Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Unitate de invatare – stiintele naturii

in Pedagogie

l_31412

Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare, studentul va fi capabil:

  • să definească metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii;
  • să descopere noile abordări din domeniul predării ştiinţelor naturii;

  • să identifice principalele particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară;

  • să elaboreze planificări calendaristice;

  • să proiecteze unităţi de învăţare şi activităţi/ lecţii.

6.2 Metodica cunoaşterii mediului/ştiinţe–abordări teoretice

Etimologic,termenul de metodă, provenit din grecescul methodos

(„odos – cale, drum şi „metha – către, spre) înseamnă „ drum spre…, „ cale de urmat în vederea aflării adevărului. În învăţământ, metoda reprezintă o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a-i face pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor propuse.

Metoda este o cale de acţiune comună profesor- elev prin care se realizează eficient instrucţia şi educaţia.

Metodica este o „ disciplină ştiinţifică, componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice, care au ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ- ca proces instructiv- educativ la un anumit obiect din planul de învăţămât (Dicţionar de pedagogie, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, pag. 270).

În această categorie a metodicilor se încadrează şi metodica predării cunoaşterii mediului / ştiinţelor naturii.

La disciplina metodică, studenţii care vor deveni cadre didactice în învăţământul preşcolar şi primar obţin informaţii cu privire la organizarea procesului de predare- învăţare- evaluare la disciplina cunoaşterea mediului/ ştiinţe ale naturii.

Metodica predării „Cunoaşterea mediului/ Ştiinţelor naturii trebuie să răspundă ca orice metodică, la următoarele întrebări:

1) Care sunt obiectivele disciplinei? ( în ce scop se învaţă?);

2) Care este conţinutul disciplinei? ( ce urmează să înveţe elevii);

3) Cum se desfăşoară procesul de predare- învăţare- evaluare?

6.3 Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară

Elevul de vârstă şcolară mică se caracterizează printr-o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjurătoare, dar percepţia sa este globală, uneori superficială.

Gândirea este predominant concretă dar este vorba de un concret mai puţin imediat, mai detaşat de percepţia directă.

Există posibilitatea asimilării unor cunoştinţe care depăşesc sfera manipulării practice sau a contactului nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realităţii. În acest mod, din intuitivă gândirea devine operaţională.

Gândirea copilului se organizează în jurul câtorva noţiuni fundamentale de timp, de număr, de cauză, de mişcare, etc.

Complexitatea dezvoltării psihice a elevilor din ciclul primar conferă şcolii un rol special. Şcoala contribuie atât la formarea şi educarea inteligenţei, cât şi a caracterului. Întregul proces de învăţământ trebuie să ţină seama de caracteristicile fizice, psihice şi sociale.

Perioada şcolară mică se caracterizează printr-o permanentă solicitare a gândirii, a cunoaşterii sistematice a realităţii. Piaget considera că la 6-7 ani are loc trecerea de la gândirea intuitivă, de la intuiţia articulată, la organizarea unor structuri mentale concrete care operează cu lungi serieri şi clasificări.

Caracteristice pentru această perioadă sunt modificările evidente ale potenţialului de activitate şi formarea a numeroase categorii de noţiuni.

Acum se poate vorbi despre stadiul operaţiilor concrete caracterizat prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte (Popescu- Neveanu, Paul şi colaboratorii- Psihologiei, manual pentru clasa a X-a şcoli normale şi licee, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 1997, pag. 52-53).

Tot în perioada şcolară mică are loc o creştere simţitoare a caracterului explicit al înţelegerii. Curiozitatea se diversifică, se dezvoltă imaginaţia reproductivă, cât şi cea creatoare. Micul şcolar se obişnuieşte treptat cu efortul de a-şi organiza atenţia voluntară ca expresie a cerinţei de a respecta şi îndeplini un program impus de activitate. Atenţia se modifică din punct de vedere calitativ, este mai stabilă, mai flexibilă şi distributivă.

În această perioadă şcolară se diferenţiază stilurile cognitive, adică modul în care elevii răspund varietăţii sarcinilor şi problemelor intelectuale.

Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid şi tendinţa de a da primul răspuns care le vine-n minte. Copiii reflexivi au nevoie de o perioadă de gândire, fiind preocupaţi de calitatea răspunsului şi nu de rapiditatea cu care este oferit acesta.

