Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Workaholism-ul: nu inseamna doar ore suplimentare la locul de munca

in Psihologie

 Din punct de vedere lingvistic, conceptul de “workaholism” se formează din cuvântul de bază “work” (muncă) şi sufixul “-aholic” – marca lingvistică a dependenţei. Începuturile fenomenului de dependenţă de muncă sunt localizate în Japonia, unde în 1969 a avut loc primul caz de “karoshi” – moartea prin supra-muncă.  Acest nou fenomen a devenit mult mai frecvent întâlnit  şi a fost considerat o ameninţare pentru forţa de muncă. Datele statistice au condus la ideea că o persoană nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi, timp de şase ori şapte zile pe săptămână, an de an, fără a suferi tulburări fizice şi psihice.  În unele ţări cu economie foarte dezvoltată, workaholism-ul este privit ca o dependenţă “respectabilă” iar prin acest aspect dependenţa de muncă se diferenţiază de celelalte dependenţe, care se încearcă a fi stopate sau sunt chiar interzise prin lege, multe ţări având o legislaţie foarte strictă din acest punct de vedere.

Workaholic-ul este acel tip de persoană a cărei nevoie de a munci a devenit atât de exagerată încât constituie un factor de risc pentru starea sa de sănătate, pentru fericirea personală şi pentru funcţionarea sa socială normală.  Deşi termenul de “workaholism” este utilizat destul de des în prezent, nu există un consens la nivelul definirii conceptului. Majoritatea cercetătorilor accentuează dimensiunea negativă a fenomenului, considerand că dependenţa de muncă este o angajare iraţională în munca excesivă. Se încearcă să se lege workaholismul de alte adicţii şi de aceea atenţia sa este îndreptată în principal către aspectele degenerative ale fenomenului.  Alţi cercetători văd workaholism-ul într-o lumină pozitivă. S-a descoperit că workaholicii sunt satisfăcuţi cu modul lor de viaţă. Cercetarile preferă să considere workaholismul mai degrabă o atitudine faţă de muncă, decât cantitatea de timp petrecută la serviciu, din moment ce workaholicii continuă să se gândească la sarcinile pe care le au de realizat la locul de muncă chiar şi atunci când nu lucrează. Cu alte cuvinte, Machlowitz consideră că workaholismul este o dorinţă internă de a munci din greu şi bine.  Ellen Cantarow a susţinut că “bucuria creaţiei” este un element important a personalităţii workaholice. De asemenea, cei dependenţi de muncă, afirmă  Workaholismul poate fi un fenomen bun sau rău, iar consecinţele pot fi trăite şi evaluate diferit de individ, organizaţie sau opinia publică.

Caracteristicile workaholism-ului

 Moiser considera că workaholicii sunt cei care muncesc foarte mult, peste 50-60 de ore pe săptămână, în condiţiile în care în cele mai multe ţări săptămâna de lucru este de 45 ore. Dar nu orice persoană care lucrează mult este workaholică: în unele cazuri există presiuni externe care determină un număr mai mare de ore de muncă: nevoia de resurse financiare, presiunile şefilor, etc. Spence şi Robbins (1992) definesc workaholism-ul pe baza unei “triade a workaholicului”, care include trei aspecte principale:

  • implicarea excesiva în muncă si nevoia compulsivă de a munci,
  • satisfacţia obţinută din muncă.

Portretul psiho-comportamental al workaholicului:

  • abuzul, excesul de muncă, obsesia de a munci (nu întotdeauna în acord cu nevoile personale reale sau cu cerinţele obiective ale situaţiei);
  • conceperea mu ncii ca o plăcere fără limite, stimulatoare sau ca fiind apreciată de superiori; · deturnarea muncii de la scopul său obiectiv (munca nu mai este mijloc pentru satisfacerea anumitor trebuinţe, ci devine scop final);
  • atracţia cont inuă faţă de muncă;
  • ruperea echilibrului vieţ ii sociale şi personale;
  • limitarea sferei intereselor la cele care gravitează în jurul muncii;
  • dificultăţi de control a proprpiului comportament profesional (se grabesc nejustificat, se agită inutil, nu ştiu cum şi când să se oprească);
  • disconfort resimţit atunci când, chiar pentru perioade scurte de timp, nu pot să muncească;
  • nevoia imperioasă de a-şi creşte mereu timpul alocat muncii, indiferent de consecinţe;
  • prelungirea muncii chiar dacă există do vezi clare privind caracteru l nociv al modului şi ritmului de lucru în raport cu sănătatea şi alte valori importante;
  • negarea instalării oboselii, forţarea peste limită a disponibilităţilor fiziologice şi psihice; · trăirea sentimentelor de vinovăţie atunci când se opresc din muncă;
  • auto-impunerea de standarde înalte de performanţă. Mai trebuie menţionat faptul că workaholismul nu apare brusc, şi nici nu rămâne nemodificat perioade lungi de timp. Etape în evoluţia acestui proces: o prima etapă: debut discret (workaholic-ul îşi caută permanent preocupări legate de muncă, se angajează mai multe ore decât este necesar în activităţi profesionale); o a doua etapă: apar primele perturbări în viaţa personală (sunt neglijate relaţiile personale, apoi conştient evitate); o a treia etapă: costurile psihologice cresc considerabil (se tulbură echilibrul personal şi familial, workaholicii devin din ce în ce mai stresaţi, tormentaţi emoţional, acuză probleme de sănătate); o a patra etapă: apar tulburări somatice (cefalee, ulcere gastro-duodenale, hipertensiune arterială, infarct miocardic); uneori se instalează dependenţa de alcool, medicamente, droguri, etc.  Workaholism-ul  este un fenomen social acceptat şi promovat deoarece este productiv. Ceea ce alimentează această problemă a dependenţilor de muncă este structura socială şi cea a mediului de afaceri care oferă recompense active celor care se dedică muncii în mod susţinut.

 

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Psihologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web