V-ati intrebat vreodata de ce ciocnim paharele cu bautura? Care este legenda ce sta in spatele acestui obicei?

in Curiozitati

Toata lumea a auzit de obiceiul numit toast, de a tine o cuvantare cu ocazia unei zile speciale, dar v-ati intrebat vreodata care este legenda ce sta in spatele acestui obicei?

Totul a inceput prin jurul secolului al saselea i.Hr. cand grecii au realizat ca o metoda foarte usoara de a scapa de dusmani era sa puna otrava in vin. Astfel, in cadrul unei manifestari sociale, pentru siguranta oaspetilor, a devenit absolut necesar ca gazda sa guste prima din vin. Pentru a face vinul mai placut, romanii puneau in pahare bucatele de paine prajita numita „tostus”. Cuvinte magulitoare se spuneau in timpul ceremoniei toastului pentru a asigura oaspetii de siguranta personala.

 

de ce tinem toast si ciocnim paharele cu bautura

Dar de ce ciocnim paharele de bautura?

Mergand pe aceeasi idee si in aceleasi vremuri, ciocnirea paharelor de bautura vine ca o precautie din partea gazdei de a nu fi otravita de oaspeti sau viceversa. Obiceiul original era ca atingand paharele, putin vin sarea intre pahare, trecand in felul acesta in jurul mesei, asigurand fiecare mesean ca bea acelasi vin ca si vecinii sai. Apoi fiecare lua prima gura de bautura in acelasi timp. Amestecand bautura in acest fel, gazda festivitatii si oaspetii puteau fi siguri ca nici un asasinat nu se punea la cale in mijlocul petrecerii.

de ce tinem toastul si ciocnim paharele cultura generala

Citeste mai mult aici:

 

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.