Copiii cu stil cognitiv analitic pleacă în conceptualizare de la detalii, iar cei cu stil tematic iau în considerare întregul.

Cunoaşterea de către profesor a particularităţilor psihice ale copiilor reprezintă un punct de plecare pentru organizarea unui proces instructiv- educativ de calitate.

Între aceste caracteristici învăţarea prin acţiune constituie elementul principal.Adevărata învăţare având loc în condiţiile activităţii proprii de gândire

Spre deosebire de învăţământul tradiţional centrat pe materia de învăţat, învăţământul modern, centrat pe elev prezintă o serie de avantaje:

  • învăţarea este individualizată în funcţie de interesele şi nevoile celui care învaţă;

  • învăţarea este înlesnită prin identificarea unor pretexte- problemă motivante pentru elevi;

  • explorarea experimentală stă la baza procesului de învăţare;

  • reconsiderarea rolului cadrului didactic (înlesneşte demersul didactic al elevului, orientează şi facilitează accesul elevilor la informaţii);

  • încurajarea iniţiativei elevilor, responsabilizarea şi motivarea elevilor pentru eficientizarea procesului de comunicare;
  • realizarea de proiecte individuale sau de grup cu rolul de a dezvolta elevilor „deprinderi de proiect.

Test de autoevaluare nr. 1

  1. Definiţi metoda şi metodica.
  2. Enumeraţi cel puţin patru avantaje ale învăţământului modern, centrat pe elev.

Sugestii

Ai reuşit? Felicitări! Treci mai departe!

6.4 Prezentarea generală a disciplinelor.

Disciplina „Cunoaşterea mediului” realizează o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina „Ştiinţe ale naturii”studiată în clasele a III-a şi a IV-a. Se asigură, în acest fel o continuitate a obiectivelor ciclului de achiziţii fundamentale (grupa mare, cls. I şi cls. a II – a), ce vizează:

  • stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat;
  • stimularea potenţialului creativ al copilului, a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia.

Cunoaşterea mediului îşi propune să înlesnească înţelegerea naturii prin participarea activă şi conştientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale.

Punctul de plecare îl reprezintă experienţa de viaţă a elevilor, nevoile lor reale de cunoaştere.

Obiectivele acestei discipline nu vizează însuşirea de cunoştinţe, ci dezvoltarea capacităţilor de observare, explorare a mediului înconjurător.

Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă relaţie cu particularităţile psiho- fizice ale şcolarului mic.Procesul de familiarizare cu mediul înconjurător începe din etapa preşcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe despre lumea care îl înconjoară.

În cazul şcolarului mic (6-7 ani) prima treaptă a cunoaşterii o constituie intuirea, adică observarea plantelor, a animalelor, a obiectelor şi fenomenelor concrete.

Un alt obiectiv major al disciplinei „Cunoaşterea mediului” îl reprezintă educaţia pentru sănătate a copiilor, pentru respectarea unor reguli de igienă individuală şi colectivă (igiena corporală, igiena locuinţei, igiena clasei, etc.)

Conform notei de prezentare a programei, disciplina de învăţământ „Ştiinţe ale naturii” vizează „observarea şi perceperea lumii în întregul său, cu componentele, procesele şi fenomenele caracteristice, ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare”.

Demersul didactic se deplasează de la „Ce se învaţă?” la „De ce se învaţă?”.

Această deplasare asigură creşterea caracterului formativ al învăţării şi are rolul de a stimula interesul pentru cunoaştere al copilului.

Noile programe evidenţiază necesitatea pregătirii elevului nu ca pe un „om de ştiinţă” ci ca pe un „cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială”.

Prin predarea „Ştiinţelor naturii” nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi de informaţii ştiinţifice ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte.

6.5 Proiectarea activităţii didactice

Proiectarea didactică este o activitate de anticipare a etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a obiectivelor. A proiecta, înseamnă a elabora un plan de acţiune pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităţi didactice.

Proiectarea didactică presupune:

  1. Studierea programelor şcolare;
  2. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale;
  3. Proiectarea unităţilor de învăţare;
  4. Proiectarea lecţiilor.

