Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Povestea unei batrane care vinde veste de lână pe străzile din Bucureşti pentru a-i plăti tratamentul soţului bolnav de cancer

in Spiritualitate

Mamaia Cristina călătoreşte periodic cu trenul câte 200 de kilometri pentru a-şi vinde, pe străzile îngheţate ale Capitalei, confecţiile din lână. Povestea apăsătoare a femeii în vârstă de 67 de ani conţine, însă, un capitol fericit, „scris” la sfârşitul acestui an. O postare pe Facebook a unei cliente a atins zeci de mii de oameni şi a dus vestea ilicelor împletite de bătrâna necăjită la urechile românilor inimoşi din ţară, dar şi din afara ei.

646x404

Anii bătrâneţii nu sunt întotdeuna o oază de linişte şi odihnă. Dreptul de a ne întinde oasele trudite, câştigat prin ani de muncă, devine, uneori, prea puţin important atunci când se ciocneşte cu realitatea, iar nevoia de supravieţuire învinge. Este şi cazul Cristinei Achimoiu, o femeie în vârstă de 67 de ani care îşi trăieşte clipele târzii ale vieţii făcând negoţ, prin ploaie şi vânt, cu botoşii şi vestele de lână ţesute de dânsa, dar şi de alte femei din comuna Corbi, judeţul Argeş, de unde se trage.

Sănătoasă, dar chinuită de anii pe care-i duce în spate şi de boala grea a soţului, un cancer de prostată care îl ţine imobilizat la pat de doi ani, mamaia Cristina străbate periodic, din septembrie până în aprilie, 200 de kilometri. Trage după ea sacoşe voluminoase pline cu ilice ţărăneşti împletite cu grijă şi iscusinţă de femeile de la ţară. Băieţii ei, unul retras la casa părintească din Argeş, altul plecat în Spania, o ajută cum pot, însă neajunsurile şi costurile tratamentului bărbatului bolnav sunt peste puterile lor.

Bătrâna, amendată de poliţişti

„Tata e la pat, e grav bolnav şi suntem într-o situaţie nefericită. Bine că lucrăm lâna de la oi, avem animale. A fost zonă de colectiv aici şi lucrează şi femeile din sat cu lâna, pentru că nu s-ar descurca singură cu tot. Torc toate lâna, fac veste, botoşi şi altele, iar ea merge şi le vinde. Apoi profitul se împarte”, povesteşte unul dintre fiii femeii, Petre Achimoiu, un bărbat solid, dar trecut, la rândul lui, prin greutăţile vieţii.

Absolvent de liceu şi cu câteva cursuri de calificare finalizate, bărbatul a locuit o vreme în Bucureşti, unde a lucrat ca agent de pază la un hotel de pe Calea Victoriei, însă s-a retras acasă în comuna muntenească după divorţul de soţie. De atunci, îşi ajută mama după puteri.    „Lucrează pe timp de vară, când nu se caută aşa tare confecţiile de lână. Este greu, dar nu vrem să fim ipocriţi. Suntem oameni sinceri, nu cerem nimic. Ea se chinuie foarte tare. Chiar dacă avem o gazdă în Bucureşti, tot stă prin frig, pe drumuri, să vândă”, mai spune bărbatul.

Chinul bătrânei nu se termină la vremea rece de afară. Mamaia Cristina nu este străină nici de pericolele străzii, nici de excesul de zel al poliţiştilor, care o tratează, uneori, ca pe un infractor.  A luat şi amenzi, a luat de toate. Lângă ea se vindeau ţigări de contrabandă, poate şi droguri, iar poliţiştii care treceau o luau şi pe ea la rost. Noi avem certificat de producător, dar nu a contat. Noroc că am vorbit cu primarul, un om bun, şi ne lasă să plătim în rate, adaugă Petre Achimoiu.

Cu o pensie minimă de 400 de lei, un ajutor de la primărie care nu şi-a găsit calea spre bătrână de trei luni şi doi băieţi mari, dar măcinaţi şi ei de probleme, bunica îşi duce bătrâneţea în frig, vânzându-şi munca cu preţuri de până la 40 de lei. Uneori clienţii vin, alteori întârzie să apară, însă una dintre vânzările pe care le-a făcut săptămâna trecută a fost, se pare, cu noroc. O tânără blondă şi subţirică, jurnalistă de profesie, Carla Alina Buleanu (foto), „a fost trimisă de Maica Domnului”, este convinsă mamaia Cristina.

Citeste mai mult pe Adevarul.ro

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Spiritualitate

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web