Valorificarea propolisului

in Agronomie

Se spune că propolisul este cel mai natural antibiotic descoperit vreodată de om. Însă „inventatorii” propolisului sunt albinele, care îl folosesc ca mijloc de apărare împotriva intruşilor, bolilor sau schimbărilor climatice.

 

Dacă eşti albină şi vrei să prepari propolis, reţeta ar fi următoarea: se colectează răşina cu efect antibiotic de pe anumiţi copaci (plop, mesteacăn, pin, salcie), se mestecă vreme indelungată cu salivă cât cuprinde, şi se depune în interiorul stupului, pe marginea ramelor şi între rame şi podişor. Astfel stupul devine cu mult mai steril decât un spital modern, şi este întărit ca o cetate .

Până nu demult utilizarea propolisului era empirică, dar în ultima vreme oamenii de ştiinţă au cercetat compoziţia biochimică a propolisului şi l-au supus la numeroase studii desfăşurate în laboratoare medicale şi spitale. Studiile au oferit o nouă dimensiune a perfomanţelor propolisului. El şi-a dovedit eficienţa în nu mai puţin de 200 de afecţiuni, de la probleme dentare si boli respiratorii până la boli ginecologice, boli ale pielii, boli reumatice sau ale sistemului nervos.Proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis.

Capacităţile vindecătoare ale propolisului par a fi nelimitate; este folosit cu succes la prevenirea bolilor prin stimularea şi întărirea sistemului imunitar(are efecte bune in afectiunile maligne),reduce colesterolul sangvin, are un efect antiinflamator de două ori mai eficient decât aspirina, este poate cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut şi un antibiotic cu spectru larg.Fiind un antibiotic natural, propolisul acţionează împotriva bacteriilor dăunătoare fără să distrugă anumite bacterii benefice de care corpul are nevoie, aşa cum fac alte antibiotice. De aceea se caută combinarea propolisului cu antibioticele moderne, mai ales că propolisul pare să potenteze efectele antibioticelor.

De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză – faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică de noi produse.

În funcţie de natura afecţiunilor maladive, propolisul poate fi valorificat sub diverse forme:

 

Propolisul brut, aşa cum se recoltează în stup prin răzuire, conţine în medie 30% ceară, restul fiind format din răşini, balsamuri, uleiuri esenţiale, şi destule impurităţi rămase de la albine, pentru că ele folosesc propolisul pentru a îmbălsăma imediat ceea ce nu pot să evacueze. Ceara este o componenta obligatorie a propolisului. Din propolis se extrag două tipuri de ceară comparativ cu ceara propriu-zisă, extrasă din acelaşi stup: ceara A (circa 17%) având similitudini cu ceara propriu-zisă şi ceara B (circa 6%) net diferita, asemănătoare cu cerurile vegetale.

Utilizare: o bucată de propolis de mărimea unei alune se suge în gură, ca pe o bomboană sau gumă de mestecat, astfel că principiile active să aibă efect local. Se recomandă în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi amigdalite. Faptul că aderă puternic pe dantură este un inconvenient şi necesită o spălare repetată.

 

Tinctura de propolis: se iau 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 900, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte 30-50 picături puse pe o felie de pâine sau în miere, de 2-4 ori pe zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa devenind insolubile şi trec prin organism fără efect.

Extract alcoolic de propolis: 150 g propolis brut pulverizat fin se pune la macerat, în întuneric, cu un litru alcool 900, agitând zilnic. După 7 zile se strecoară prin tifon şi se trece în sticluţe brune pentru păstrare timp îndelungat. Se consumă câte 20-40 picături în 100 ml lapte sau apă caldă, cu o oră înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusă pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată, alină durerea şi împiedică infecţia.

Apa de propolis: se prepară din 5 linguriţe tinctură de propolis la 200 ml apă rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (prin clătirea gurii) şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).

Spray de propolis: se pulverizează de la distanţa de 10-15 cm în tratarea unor afecţiuni externe (ulcer varicos de gambă, plăgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni).

Miere propolizată: se combină o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Se recomandă la copii câte ½ lingură de 3 ori pe zi pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua câte o lingură de 3 ori pe zi ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala.

Sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care se fierbe până când lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe pe zi).

Unguent de propolis: peste 50 grame untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis şi o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare până la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.

 

Pulberea de propolis: se obţine prin răzuirea propolisului brut şi se păstrează într-o cutie închisă ermetic pentru a fi utilizată în tratarea rănilor şi arsurilor mari.

Balsamul de propolis: protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play