6.5.1 Programa şcolară

Programa şcolară este un document care cuprinde obiectivele (ţintele de atins prin activitatea didactică), conţinuturile şi activităţile de învăţare.

Lectura programei se realizează pe orizontală, pornind de la obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă la conţinuturile şi activităţile de învăţare.

Programa şcolară trebuie parcursă de toate cadrele didactice, dar poate fi adaptată, personalizată de către fiecare cadru didactic în funcţie de: cerinţele şi condiţiile fiecărei clase, de oferta materială a şcolii, de pregătirea profesională a cadrului didactic, etc.

Personalizarea demersului didactic se realizează prin identificarea unităţilor de învăţare care grupează conţinuturile în mod eficient pentru realizarea obiectivelor.

Obiectivele cadru, obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor ani de studiu.

Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul.

Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi, pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească gândirea independentă a cadrului didactic precum şi libertatea acestuia de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse.

Clasa I- Cunoaşterea mediului

Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului:

  1. Dezvoltarea capacităţilor de observare,explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător;
  2. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător;
  3. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia;

Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru:

  1. să descrie caracteristici ale mediului social şi cultural;

  2. să enumere caracteristici specifice ale unor vieţuitoare din mediul apropiat;
  3. să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător;
  1. să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vieţuitoare, fenomene din mediul înconjurător;
  2. să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate;
  3. să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător;

3.1. să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător;

3.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului apropiat;

3.3. să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite;

3.4. să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului;

3.5 să precizeze câteva reguli de igienă a corpului şi a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite;

3.6 să întocmească oral un program zilnic de activitate a şcolarului.

Pentru fiecare obiectiv de referinţă, programa cuprinde mai multe exemple de activităţi de învăţare.

6.5.2 Planificarea calendaristică anuală şi semestrială

Realizarea planificării calendaristice (anuală şi semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii didactice care presupune o viziune clară, de ansamblu a obiectului de studiu, cunoaşterea conţinuturilor.

Elaborarea planificării calendaristice presupune:

  1. realizarea asocierii dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi;
  2. identificarea unităţilor de învăţare şi ordonarea lor în concordanţă cu logica internă a disciplinei;
  3. stabilirea tipurilor de activităţi: predare- învăţare, recapitulare şi sistematizare, evaluare;
  4. precizarea ritmului de parcurgere a materiei (timpul alocat fiecărei unităţi de învăţare).

Planificarea calendaristică se poate întocmi, pornind de la următoarele rubricaţii (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, CNC – Ghid metodologic de aplicare a programei de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-a/ a IV-a, pag. 7.)

Instituţia de învăţământ………….

Disciplina………………………………

Anul şcolar…………………………….

Profesor………………………………..

Clasa……………………………………

Nr. Ore pe săpt./ Tip de curriculum……………..

Planificare calendaristică

Unitatea de învăţare

Obiective de referinţă

Conţinuturi

Nr.

ore

Săptămâna

Obsrvaţii

Unităţile de învăţare- se indică prin titluri stabilite de către profesor.

Obiectivele de referinţă- se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară (1.1,1.2,2.2,etc.).

Numărul de ore alocate fiecărei unităţi de învăţare se stabileşte de profesor dar, în general, nu trebuie să depăşească 7-8 ore.

Prezentul curs nu-şi propune să ofere modele de planificări calendaristice.

Planificările calendaristice propuse au rolul de a te familiariza cu tehnica elaborării acestor planificări.

Planificarea calendaristică

Unitatea de învăţare

Obiective de referinţă

Conţinuturi

Nr. ore

Săpt.

Obs.

Spre şcoală

1.1, 1.2, 1.3, 1.4

  • Elemente ale mediului social şi cultural : obiective sociale din cartier, localitate ;

  • Observarea unor plante din mediul apropiat

2

S1 + S2

Calendarul naturii

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

  • Fenomene ale naturii:

– fenomene ale naturii: ploaie, vânt, fulger, tunet – recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice.

2

S3 + S4

Vreau să cresc sănătos!

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3, 3.3

  • Educaţie pentru sănătate :

-igiena corpului

3

S5 + S7

Iarna, bucuria copiilor

Atenţie vacanţă !

