relaţiile pot fi la fel de variate şi de complexe ca relaţiile observabile cu ochiul liber.

Multe animale se hrănesc cu iarbă, dar în absenţa microbilor, majoritatea ar muri repede de foame. Iarba conţine multă celuloză – o substanţă cu mulţi nutrienţi, extrem de dură, pe care puţine animale o pot digera.

Pentru a rezolva problema, animalele erbivore adăpostesc în aparatul lor digestiv anumiţi microbi care le ajută să sfărâme hrana.

La mamiferele copitate, microbii sunt stocaţi într-un stomac mare numit rumen. Aici trăiesc miliarde de microbi într-o masă de iarbă mestecată, combinată cu salivă caldă.

Deseori, animalele copitate „rumegă (regurgitează hrana şi o mestecă încă o dată), fărâmiţând iarba în bucăţi şi mai mici care pot fi prelucrate de microbi. După ce microbii termină, aproape toată celuloza este transformată în substanţe folositoare pe care gazda lor le poate digera.

Microbi în microbi!

Microbii din măruntaiele majorităţii speciilor de termite au un minuscul ecosistem de protozoare şi bacterii. Termitele au nevoie de aceşti microbi pentru a le ajuta să digere lemnul.

Unele protozoare poartă bacteriile în interiorul lor, iar altele pe suprafaţa exterioară. Bacteriile de suprafaţă deseori ca nişte vâsle, ajutând protozoarele să se mişte repede prin căsuţa lor miniaturală, ascunse în gazda termită.

Microbi care locuiesc în subteran!

S-au descoperit bacterii în stâncile aflate la 2,8 km sub suprafaţa solului.

Bacteriile subterane trăiesc în condiţii extreme: presiunea este mare, nu este lumină şi temperatura stâncii se poate apropia de punctul de fierbere.

Bacteriile trăiesc în porii microscopici din interiorul stâncii unde se hrănesc cu minerale dizolvate. Faţă de bacteriile de suprafaţă, aceşti microbi îngropaţi au o viaţă lungă dar frugală. Căldura este cea mai mare ameninţare pentru supravieţuirea lor.

5.2.4. Antibiotice

Etimologic grecescul „anti – „contra şi „bios – „viaţă.

Antibioticele sunt substanţe organice produse de anumite microorganisme sau obţinute prin sinteză, care în soluţii au proprietatea de a opri dezvoltarea microbilor (bacteriostatic) sau de a-i distruge (bactericid).

Ele sunt folosite în medicină la tratamentul bolilor sau stărilor infecţioase, în zootehnie ca stimulatori de creştere pentru animalele tinere în fitotehnie la combaterea bacteriozelor şi în industria alimentară pentru conservarea alimentelor.

Solul este împânzit cu microbi; aici se găsesc majoritatea fabricanţilor de antibiotice. Unii sunt bacterii, alţii sunt fungii care se hrănesc cu materie moartă. Antibioticele au fost descoperite de Alexander Fleming în 1928, când un fungus a contaminat o tăviţă cu bacterii cultivate în laborator, omorând bacteriile acolo unde creşteau. Fungusul a fost identificat ca Penicillium şi din el a rezultat penicilina, primul dintre mulţii antibiotici folosiţi cu succes în medicină.

5.3. Viruşii

Viruşii – cele mai simple forme de viaţă, incomplet organizate, lipsite de vacuole, adeseori lipsite de membrană; la majoritatea virusurilor este imposibil de pus în evidenţă existenţa nucleului. Se deosebesc de microbi prin dimensiunile foarte mici ( de la 8 -10 mµ până la 250-500 µ) care le conferă proprietatea de a traversa filtrele poroase ce reţin de obicei bacteriile, prin faptul că nu se pot înmulţi decât în celule vii, în organism sau în medii de cultură care conţin asemenea celule, prin rezistenţa deosebit de mare la glicerină şi la solvenţii lipoidelor, faţă de care sunt sensibili majoritatea microbilor.Din punct de vedere chimic, virusurile sunt constituite din nucleoproteide; la un înalt grad de puritate ele pot cristaliza.Viruşii sunt agenţi patogeni ai unor boli numite generic viroze. În general viruşii dau imunitate;

S-a demonstrat că infecţia poate fi determinată şi de acizii nucleici extraşi din viruşi, în care caz, datorită lipsei proteinei, nu se obţine imunizare. Virusul mozaicul tutunului, virusul turbării, variolei, encefalitei etc. se mai numesc virusuri filtrabile, ultravirusuri.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web