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3
  • Anotimpurile : denumire, lunile anotimpurilor, succesiunea lor, caracteristici

  • Recapitularea şi evaluarea finală

10

S8 + S17

În lumea plantelor

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

  • Observarea unor plante de la colţul viu al clasei

  • Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unei plante(rădăcină, tulpină, frunze, flori, fruct).

4

S18 + S21

În lumea animalelor domestice

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

  • Observarea unor animale din mediul apropiat al copilului
  • Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unui animal (cap, trunchi, membre).

5

S22 + S26

Soseşte primăvara!

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

  • Fenomene ale naturii, modificări în lumea vie şi activităţi ale oamenilor specifice fiecărui anotimp.

4

S27 + S30

Animale sălbatice

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

  • Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unui animal (cap, trunchi, membre).
  • Recapitulare finală şi evaluativă.

2

S31 + S33

Test de autoevaluare nr. 2

1. Elaboraţi o planificare calendaristică anuală la disciplina Cunoaşterea mediului / Ştiinţe al naturii.

6.5.3 Proiectarea unităţilor de învăţare

Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă, având următoarele caracteristici:

  • Este coerentă în raport cu obiectivele de referinţă ;

  • Este unitară tematic ;

  • Se desfăşoară continuu pe o perioadă de timp ;

  • Subordonează lecţia, ca element operaţional ;
  • Se finalizează prin evaluarea sumativă* (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, CNC – Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-.a / a IV-a, pag. 7, 12)

Organizarea demersului didactic corespunzător fiecărei unităţi de învăţare trebuie să ţină cont de parcurgerea secvenţelor de:

– familiarizare;

– structurare;

– aplicare.

Etapa de familiarizare are ca scop acomodarea elevului cu noile conţinuturi prin intermediul unor situaţii problemă date spre rezolvare sau experimentare. Rezolvarea acestor probleme presupune folosirea unor tehnici de lucru specifice ştiinţelor. Un astfel de demers didactic dezvoltă la elev o atitudine reflexivă, exprimată printr-un efort propriu de observare, comparare, experimentare.

În această etapă, cadrul didactic propune activităţi de învăţare variate care au rolul de a dirija învăţarea, pas cu pas.

Sarcinile de lucru concepute gradat dau elevilor posibilitatea de a găsi soluţii prin efort propriu.

Cadrul didactic se abţine să definească termeni, noţiuni, să explice noul concept până când elevii nu au efectuat suficiente experimente. Rolul său este de a orienta demersul de căutare fără să ofere soluţii prestabilite pe care elevii să le memoreze. În această etapă, explorarea experimentală stă la baza activităţii de învăţare.

În etapa de structurare se esenţializează şi se sistematizează observaţiile realizate de elevi.

Rolul cadrului didactic este de a-i conduce pe elevi spre o structurare a noţiunilor, a conceptelor cu care operează.

În etapa de aplicare se realizează consolidarea şi aprofundarea noilor concepte. Intervenţia cadrului didactic va fi centrată pe întărirea unor tehnici şi proceduri, pe aplicarea teoriei pentru rezolvarea unor situaţii particulare.

Aplicaţiile propuse favorizează individualizarea învăţării şi oferă cadrului didactic un feed-back eficient în ceea ce priveşte nivelul de formare a noţiunilor şi competenţelor dobândite de elevi la un anumit moment (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, CNC – Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-a/ a IV-a, pag 24).

Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie:

Proiectul unităţii de învăţare

Disciplina……………………………………..

Clasa…………………..

Unitatea de învăţare…………………………………

Nr. ore alocate……………………………….

Conţinuturi

Obiective de referinţă

Activităţi de învăţare

Resurse

Evaluare

Observaţii

Conţinuturi – se detaliază conţinuturile din cadrul unităţii de învăţare.

Obiective de referinţă – se trec obiectivele de referinţă (ex.1.1; 2.3; etc.).

Activităţi de învăţare – se notează activităţile propuse de programă sau alte activităţi de învăţare propuse de profesor.

Resurse – se notează resursele materiale necesare (materiale didactice, mijloace de învăţământ), resursele procedurale (metode de predare / învăţare, forme şi modalităţi de organizare a activităţii) şi resursele temporale (alocarea de timp).

Evaluare – cuprinde menţiuni cu privire la tipul instrumentelor de evaluare folosite (important este să fie evaluată, nu cantitatea de informaţie stocată de elev ci, mai ales, ceea ce poate să facă, utilizând informaţia pe care o deţine).

Prezentul curs nu-şi propune să ofere modele de proiecte ale unităţilor de învăţare ci să ofere studenţilor posibilitatea de a « învăţa » tehnica predării.

Conţinuturi

(detalieri)

Obiective de referinţă

Activităţi de învăţare

Resurse

Evaluare

Obs.

Factori de mediu

1.1

2.1

1.2

1.3

Enumerarea caracteristicilor factorilor de mediu în decursul anotimpurilor.

Descrierea unor imagini a celor patru anotimpuri, cu enumerarea modificărilor observate.

Identificarea cauzelor anotimpurilor.

Modelarea experimentală a procedurii anotimpurilor.

-activitate frontală

1 oră

-observare sistematică

Încălzire-răcire ; căldură absorbită /cedată

2.1

2.3

3.1

Identificarea unor proprietăţi ale Soarelui –căldură şi lumină.

Modelarea experimentală a încălzirii diferenţiate a Pământului în funcţie de înclinarea axei polilor.

Demonstrarea experimentală a încălzirii produse de Soare – construirea şi utilizarea unui cuptor solar.

-activitaţi pe grupe ; sursă de lumină, căldură.

-fişe de activitate

1 oră

-observare sistematică

-investigaţia

-prezentarea rezultatelor şi discutarea (frontală)

2.1

2.2

Experimentarea încălzirii / răcirii corpurilor şi schimbului de căldură.

Citirea temperaturii indicate de un termometru pe scara Celsius.

-activitaţi pe grupe ; surse de căldură.

termometre

-obiecte din diferite materiale: sticlă, plastic, lemn, metal

-fişe de activitate

1 oră

-investigaţia

-observare sistematică

Transfor -mări ale stărilor de agregare

2.3

3.1

3.1

Evidenţierea experimentală a transformărilor stărilor de agregare în natură:

– observarea experimentală a fenomenului de condensare;

Demonstrarea dependenţei evaporării de mărimea suprafeţei de evaporare

Observarea experimentală a fenomenelor de topire şi solidificare a apei.

-activitate pe grupe

-cutii de tablă cu capac, apă, cuburi de gheaţă, planşe, fişe de observaşie

1 oră

-Referate

Circuitul apei în natură

1.2

2.3

2.1

Modelarea unor fenomene atmosferice – formarea norilor.

Evidenţierea experimentală a conducerii apei prin tulpină.

Demonstrarea rolului transportor al apei.

Urmărirea ascensiunii apei în tuburi subţiri.

Identificarea şi descrierea circuitului apei în natură.

-activitate pe grupe

-planşe cu drumul apei în corpul plantelor

-fişe de lucru

-experimente de dizolvare, colorarea vaselor conductoare din tulpină.

1 oră

-probe orale

-probă practică

-fişe

-observarea sistematică

1.3

3.1

Concurs de referate : producerea unor fenomene atmosferice.

-activitate individuală sau pe grupe

-fişe de evaluare

1 oră

-Probe scrise

-probe orale

٭Sugestii metodologice privind organizarea demersului didactic pentru unitatea de învăţare Schimbare, transformare – exemplificări

Tipul lecţiei: Transformări ale apei

٭Detalieri ale activităţilor de învăţare

1. Observarea fenomenului de condensare

O ceaşcă de apă fierbinte se va pune sub partea superioară decupată dintr-un bidon de plastic.

Se va observa că aburul condensează pe pereţii sticlei şi se preling apoi sub formă de picături de apă.

Experimentul în care se foloseşte apa fierbinte se va efectua de către profesor!

2. Observarea fenomenului de evaporare

Se pune apă într-o farfurioară întinsă care se expune la soare (pe fereastra clasei, timp de două, trei zile).

Se observă că, după un timp, apa a dispărut.

Explicaţi elevilor că apa se duce în aer sub formă de vapori, se evaporă.

٭Exemple de fişe de lucru

Activitatea de observare va fi dirijată de către învăţător prin întrebări sau prin fişe de observaţie.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web